De Mohamed A. El-Erian
CAMBRIDGE – Ordinea economică mondială condusă de Occident a avut un an 2023 prost. În mod surprinzător, cauza principală nu a fost apariția unei ordini alternative conduse de China, așa cum anticipaseră unii. În schimb, stresul intern a dus la mai multe îndoieli în întreaga lume cu privire la eficacitatea și legitimitatea acestuia. Dar este puțin probabil să apară o nouă ordine internațională în curând. În schimb, pe măsură ce tot mai multe țări decid să-și asigure singure securitatea construind alternative la ordinea condusă de Occident, economia globală riscă să crească fragmentarea, erodând rolul de lider al Americii și să accelereze o schimbare la nivel de sistem către dezordine.
Cu siguranță, îndoielile cu privire la ordinea economică condusă de Occident au început cu mult înainte de 2023. Doar în ultimii 15 ani, credibilitatea ei și buna ei funcționare au fost subminate de pași greșiți politici care au dus la o serie de perturbări. Acestea includ criza financiară globală din 2008, armonizarea în creștere a sancțiunilor comerciale și de investiții, distribuția inegală a vaccinurilor COVID-19, caracterizarea greșită de către băncile centrale a inflației ca fiind „tranzitorie” și consecințele majorărilor agresive ale dobânzii de către bănci.
Sistemul multilateral a fost subminat și mai mult de incapacitatea sa de a aborda provocările globale urgente, cum ar fi schimbările climatice și datoria copleșitoare din Sudul Global. Pe măsură ce aceste presiuni se intensifică, instituțiile dominate de Occident sunt din ce în ce privite ca fiind ineficiente și insuficient de incluzive.
Două evoluții, în special, au alimentat o frustrare larg răspândită cu ordinea condusă de Occident în acest an. În primul rând, așa cum este acum documentat pe scară largă, Rusia a reușit să mențină relații comerciale active, în ciuda sancțiunilor aparent sufocante, care au restrâns capacitatea țării de a utiliza sistemul internațional de plăți SWIFT și au plafonat prețul exporturilor sale de petrol. Deși schemele ad-hoc de comerț și plăți concepute de tehnocrații ruși sunt departe de a fi rentabile, ele au permis Rusiei să minimizeze daunele aduse economiei sale interne și să își finanțeze efortul de război în Ucraina.
Mai mult, în eforturile sale de a ocoli sancțiunile occidentale, Rusia a primit sprijin din partea unui grup de țări în creștere (deși încă relativ mic). Succesul limitat al regimului de sancțiuni a erodat convingerea că țările din întreaga lume nu au de ales decât să facă parte din ordinea economică condusă de Occident. În al doilea rând, rolul Americii în războiul în curs dintre Israel și Hamas a scos la iveală, pentru multe țări, lipsa angajamentului declarat al Occidentului de a susține drepturile fundamentale ale omului și respectarea inconsecventă a acestora cu dreptul internațional.
În timpul recentelor mele călătorii, am întâlnit multe persoane care au reiterat avertismentele dure ale Secretarului General al ONU António Guterres cu privire la lipsa de protecție pentru necombatanții din Gaza, colapsul sistemului de sănătate din Gaza, numărul record de decese în rândul personalului umanitar al Națiunilor Unite și amenințările iminente ale înfometării larg răspândite, ale bolilor, ale tulburărilor civile și ale unei alte strămutări în masă a civililor.
După cum a recunoscut recent președintele american Joe Biden, milioane de oameni din întreaga lume cred acum că răspunsul Israelului la uciderea în masă a cetățenilor israelieni de către Hamas pe 7 octombrie a mers prea departe, Israelul pierzând sprijinul internațional. La cel mai recent vot al Adunării Generale a ONU privind încetarea focului, 153 de țări au votat pentru și doar zece împotrivă, cu 23 de abțineri. Un număr tot mai mare de țări au deplâns impunitatea cu care Israelului i s-a permis să ignore legea internațională și să bombardeze civili, inclusiv mii de femei și copii. Mulți sunt îngroziți de avertismentele lui Philippe Lazzarini, comisarul general al Agenției ONU pentru Refugiații palestinieni din Orientul Apropiat, care a descris în repetate rânduri starea actuală din Gaza drept „iad pe Pământ”.
Pe măsură ce criza umanitară din Gaza continuă să escaladeze, mai multe țări și-au exprimat îngrijorarea că SUA, nereușind să-și potolească cel mai apropiat aliat, îl activează și mai mult din neatenție. Decizia administrației Biden de a ocoli Congresul pentru a oferi mai mult ajutor militar Israelului, la doar o zi după ce SUA au respins o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU care cere o încetare a focului umanitar în Gaza, a întărit această percepție.
Indiferent de poziția cuiva față de aceste evoluții, a aruncat sub semnul întrebării eficiența și legitimitatea ordinii internaționale conduse de Occident și riscă să accelereze tranziția în curs de la o economie globală unipolară la una multipolară. Pe măsură ce puterile mijlocii se afirmă tot mai mult pe scena mondială, ele vor încuraja țările mai mici aliniate la Occident să ia în considerare perspectiva de a deveni “state oscilante”.
Puterile occidentale trebuie să se confrunte direct cu această amenințare. Deși anularea daunelor care au fost deja făcute va dura timp, liderii politici ar trebui să se concentreze pe atenuarea riscului de fragmentare suplimentară și să prevină o cădere rapidă în dezordinea internațională prin consolidarea arhitecturii multilaterale existente. Acest efort ar trebui să înceapă prin revigorarea inițiativelor anterioare de reformă în cadrul instituțiilor cheie, începând cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Accentul principal ar trebui să fie pe voce și reprezentare, demontarea proceselor de numire învechite de care beneficiază interesele occidentale și modernizarea procedurilor operaționale.
Aceste reforme sunt cruciale pentru ordinea condusă de Occident, care a servit bine lumea de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Dacă modelul internațional actual ar fi lăsat să eșueze, acesta nu va fi înlocuit de un nou sistem ancorat de China, ci de o dezordine globală mai mare. Un astfel de rezultat ar răni pe toată lumea pe termen scurt. De asemenea, ar inhiba capacitatea noastră colectivă de a aborda provocările complexe și în creștere pe termen lung cu care ne confruntăm.
Autorul:
Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016) și co-autor (împreună cu Gordon Brown, Michael Spence și Reid Lidow) a Permacrisis: A Plan to Fix a Fractured World (Simon & Schuster, 2023).
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
© Project Syndicate 2023
