Camera Consultantilor Fiscali (CCF) își exprimă profunda îngrijorare cu privire la multitudinea de probleme de ordin practic pe care Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA le va genera la nivelul mediului de afaceri, se arată în comunicatul CCF remis Club Economic.
Oficialii CCF consideră că această nouă ordonanță conține măsuri disproporționate față de scopul urmărit, cu consecințe grave asupra activității firmelor oneste.
Camera Consultanților Fiscali, ca participant activ la toate întâlnirile de lucru organizate de Ministerul Finanțelor Publice în procesul de dezbatere a acestui act normativ, înțelege că din rațiuni de ordin bugetar acest act normativ a fost aprobat foarte rapid, cu toate că au rămas încă aspecte pentru care nu s-au găsit soluții.
„Salutăm totuși faptul că Guvernul României a decis ca aplicarea sistemului să fie opțională de la 1 octombrie 2017, pentru a lăsa timpul necesar persoanelor impozabile, care vor avea obligația să aplice sistemul de la data de 1 ianuarie 2018, să încerce să-și adapteze și să-și organizeze evidențele pentru a se conforma noilor prevederi, precum și pentru ca autoritățile fiscale să înțeleagă pe deplin consecințele aplicării în practică a acestui nou mecanism”, se arată în comunicatul CCF.
Consultanții fiscali consideră că această perioadă de aplicare opțională este deosebit de importantă pentru a se constata, la nivel practic, problemele generate, întrucât suntem în fața unui act normativ care are multiple implicații asupra sistemelor IT din cadrul companiilor, evidențelor operaționale organizate de către contribuabili precum și asupra relațiilor de decontare cu unitățile bancare.
În toată această perioadă, Camera Consultanților Fiscali va culege informații de la companii, fie de la cele care deja vor aplica opțional sistemul, fie de la cele care se pregătesc pentru aplicarea sistemului de la 1 ianuarie 2018, cu privire la problemele pe care le întâmpină, pentru a fi comunicate autorităților abilitate în vederea găsirii de soluții în vederea evitării blocării activității agenților economici.
Camera Consultanților Fiscali va milita, de asemenea, ca în procesul de dezbatere în Parlament a acestei ordonanțe, să fie aduse amendamente care să prevadă aplicarea opțională a acestor prevederi și după data de 1 ianuarie 2018 și eventual instituirea obligației de aplicare de la 1 ianuarie 2018 doar pentru o serie clară de domenii de activitate identificate de către autoritățile fiscale ca având un risc fiscal ridicat.
Pentru o înțelegere mai clară a unora dintre problemele de ordin practic care nu au o rezolvare până la acest moment, prezentăm în continuare a serie de modificări tehnice care ar trebui operate în cadrul textului de lege:
1) La art. 3 alin. (1) se prevede că orice persoană impozabilă, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA, este obligată să facă plata achizițiilor în contul de TVA al furnizorului, la art. 3 alin. (2) fiind exceptate doar persoanele fizice impozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA. Astfel, considerăm că ar trebui exceptate de la această obligație și persoanele impozabile nestabilite și neînregistrate în scopuri de TVA în România, fiindcă este imposibil să se solicite unui nerezident să știe că are această obligație, atâta timp cât nici nu este cel puțin înregistrat în România. Pe de altă parte este dificil sau imposibil pentru organele fiscale să aplice contravențiile de la art.18 si 19. De exemplu, dacă o firmă din Japonia cumpără din România mărfuri pe care le revinde în România unei firme stabilite în România, va primi o factură cu TVA de la furnizor, dar va factura fără TVA, deoarece beneficiarul din România este obligat la plata TVA prin taxare inversă. Firma din Japonia nu este obligată să se înregistreze în România, efectuând toate aceste operațiuni de la sediul său din Japonia, dar, în principiu, conform ordonanței ar trebui să facă plata TVA pentru achiziția mărfii din RO în contul de TVA al furnizorului;
2) Întrucât de la 1 ianuarie 2017 s-a introdus un regim special pentru micii agricultori, regim care este menit să reducă sarcinile administrative ale acestora, ar trebui exceptați și aceștia de la obligația de a plăti în contul de TVA al furnizorilor TVA aferentă achizițiilor;
3) Propunem sa se prevadă ca opțional orice persoană poate achita în contul de TVA indicat de furnizor, chiar dacă nu este expres menționată la art. 3 alin.(1). De exemplu, dacă o persoană fizică cumpără o mașină și face plățile prin bancă, dacă dorește ar trebui să poată să facă o plată separată în contul de TVA al furnizorului;
4) Societățile nerezidente care sunt înregistrate în România ar trebui exceptate de la prevederile art. 2 (1), deschiderea conturilor de TVA implicând costuri și sarcini administrative suplimentare care i-ar putea determina să aleagă alte țări pentru a desfășura activitate economică;
5) Propunem eliminarea prevederilor referitoare la cesiunile de creanță de la art. 15 alin. (4). Plata de către cesionar a TVA din facturile cesionate de cedent în contul acestuia contravine prevederilor art. 3 alin. (1) din ordonanță, deoarece cesionarul nu face o achiziție nici de bunuri nici de servicii când cumpără o creanță. De asemenea, în cazul vânzării creanței la un preț mai mic decât valoarea TVA din facturile cesionate obligă cedentul să transfere din contul curent în contul de TVA diferența între suma plătită de cedent si valoarea TVA din facturi. Aceste sume vor sta apoi blocate în contul de TVA, mai ales în cazurile în care cedentul a făcut deja plata la bugetul de stat pentru TVA din facturile cesionate, fiind necesar să solicite acordul ANAF pentru a transfera iarăși suma în contul curent;
6) Este necesar ca prin ordin al președintelui ANAF să fie prevăzute și alte sume cu care se poate debita contul de TVA, care în prezent nu sunt prevăzute de art. 9 din ordonanță, în următoarele situații:
• plățile în numele clientului și încasările în numele clientului care sunt frecvente. De exemplu, firma A face o factura de 119 lei către firma B, dar factura este plătită de firma C. Aceasta din urma, nu face nicio achiziție, dar plătește o factură care conține TVA. Firma C își va recupera întreaga suma de 119 lei de la firma B, fără să fie obligat să facă factura, fiind doar o decontare. Firma B are drept de deducere din factura firmei A, chiar dacă nu a plătit-o. În acest caz sumele nu trec prin conturi de TVA, dar consecința directă este faptul că firma B va trebui să-și recupereze din contul de TVA suma aferentă acestei achiziții pentru care a făcut indirect plata, doar cu acordul ANAF;
• încasarea prin firme de curierat sau alți operatori economici a contravalorii facturilor emise, sau plata TVA datorată în vamă prin comisionari vamali. În cazul importatorilor plata TVA către comisionarul vamal nu este reglementat să fie efectuată prin contul de TVA, prin urmare se face din contul curent. Ulterior, mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul României cu TVA care se încasează în contul de TVA. Importatorii rămân în contul de TVA cu surplusul care reprezintă TVA plătită către comisionarul vamal și ar trebui să solicite acordul ANAF pentru transferul sumei în contul curent, situație care va crea blocaje.
