De Jim O’Neill
LONDRA – Luna trecută, m-am lamentat că liderii țărilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) par incapabili să convină asupra unor politici coordonate de care să beneficieze propriile economii și lumea întreagă. Acum, vreau să mă concentrez pe un exemplu concret care ajută la ilustrarea rolului BRICS – și în special al Chinei – în slăbirea guvernanței globale.
De un an de zile sunt comisar la Comisia independentă paneuropeană pentru sănătate și dezvoltare durabilă a Organizației Mondiale a Sănătății, care este prezidată de fostul prim-ministru italian Mario Monti. În raportul nostru final, publicat în Septembrie anul curent, una dintre recomandările noastre centrale și cele mai interesante a fost ca G20 să creeze un nou Comitet Global pentru Sănătate (GHB), urmând modelul de succes al Comitetului pentru stabilitate financiară (FSB), care a fost stabilit ca răspuns la criza financiară din 2008.
După ce a rămas în mare parte latent de la crearea sa în 1999, G20 a prins viață în 2008-09, dovedindu-se a fi organismul ideal pentru gestionarea crizei financiare globale. Deoarece a reunit toate „economiile emergente” importante, inclusiv BRICS, Argentina, Mexic, Arabia Saudită și Turcia, a fost cea mai semnificativă dezvoltare pozitivă a guvernanței globale până în prezent din acest secol.
La întâlnirea inițială a G20 din 2008, participanții au fost de acord să îl prezinte pe înaintașul FSB, un organism format în principal din bancheri centrali din G20 și miniștri de finanțe. Funcția principală a acestui nou organism ar fi să se asigure că sistemul financiar global a fost valorificat suficient pentru a împiedica să se repete ceva precum criza din 2008. În esență, aceasta însemna că rolul capitalului unei bănci ar trebui să fie acela de a-și sprijini clienții, nu banca însăși.
Important, înființarea FSB nu a necesitat nicio nouă organizație sau structură. Reprezentanții țărilor care erau deja la locul lor au fost pur și simplu folosiți mai eficient pentru a îndeplini o sarcină specifică, clar articulată. Și pentru că nu a fost creat doar pentru a satisface nevoile membrilor G20, FSB a ajuns în curând să includă reprezentanți din multe economii emergente non-G20.
Există asemănări directe cu actuala criză globală a sănătății. Este evident că lumea are nevoie de un sistem de supraveghere a sănătății mai eficient pentru a minimiza probabilitatea unei alte pandemii. Este la fel de evident că lumea are nevoie de un sistem de finanțare de urgență care să poată fi activat imediat ca răspuns la amenințările globale venite de la viruși sau alți agenți patogeni periculoși.
După ce am condus studiul independent realizat în Regatul Unit privind rezistența antimicrobiană – care a avertizat că AMR ar putea provoca zece milioane de decese pe an și pierderi cumulate de 100 trilioane de dolari până în 2050 – mi-a fost mult timp clar că instituțiile de sănătate publică și financiare existente nu sunt orientate către monitorizează riscurile la nivel mondial pentru sănătate. Înființarea unui GHB care să se concentreze în totalitate pe această problemă pare, așadar, o nebunie.
În cele din urmă, lumea ar putea avea nevoie chiar de un “Comitet Global al Bunurilor Publice”, a cărui misiune ar include nu doar amenințările pentru sănătatea publică, ci și probleme precum schimbările climatice. Deocamdată, însă, este urgent nevoie de un organism care să abordeze pierderile catastrofale de vieți și perturbările economice în curs provocate de COVID-19.
Ca și în cazul FSB, GHB nu ar necesita crearea unei organizații noi. Acesta ar fi format din oameni care sunt deja la locul de muncă și lucrează la problemele relevante din ministerele naționale de sănătate și finanțe. Acesta ar include, de asemenea, reprezentanți cheie din Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, OMS, Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură, Programul ONU pentru Mediu și, probabil, mai multe ONG-uri importante, cum ar fi Fondul Global.
Eu și co-participanții mei am fost încântați să văd propunerea noastră GHB susținută cu entuziasm de mulți membri ai G20, nu în ultimul rând Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Europeană și Japonia. Ideea a fost de asemenea acceptată provizoriu de OMS. (Într-adevăr, una dintre prerogativele GHB ar fi să contribuie la consolidarea OMS, eventual prin extinderea finanțării sale dincolo de contribuțiile voluntare.) Și, cel mai bine, înțeleg că Italia, actualul președinte al G20, va pune oficial propunerea pe ordinea de zi.
Cu toate acestea, în ciuda unui sprijin substanțial, BRICS se opune propunerii, începând cu China. În timp ce sensibilitățile Chinei la întrebări cu privire la originea coronavirusului sunt bine cunoscute și în timp ce guvernarea globală a țărilor cu structuri politice și economice foarte diferite nu este niciodată ușoară, este greu de înțeles de ce China s-ar opune unui GHB.
În spiritul de a nu lăsa o criză să se piardă, GHB ar putea pune lumea – în special economiile emergente – pe o bază mai bună. Dacă China vrea să fie tratată cu respectul pe care îl dorește, trebuie să fie mai deschisă dialogului constructiv cu privire la problemele care ne afectează pe toți cei 7,9 miliarde de cetățeni ai planetei. Cu cât se concentrează mai mult pe propriile preocupări înguste, cu atât mai rău va fi propriului său popor și legitimității liderilor săi.
Jim O’Neill, fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost ministru al trezoreriei din Marea Britanie, este membru al Comisiei paneuropene pentru sănătate și dezvoltare durabilă.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021.www.project-syndicate.org
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
