De Age Bakker , Roel Beetsma and Marco Buti
AMSTERDAM – După săptămâni de negocieri intense, Uniunea Europeană a fost de acord să-și revizuiască regulile fiscale. Noul regulament va înlocui Pactul de stabilitate și creștere (PSC) – care a fost suspendat de la începutul pandemiei de COVID-19 – și va moderniza cadrul fiscal vechi de 25 de ani al blocului comunitar.
În timp ce PSC a prezentat un model universal care, în cele din urmă, i-a subminat credibilitatea, regulile fiscale actualizate permit o abordare diferențiată. Scopul este de a menține limitele existente ale deficitului și ale datoriei publice, încurajând în același timp statele membre să investească în tehnologii verzi și digitale. Statelor membre li se vor acorda perioade de ajustare extinse de până la șapte ani pentru a-și reduce datoriile la niveluri sustenabile, cu condiția să se angajeze la reforme și investiții care să susțină această dublă tranziție (verde/digitală).
Dar, în timp ce eforturile UE de a găsi un echilibru între disciplina fiscală și stimulentele de creștere sunt lăudabile, doar bugetele naționale nu vor fi suficiente pentru a finanța ambițioasa dublă tranziție a UE. Comisia Europeană estimează că este necesară o investiție anuală de aproximativ 650 de miliarde de euro (700 de miliarde de dolari) pentru a îndeplini obiectivele pentru 2030 de a produce cel puțin 42,5% din energia blocului din surse regenerabile și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55%.
În conformitate cu noile reguli fiscale, finanțarea pentru investițiile digitale și ecologice poate fi obținută din fondul NextGenerationEU de 800 de miliarde EUR, care a fost înființat în 2020 pentru a ajuta economiile europene să își revină după șocul COVID-19. Dar, deoarece NGEU este programat să se încheie în 2026, este nevoie urgentă de mecanisme financiare mai durabile pentru a sprijini obiectivele pe termen lung ale UE.
În situația în care stau lucrurile, concentrarea NGEU pe investițiile naționale a lăsat proiecte transnaționale, cum ar fi căile ferate de mare viteză și infrastructura hidrogenului, subfinanțate sever. Mai mult, Legea SUA pentru Reducerea Inflației a mărit decalajul investițional dintre Europa și Statele Unite. Pentru a-și restabili autonomia strategică, liderii europeni ar trebui să se bazeze pe succesul NGEU.
Într-o lucrare viitoare, propunem înființarea unui fond al UE pentru bunuri publice de 750 de miliarde de dolari, menit să reducă decalajele de finanțare în domenii cruciale precum energia regenerabilă și infrastructura digitală. Obiectivul principal al acestui fond ar fi catalizarea investițiilor transfrontaliere și sprijinirea proiectelor care se străduiesc să obțină finanțare fără sprijin financiar la nivelul UE. Făcând accesul la acest fond condiționat de respectarea noilor reguli fiscale, UE ar putea menține disciplina fiscală în rândul statelor membre.
Fondul pentru bunuri publice, care ar acoperi perioada 2026-2030, este destinat să se alinieze perfect la obiectivele UE în materie de climă. Pe baza precedentelor de succes stabilite de inițiativele anterioare de împrumut ale UE, acesta ar fi finanțat prin emiterea de obligațiuni UE, susținute de garanții naționale comune, bugetul UE (susținut de fluxuri suficiente de venituri) sau ambele. Dimensiunea sa propusă reprezintă aproximativ o cincime din necesarul total de investiții ale blocului până în 2030, iar investițiile rămase ar fi finanțate prin contribuții din partea statelor membre și a sectorului privat.
Concentrându-se pe investițiile transfrontaliere, fondul ar sublinia abordarea unificată a UE pentru abordarea provocărilor europene. În același timp, cerința de a respecta noile reguli fiscale ar lărgi cadrul condiționat stabilit de programul NGEU, care a legat accesul la fonduri de statul de drept în țările beneficiare. În mod similar, regimul de condiționalitate propus ar lega accesul la noul fond de disciplina fiscală internă, aliniindu-se astfel la orientările fiscale revizuite ale UE. În loc să se confrunte cu sancțiuni pentru nerespectare, așa cum a fost cazul în cadrul PSC anterior, țările ar fi stimulate să demonstreze responsabilitate fiscală. Astfel, regimul de condiționalitate ar stimula simultan potențialul de creștere al UE, ar menține integritatea noului cadru fiscal și ar încuraja sustenabilitatea fiscală în rândul statelor membre. Mai mult, creșterea emisiilor de datorii la nivel european ar putea fi compensată de emisiile reduse de datorii la nivel național.
Odată ce fondul este înființat, țările ar fi încurajate să prezinte propuneri de investiții complete pentru proiecte transnaționale. Banca Europeană de Investiții ar determina dacă aceștia sunt eligibili să acceseze resursele fondului pe baza alinierii lor la obiectivele UE de dublă tranziție și a potențialului de contagii transfrontaliere pozitive. Între timp, Comisia Europeană ar urma să se asigure că țările care propun aceste proiecte respectă regulile fiscale.
Designul propus al fondului se aliniază cu tendința de utilizare a fondurilor UE pentru a atinge obiective politice mai largi. Bazându-se pe modelul de succes al fondului de redresare a pandemiei și pe regimul actual de condiționalitate al blocului, ar da putere UE să îndeplinească obiectivele climatice cruciale, susținând în același timp valorile sale comune.
Autorii:
Age Bakker este fost director executiv al Fondului Monetar Internațional și fost director la De Nederlandsche Bank (DNB).
Roel Beetsma, profesor de macroeconomie la Universitatea din Amsterdam, este membru al Comitetului fiscal european. Marco Buti este președinte la Centrul Robert Schuman al Institutului Universitar European și membru extern la Bruegel.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