7) La art. 9 (1) lit. b) se prevede că, se debitează cu TVA achitată la bugetul de stat contul de TVA, dar nu se prevede că plata TVA datorată bugetului se poate face și din contul curent, deși nu există vreo sancțiune dacă această plată s-ar efectua din contul curent;
8) La art.15 (1) lit. b) este prevăzut că persoana impozabilă trebuie să vireze în contul de TVA sumele care nu au fost plătite în acest cont de către alți beneficiari decât cei de la art. 3 (1). Dar dacă un beneficiar din cei prevăzuți la art. 3 alin. (1) plătește eronat în alt cont TVA, nu există prevedere care să permită celui care a încasat să-și transfere în contul de TVA suma aferentă TVA, să înștiințeze beneficiarul și acesta să nu mai fie sancționat. Considerăm oportună o modificare în acest sens, fiind dificil ca plățile odată efectuate, beneficiarul să fie obligat să corecteze plata, această corecție nefiind posibilă fără acordul persoanei care a încasat suma;
9) La art. 23 lit. a) pentru contribuabilii care au alt an fiscal decât cel calendaristic ar trebui prevăzut ca facilitatea privind reducerea cu 5% a impozitului pe profit să se acorde pentru ultimul trimestru din anul 2017. Nu este clar cum vor aplica prevederea aceasta contribuabilii care sunt plătitori de impozit pe profit trimestrial, respectiv cei care plătesc impozit pe profit pe primele 3 trimestre și apoi impozit final, sau în cazul celor care plătesc impozit pe profit anual.
10) Potrivit art. 5 și 6 contul de TVA trebuie să conțină în IBAN șirul de caractere TVA, neexistând o prevedere expresă cu privire la faptul că aceste conturi pot fi deschise numai în România. Întrucât există prevederi care impun ca sumele din conturile de TVA să se facă venit la bugetul de stat, dacă statul are calitatea de creditor, atunci când încetează existența persoanei impozabile, aceasta prevedere ar putea fi aplicată numai pentru conturile deschise în România.
11) Considerăm ca termenul de 7 zile lucrătoare pentru virarea din contul curent în contul de TVA (pentru încasări în numerar, cu cardul sau de la persoane fizice indiferent de modalitatea de plată) este foarte scurt și generează o sarcină administrativă disproporționată pentru urmărirea continuă a sumelor, efectuarea calculelor si plăților periodice, deoarece se va ajunge ca zilnic să trebuiască să se efectueze transferuri în contul de TVA. Pe lângă magazinele care vând cu amănuntul vor fi afectate toate societățile care furnizează utilități către persoane fizice și toți cei care prestează servicii către populație. Propunem, pentru a evita aceste neajunsuri, să se stabilească cel mult două termene pe lună pentru aceste viramente.
12) Ordonanța prevede ca după data de 1 ianuarie 2018, pentru plățile efectuate prin instrumente de plată, instituțiile de credit trebuie să asigure un mecanism care să verifice că aceste plăți se realizează doar în conturile de TVA. Deoarece există numeroase instrumente de plată, inclusiv cardurile bancare fiind instrumente de plată, considerăm că ar fi necesar să fie enumerate cele care sunt vizate de această prevedere.
13) Ca observație generală, această ordonanță va afecta și neplătitorii de TVA, care au calitatea de persoană impozabilă, fiind obligate să facă plata TVA în conturile de TVA ale furnizorilor. Neplătitorii de TVA (ex. spitale, școli, grădinițe, creșe, mici întreprinderi) nefiind familiarizați cu legislația privind TVA, vor avea dificultăți de a se conforma, în special la plățile parțiale, când vor trebui să determine cât din plata reprezintă TVA și să vireze în contul dedicat al furnizorului. În consecință propunem ca ordonanța să se limiteze la plățile între plătitori de TVA, respectiv numai între conturi de TVA, fără a obliga la transferul sumelor încasate de la neplătitori de TVA în contul de TVA.
