De Josep Borrell și Virginijus Sinkevičius
BRUXELLES – Arctica se schimbă rapid din cauza impactului încălzirii globale, a creșterii concurenței pentru resurse și a rivalităților geopolitice. În ceea ce privește viitorul regiunii, Uniunea Europeană are atât interese de apărat, cât și o contribuție semnificativă de adus. Intenționăm să ne implicăm mai mult în această regiune prin acțiuni în domeniul climei, cooperare internațională, dezvoltare economică durabilă, precum și prin prioritatea acordată factorului uman.
Cu ajutorul Pactului verde european, Europa va deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, iar angajamentul nostru obligatoriu din punct de vedere juridic de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030 este un etalon la nivel mondial. Pactul verde și noua abordare a UE în ceea ce privește promovarea unei economii albastre durabile se află în centrul strategiei Uniunii pentru Arctica. Printre propunerile noastre de bază se numără apelul la păstrarea petrolului, a gazelelor naturale și a cărbunelui în sol, inclusiv în regiunile arctice, și stabilirea unei prezențe permanente a UE în Groenlanda.
Această sarcină este cât se poate de urgentă. Schimbările climatice ne îngrijorează pe fiecare dintre noi, iar acestea se produc de două ori mai repede în Arctica decât în alte părți. În curând, o parte din întinderile de coastă ale regiunii nu vor mai avea gheață în timpul verilor – și la un moment dat, nici în timpul iernilor. Topirea gheții și dezghețarea permafrostului eliberează cantități mari de metan, accelerând și mai mult încălzirea globală, în timp ce creșterea nivelului mării amenință din ce în ce mai mult comunitățile costiere din întreaga lume. Raportul din august 2021 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice al Organizației Națiunilor Unite a subliniat faptul că acțiunile umane se află la originea acestor schimbări.
Reducerea gheții arctice deschide deja rute de transport maritim și facilitează accesul la petrol, gaze naturale și minerale, unele dintre acestea fiind folosite ca factori de producție esențiali pentru a contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de produse tehnologice inovatoare la nivel mondial. În aceste condiții, nu este de mirare că Arctica devine din ce în ce mai aglomerată, tot mai mulți actori sporindu-și implicarea în această regiune. Acest tip de concurență strategică, atât de răspândită în alte părți ale lumii, modelează acum din ce în ce mai mult și peisajul arctic.
China, de exemplu, s-a descris ca fiind un „stat cvasiarctic” și a adăugat un „Drum polar al mătăsii” la inițiativa sa transnațională „O centură, un drum”. China investește masiv în zăcămintele de gaze naturale lichefiate din Rusia și caută rute de transport mai scurte. Între timp, Rusia construiește spărgătoare grele de gheață și are în vedere ruta maritimă nordică pentru a-și intensifica transportul maritim intern și internațional, precum și reconstruirea capacităților militare din regiune, dezactivate de la sfârșitul Războiului Rece.
Aceste evoluții arată că Europa trebuie să își definească în sens larg interesele geopolitice pentru a promova stabilitatea, siguranța și cooperarea pașnică în Arctica. Desigur, responsabilitatea principală în acest sens le revine celor opt state arctice, însă multe aspecte care afectează regiunea pot fi abordate numai printr-o cooperare regională sau multilaterală. Prin urmare, UE își va extinde colaborarea în ceea ce privește aceste aspecte cu toate părțile interesate, în special cu aliații și partenerii său, cum ar fi Statele Unite, Canada, Norvegia și Islanda.
În ceea ce privește căutarea și salvarea pe mare, de exemplu, este nevoie de o cooperare regională sau circumpolară între gărzile de coastă naționale și ar trebui să utilizăm mai mult sistemele noastre de sateliți pentru a reduce riscurile pe mare. De asemenea, UE face tot ceea ce îi stă în putință pentru a asigura succesul Acordului de prevenire a pescuitului ilegal în marea liberă în zona centrală a Oceanului Arctic. O altă prioritate în regiune este incluziunea socială: dificultățile cu care se confruntă crescătorii de reni indigeni nu se opresc la frontierele naționale. Suntem, de asemenea, mai eficienți dacă lucrăm împreună în domenii precum standardele de transport maritim cu emisii zero, cele mai bune practici în domeniul telemedicinei, energiile regenerabile sau reducerea poluării cu plastic.
UE are zeci de ani de experiență în promovarea cooperării regionale și își va juca rolul cum se cuvine. Suntem unul dintre principalii susținători ai multilateralismului și ne luăm în serios angajamentele multilaterale, mai ales cele legate de combaterea schimbărilor climatice. Și, bineînțeles, Uniunea face și ea parte din regiunea arctică. Trei dintre statele membre au teritoriu acolo și facem legi care se aplică în cinci state arctice. Participăm activ la mai multe organisme regionale, inclusiv la Consiliul Arcticii, Consiliul euroarctic al Mării Barents și Dimensiunea nordică, unde colaborăm cu Rusia, Norvegia și Islanda, în special în ceea ce privește curățarea mediului.
UE se va implica mai mult în Arctica astfel încât să acopere întregul spectru de politici. Aceasta include acordarea unei atenții speciale intereselor și punctelor de vedere ale tinerilor și ale popoarelor indigene, care au cunoștințe unice despre peisajele locale și care sunt martori direcți ai schimbărilor care generează amenințări iminente pentru noi toți.
Este clar că avem nevoie de o abordare integrată. Aceasta presupune combinarea obiectivelor noastre climatice și de mediu cu oportunități economice și cu acțiuni comune de combatere a amenințărilor comune la adresa securității, inclusiv a celor generate de criza climatică. De exemplu, stimularea unei tranziții verzi robuste va permite regiunilor arctice să creeze locuri de muncă în sectoare precum energia neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, precum și să dezvolte abordări durabile în ceea ce privește conectivitatea, turismul, pescuitul și inovarea.
Europa va continua să utilizeze bugetul substanțial alocat cercetării și expertiza de care dispune în domeniul științelor Pământului pentru a înțelege mai bine și pentru a contracara efectele schimbărilor climatice. Vom încerca totodată să sporim autonomia strategică a UE în ceea ce privește mineralele care sunt importante pentru tranziția verde, asigurându-ne că extracția acestor materii prime esențiale se realizează în conformitate cu cele mai înalte standarde de mediu.
Arctica se confruntă cu provocări grave, poate chiar existențiale. UE își va intensifica și moderniza implicarea pentru a se asigura că tratarea acestor provocări prin abordări bazate pe colaborare prevalează asupra concurenței strategice potențial dăunătoare.
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, este vicepreședintele Comisiei Europene responsabil pentru o Europă mai puternică pe plan mondial. Virginijus Sinkevičius, a former minister of the economy and innovation for Lithuania, is Commissioner for Environment at the European Commission.
Copyright: Project Syndicate, 2021.
www.project-syndicate.org
