De Pascal Lamy, Enrico Letta, Laurence Tubiana
PARIS – Fără nicio îndoială, istoricii vor privi 2020 drept un moment de cotitură pentru Uniunea Europeană. Dar care dintre următoarele două titluri concurente va surprinde acest moment critic?
Pe de o parte, anul 2020 ar putea fi definit prin conflicte, zbateri și dezintegrare: ieșirea Regatului Unit din UE; conflicte legate de politicile de migrație; Ungaria și Polonia blochează bugetul UE și fondul de recuperare COVID-19 în legătură cu condiționarea alocărilor de fonduri europene de respectarea statului de drept. Pe de altă parte, 2020 ar putea fi consemnat anul în care Europa a decis definitiv să urmărească o economie verde, de-carbonizată, cu un sentiment reînnoit de solidaritate și o integrare mai profundăpentru a-și reuși redresarea economică.
Având în față un summit critic al Consiliului European în această săptămână, vom vedea alegerea șefilor de stat și de guvern ai UE, și anume dacă vor decide să rămână dedicați valorilor fundamentale ale Uniunii. În primăvara trecută, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Angela Merkel au căzut de acord să înființeze fondul de recuperare, punând o nouă bază pentru viitorul Europei. Această propunere a marcat o abatere semnificativă de la politica tradițională a UE – în special din perspectiva germană – deoarece prevedea împrumuturi comune și o uniune de transfer dincolo de bugetul actual al UE.
Această descoperire franco-germană a fost văzută ca o reafirmare răsunătoare a PactuluiVerde european și a obiectivului de a atinge nivelul zero de emisii până la mijlocul secolului. Aceasta a permis Comisiei Europene să propună Next Generation UE, un program de subvenții și împrumuturi de 750 miliarde EUR (908 miliarde USD) pentru a prelua povara suplimentară pe care COVID-19 a provocat-o Europei – în special statelor sale membre din sudul Uniunii.
După unul dintre cele mai lungi summit-uri ale Consiliului European din istorie, liderii UEau adoptat în această vară prioritățile și modalitățile de punere în practică a unui masiv pachet de recuperare de 1,8 trilioane de euro. Însă acordul din iulie conținea două dispoziții esențiale, privind politica climatică și statul de drept, care stabileau condițiile pentru derularea acestei finanțări. Dispoziția privind statul de drept a fost apoi întărită și mai mult la insistența Parlamentului European.
Datorită valorii sale simbolice pentru UE și indispensabilității sale pentru statele membre din sud, Next Generation UE a devenit în curând o țintă pentru Polonia și Ungaria. Temându-se că mecanismul statului de drept le-ar expune abuzurile sancționate de guvern asupra fondurilor UE și, prin urmare, ar limita suma pe care ar primi-o din trezoreria Uniunii, cele două țări au pus veto pe una dintre dispoziții („decizia privind resursele proprii”) care era necesară pentru aprobarea bugetului multianual al UE și a fondului de recuperare.
Acesta este un pariu riscant pentru Polonia și Ungaria, având în vedere că fondurile de coeziune ale UE au finanțat majoritatea investițiilor lor publice în 2015-17 (peste trei cincimi în Polonia și peste 55% în Ungaria). Cu toate acestea, excepția de la vot a celor două țări a creat un impas care alimentează tensiunile politice înaintea summitului din această săptămână, care trebuie să aprobe și un nou obiectiv de reducere a emisiilor cu 55% până în 2030.
Summitul vine în momentul precis în care beneficiile fondului de recuperare sunt deja clarificate. UE și-a vândut noua obligațiune pe zece ani la un randament de -0,24%. Italia a vândut obligațiuni suverane pe zece ani cu un randament de 0,76%. Și aceste emisiuni de obligațiuni au fost suprasubscrise dramatic.
Mai mult, odată cu obligațiunile de reconstrucție, caracterul mutual al datoriilor avansează prin crearea unui activ european sigur prin emiterea de datorii comune. Aceasta stabilește, de asemenea, rudimentele unui cadru decizional pentru o politică fiscală la nivel european. Încrederea pieței în UE a crescut în mod corespunzător.
Mai subtil, acțiunea fiscală concertată încorporată în Next Generation UE a legitimat măsuri decisive (sub formă de achiziții de active) de către Banca Centrală Europeană, producând coordonarea de facto a politicii monetare ca răspuns la criza COVID-19.
Cei care doresc să cedeze în fața Ungariei și Poloniei se concentrează pe progresele înregistrate în reducerea diferenței dintre ratele dobânzilor plătite de statele membre din sud și din nord. Aceștia susțin că această nouă aliniere economică – adusă de Next Generation UE – nu ar trebui să fie pusă în pericol din cauza mecanismului statului de drept. În special dintr-o perspectivă a țărilor din sud și cu un oribil al doilea val de COVID-19 care afectează Europa, admiterea dispoziției privind condiționalitatea pare a fi opțiunea cea mai puțin proastă.
Dar cedarea la extorcare ar submina serios credibilitatea UE și ar slăbi încrederea piețelor financiare globale în viitorul lor și în viitorul euro. Ar deschide ușa unor veto-uri mai regresive asupra măsurilor necesare pentru a consolida modelul democratic al UE și pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Apetitul puternic al piețelor financiare pentru obligațiuni verzi emise de UE s-ar diminua – crescând astfel costurile împrumuturilor – și achizițiile de active ale BCEar putea suferi și daune colaterale.
La summitul Consiliului European din această săptămână, liderii trebuie să lupte pentru viitorul financiar al UE, acordul verde, solidaritatea între popoarele noastre și opțiunea democratică. Pe măsură ce scriem, există rapoarte conform cărora s-a convenit asupra unui compromis cu Ungaria și Polonia. Dacă este adevărat, acest compromis nu trebuie să renunțe în niciun fel la promisiunile făcute în iulie, când s-a născut fondul de recuperare. La urma urmei, cea mai sigură modalitate de a submina încrederea în creștere a piețelor financiare în UE și finanțele acesteia este de a face compromisuri cu valorile și condițiile care au susținut aceste sentimente ale pieței.
Pascal Lamy este fost director general al Organizației Mondiale a Comerțului și comisar european al comerțului. Enrico Letta este fost prim-ministru al Italiei. Laurence Tubiana, fost ambasador francez la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, este CEO al Fundației Europene pentru Climă și profesor la Sciences Po, Paris.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2020.www.project-syndicate.org