spot_img
AcasăOpiniiMacron și o Europă cu o multitudine de nevoi


Macron și o Europă cu o multitudine de nevoi

Victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța reprezintă cel mai sigur indiciu că, după o serie de crize și regrese, Europa începe să-și recâștige o oarecare încredere în sine. Dar încrederea reînnoită nu trebuie să ducă la automulțumire.

Cu Macron, mișcarea franceză de centru a împiedicat atacurile electorale de ambele părți. Dar vigoarea acestor atacuri arată cât de precare sunt circumstanțele Uniunii Europene. Și, deși se cunoaște necesitatea urgentă de a întreprinde acțiuni îndrăznețe, nu există niciun acord cu privire la măsura ce ar trebui luată.

Abordarea care a dominat dezbaterile privind reforma în UE este crearea unei „Europe cu mai multe viteze”. Ideea este că, în locul unui acord privind momentul și modul de atingere al unui nivel optim de integrare, fiecărei țări membre UE ar trebui să i se permită să progreseze spre integrare în ritmul ei, având un set de țări membre avangardiste care să conducă procesul de integrare.

Dar, ceea ce ar putea părea a fi un mod convenabil de a împiedica negocierile complexe are de fapt implicații serioase. Pentru început, abordarea cu mai multe viteze ignoră sentimentele persistente de suspiciune și ostilitate a electoratului față de Uniunea Europeană: referendumul pentru Brexit este doar ultimul – deși cel mai elocvent – dintr-o lungă serie de exemple. La fel de important este și faptul că ignoră nevoile reale ale țărilor membre.

Europa, fără îndoială, are nevoie de o viziune comună – bazată pe valori, libertăți și standarde comune – spre care să conlucreze. Dar orice viziune largă la nivel european trebuie să respecte viziunile, să nu mai vorbim de identitățile statelor membre ale UE și ale guvernelor alese să urmărească prioritățile alegătorilor.

Valorile comune reprezintă o chestiune; detaliile privind reformele sociale și ale pieței forței de muncă, sistemele fiscale sau regimurile de reglementare (dincolo de reglementările esențiale pentru o piață unică) reprezintă cu totul altceva. În aceste zone, statele membre UE, potențiale candidate la UE și chiar țările care ies din UE au nevoi foarte diferite, în funcție de bazele lor industriale, de dinamica demografică, moșteniri istorice și, în cazul statelor balcanice, poverile post-conflict. Aceste diferențe vor afecta nu doar ritmul integrării, ci și calea de urmat.

Conform Raportului privind competitivitatea globală a Forumului Economic Mondial, opt din 10 cele mai competitive economii din Europa se află în Europa de Nord-Vest; statele non-UE, Elveția și Norvegia, finalizând clasamentul. Dar o soluție pentru reducerea decalajului nord-sud în materie de competitivitate nu poate fi impusă nici de sus și nici nu va fi singurul obiectiv care să conducă la îmbunătățirea climatului de afaceri în UE. Cu siguranță nu poate fi găsită o rezolvare peste noapte.

Ceea ce nu înseamnă că abordarea diferenței de competitivitate nu este de o importanță critică. Dimpotrivă, crearea unui peisaj economic mai echitabil va aduce beneficii cetățenilor prin intermediul UE, va reaprinde atracția față de Uniune din partea lumii exterioare și o va identifica precum o insulă de stabilitate într-o mare globală de conflict și lipsă de securitate.

Însă liderii europeni trebuie să găsească o abordare care să ia în considerare nevoile diverse ale țărilor și chiar perspectivele acestora. Asta înseamnă să se concentreze mai puțin pe a avea dreptate – și mai mult pe a face ceea ce trebuie făcut.

Noi, germanii, ne putem bucura de faptul că țara noastră a trecut atât de abil de criza economică din 2008, menținând șomajul la niveluri rezonabile și devenind, într-o oarecare măsură, mai puternică. Cu toate acestea, în calitate de europeni, trebuie să recunoaștem că majorarea excedentului de cont curent al Germaniei generează un dezechilibru nesustenabil în UE.

Adăugați la aceasta și piața forței de muncă foarte atractivă din Germania – ca să nu mai vorbim de atracția aproape magnetică pe care o reprezintă Berlinul pentru milenialii europeni – și dezechilibrul crește și mai mult. La urma urmelor, în zilele noastre, economia Europei este impulsionată mai puțin de investiții de capital, decât de talente și idei.

Sunt destul de realist ca să realizez că niciun guvern – din Germania, dar probabil că nicăieri în Europa – nu poate să fie de acord cu o inițiativă europeană majoră de scutire a unei părți a datoriilor statelor aflate în pericol, doar cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare. Dar sunt de asemenea optimist că liderii din cele mai competitive țări din UE vor vedea înțelepciunea de a lucra pentru a susține progresul economic în toate statele membre.

Aceasta nu ar fi prima oară când Germania s-a ridicat peste egocentrismul național dăunător și a avut un stil de a conduce receptiv și responsabil. În 2015, guvernul de coaliție al Germaniei a decis, în pofida reacțiilor interne puternice, să primească un milion de refugiați care fugeau de ororile războiului din Siria și Irak. Politica a costat partidele guvernamentale un capital politic considerabil, dar în cele din urmă își va dovedi valoarea sa pentru o țară care se confruntă cu provocări demografice.

Liderii politici și omologii lor din sectorul privat trebuie să emuleze acum exemplul pe care Germania l-a stabilit cu politica sa privind refugiații. Aceasta înseamnă a rezista ideii conform căreia compromisul este un semn al slăbiciunii și o rețetă pentru ineficiență și, în schimb, să o susțină ca pe unul dintre cele mai puternice instrumente de luare de decizii democratice – și o piatră de temelie a proiectului european. Mai presus de toate, înseamnă să recunoaștem că despre ce ar trebui să vorbim nu este o Europă cu viteze diferite, ci de nevoi diferite.

Copyright: Project Syndicate 2017 – Macron and a Multi-Need Europe



























RELATED ARTICLES