spot_img
AcasăOpiniiDe ce inegalitatea este mai mare decât în Europa în SUA de...


De ce inegalitatea este mai mare decât în Europa în SUA de Lucas Chancel, Thomas Blanchet, Amory Gethin

Forțele politice ale Europei sunt împărțite între cei care consideră că Uniunea Europeană promovează politici economice neoliberale nedrepte și ineficiente și cei care consideră blocul ca fiind cheia păstrării „modelului social european” relativ echitabil și inclusiv. „Cu toate acestea, recentele alegeri pentru Parlamentul European au prezentat puține dezbateri privind acest model și au generat puține idei referitoare la ce ar trebui să facă factorii politici pentru a combate inegalitatea dintre venituri pe continent.

E păcat. Comparațiile privind creșterea veniturilor și inegalitatea în Europa și Statele Unite în ultimele patru decenii au oferit idei noi și importante referitor la motivul pentru care veniturile sunt mult mai uniform distribuite în Europa decât în America și despre ceea ce fiecare parte a Atlanticului ar putea învăța de la cealaltă.

În general, veniturile în SUA au crescut mai rapid decât cele din Europa în ultimii 40 de ani. Între 1980 și 2017, venitul național mediu pe adult a crescut cu 65% în SUA, comparativ cu 51% în Europa. Diferența în mare parte (deși nu în totalitate) reflectă eșecul UE de a coordona un stimulent economic pe întreg continentul în urma crizei financiare din 2007-2008. Față de Europa de Vest, care a trecut ulterior printr-un deceniu pierdut (2007-2017) în care venitul mediu național pe adult a crescut cu mai puțin de 5%, în SUA veniturile au crescut de cinci ori mai repede.

Dar aceste rate medii de creștere ascund măsura în care inegalitatea veniturilor a explodat în SUA în ultimele patru decenii, rămânând mult mai puțin extremă în Europa. Deși venitul mediu înainte de impozitare al primilor 50% cei mai bogați oameni din America a fost mai mult decât dublat față de 1980, venitul jumătății inferioare a crescut cu doar 3%. În Europa, pe de altă parte, venitul înainte de impozitare al jumătății inferioare a populației a crescut cu 40% în aceeași perioadă – de zece ori mai rapid decât pentru cetățenii din aceeași categorie din SUA (deși se află încă sub creșterea medie a veniturilor europene).

Diferențele dintre sistemele de impozitare și transferuri din SUA și Europa nu modifică în mod semnificativ imaginea de ansamblu. După ce au luat în considerare veniturile postimpozitare ale celor 50% cu venituri mici s-a constatat că acestea au crescut cu 14% în SUA din 1980 – încă mult sub creșterea globală a veniturilor – și cu până la 40% în Europa.

Economiștii adesea atribuie inegalitatea crescândă schimbărilor tehnologice sau creșterii comerțului internațional. Cu toate acestea, acest lucru nu explică tendințele de inegalitate puternic divergente din ultimii 40 de ani din SUA și Europa, deoarece ambele au cunoscut șocuri tehnologice similare și s-au confruntat cu o concurență sporită din partea țărilor în curs de dezvoltare în acea perioadă. În schimb, contrastul dintre Europa și SUA reflectă diferite opțiuni politice.

Factorii de decizie au două mari opțiuni pentru combaterea inegalității veniturilor. Distribuirea în avans își propune să creeze condițiile pentru o răspândire mai uniformă a veniturilor în viitor – prin investiții în asistență medicală și educație, legi antitrust eficiente și reglementări privind piața muncii și sindicate ale lucrătorilor relativ puternice, de exemplu. Redistribuirea veniturilor, în același timp, urmărește reducerea inegalităților actuale prin impozitarea progresivă – prin care oamenii mai bogați plătesc impozite mai mari – și transferuri sociale către cei mai săraci.

Nivelurile mai mici ale inegalității din Europa nu sunt o consecință a unor politici fiscale mai redistributive. Este adevărat, rata maximă marginală a impozitului federal pe venit din SUA a scăzut de la o medie de 80% în 1950-1980 la 37% astăzi, iar președintele Donald Trump a scăzut rata impozitului pe profit de la 35% la 21% prin legea sa privind reducerile și impozitele din 2017. Dar ratele de impozitare a profitului din Europa au scăzut, de asemenea, de la o medie de 50% în 1980 la 25% astăzi – spre beneficiul cetățenilor mai bogați, care se bazează tot mai mult pe participații personale pentru veniturile lor. Mai mult, impozitele pe consum, care impun o povară proporțional mai mare pentru săraci, au crescut semnificativ în Europa în aceeași perioadă.

Prin urmare, sistemele de impozitare atât în SUA cât și în Europa au devenit, în general, mai puțin progresive în ultimele decenii. În orice caz, sistemul fiscal din America este acum ceva mai progresiv decât cel din Europa, dar inegalitatea în SUA este totuși mult mai mare.

Raportul „Cât de inegală este Europa” elaborat de Laboratorul Mondial pentru Inegalitate sugerează că o distribuție mai egală a veniturilor din Europa este în mare parte rezultatul politicilor private de distribuție, cum ar fi salariile minime naționale, protecția mai mare a lucrătorilor și accesul gratuit la educația publică și asistența medicală. Cu toate acestea, impozitarea progresivă este încă esențială pentru reducerea inegalității atât a veniturilor post cât și a celor preimpozitare. Ratele de impozitare marginale ridicate, de exemplu, pot contribui la limitarea acumulării de capital inegale în prezent și, prin urmare, fac ca fluxurile de venituri viitoare să fie mai echitabile.

În mod mai fundamental, impozitele progresive sunt esențiale pentru sustenabilitatea politică a sistemelor fiscale ale țărilor. Protestele Vestelor Galbene” (Gilets jaunes) care au început în Franța în noiembrie anul trecut – și care au apărut și în alte zone ale Europei după aceea – au fost inițial provocate de un sentiment de nedreptate fiscală.

În cele din urmă, impozitarea progresivă joacă, de asemenea, un rol predistributiv în Europa, contribuind la finanțarea programelor de educație publică universală și asistență medicală. Acestea, la rândul lor, promovează o egalitate mai mare de șanse și, prin urmare, o distribuție ulterioară mai egală a veniturilor. Prin urmare, pericolul este că tendința generală către sisteme fiscale mai puțin progresive va face mai dificil pentru Europa și SUA să stopeze inegalitatea în viitor.

Dar acest lucru nu este inevitabil. Poate că alegătorii din SUA ar putea deveni mai dornici de educație publică gratuită și îngrijire a sănătății dacă văd cum acestea au susținut mai degrabă decât au împiedicat creșterea economică în Europa. Și Europa s-ar putea inspira din modul în care guvernul SUA a pus capăt concurenței fiscale între state în urmă cu un secol prin introducerea impozitelor federale pe profit și pe venit.

Dacă Europa și SUA pot învăța una de la cealaltă în acest fel, abordările care sună radical privind combaterea inegalității pot începe să pară mai pragmatice și fezabile de ambele părți ale Atlanticului. Iar următoarele patru decenii ar putea fi mai puțin inegale decât cele patru care au trecut.

Copyright: Project Syndicate, 2019.

www.project-syndicate.org

 













RELATED ARTICLES