Provocarea companiilor: fiscalitatea sporită, concurența și lipsa cererii

0
57






Realizat de Banca Națională a României la sfârșitul anului trecut,  Sondajul privind accesul la finanţare al companiilor nefinanciare din România şi capacitatea acestora de a face faţă unor condiţii financiare nefavorabile (FCNEF)

[1] are ca scop surprinderea opiniilor sectorului real cu privire la cele mai presante probleme în desfășurarea activității, la disponibilitatea și evoluția surselor de finanțare, la rata de succes în accesarea finanțării de la bănci și IFN și în accesarea fondurilor europene, la relația firmelor cu băncile şi IFN. Totodată, studiul citat relevă percepția antreprenorilor și conducătorilor de companii privind costul finanțării, nivelul maxim suportabil privind rata dobânzii și efectele unor posibile evoluții nefavorabile ale ratei dobânzii, precum și percepția asupra implicațiilor unei posibile aprecieri/deprecieri a monedei naționale.

Analiza este realizată pe baza răspunsurilor companiilor  la sondaj pentru perioada aprilie – septembrie 2014, principala concluzie fiind aceea că evoluția principalilorindicatori financiari ai firmelor în perioada analizată a fost mixtă, similară celei aferente exercițiului din semestrul precedent (perioada octombrie 2013 – martie 2014).

Sinteza studiului arată că cele mai presante probleme ale companiilorîn perioada analizată au fost nivelul fiscalității, concurența și lipsa cererii. Accesul la finanţarereprezintă o problemă presantă pentru 18 la sută dintre totalul firmelor. Companiile care au nevoie de finanțare de la bănci/IFN percep accesul la finanțare drept o problemă mult mai presantă (29 la sută) decât companiile care declară că nu au nevoie de finanțare de la instituții financiare (9 la sută). De asemenea, companiile care au apelat la finanțare în perioada aprilie – septembrie 2014, au indicat problema accesului la finanțare mai presantă (26 la sută) decât cele care nu au solicitat finanțare (16 la sută). Companiile care au solicitat un credit în perioada aprilie – septembrie 2014 percep mai acut dificultățile în accesarea de finanțare față de firmele care nu au încercat să contracteze un credit. În opinia respondenţilor, principalele dificultăţi întâmpinate de companiile care au solicitat un credit, indiferent daca l-au primit sau nu, au fost cerinţele privind garanțiile şi nivelul dobânzilor şi comisioanelor. Accesul la finanțare este perceput ca o problemă presantă de un procent mai mare în sectoarele construcții și imobiliare (27 la sută), agricultură (23 la sută) și industrie (21 la sută) comparativ cu firmele din celelalte sectoare de activitate.

Companiile se bazează preponderent pe finanțarea internă. Reinvestirea profitului sau vânzarea de active a reprezentat în perioada aprilie – septembrie 2014 opţiunea de finanţare aleasă de către 46 la sută dintre respondenţi. Reinvestirea profitului sau vânzarea de active a fost folosită inclusiv de către companiile care au indicat o scădere a profitului în perioada de referință (20 la sută din total firme fiind în această situație). Majoritatea companiilor au declarat că intenționează să își mențină sau să își reducă gradul de îndatorare bancară: 58 la sută dintre firme nu ar lua un credit în lei și 62 la sută dintre firme nu ar lua un credit în euro, indiferent de cost. Totuşi, se observă o îmbunătățire a distribuției și percepției asupra costului creditelor în lei față de semestrul precedent. Companiile cu credite în monedă naţională se finanțează în special la costuri de sub 5 la sută (22 la sută), între 5 la sută şi 7 la sută (24 la sută) și între 9 și 11 la sută (23 la sută). Majoritatea companiilor cu credite în euro indică o rată medie a dobânzii între 3 la sută şi 5 la sută (37 la sută dintre companiile cu credite în euro) și între 5 la sută și 7 la sută (25 la sută). Capacitatea companiilor de a face faţă unor evoluţii nefavorabile privind rata dobânzii este însă scăzută, indiferent de moneda de acordare, peste o treime din companii indicând că ar fi afectate chiar şi de o majorare marginală a ratei dobânzii, atât la lei, cât şi la euro (de până la 1 punct procentual). Studiul realizat de banca central mai arată și că accesarea de fonduri europenecontinuă să reprezinte o sursă de finanţare insuficient utilizată de către companiile nefinanciare din România.

Cele mai presante probleme ale companiilor

Accesul la finanţare reprezintă o problemă presantă pentru circa 18 la sută din companii, în aceeaşi măsură pentru companiile cu credite şi cele fără credite. De asemenea, accesul la finanțare este a cincea cea mai importantă problemă pentru companiile care au indicat doar o singură problemă ca fiind presantă. Cele mai presante probleme pe care firmele le-au întâmpinat în desfășurarea activității în perioada aprilie – septembrie 2014, conform sondajului, au fost nivelul fiscalității, concurenţa şi lipsa cererii, acestea fiind cele mai importante atât pentru companiile care indică accesarea de finanțare ca o problemă presantă, cât și pentru restul. Rezultatele sunt în linie cu cele aferente exercițiului din semestrul precedent (perioada octombrie 2013 – martie 2014). Companiile care au nevoie de finanțare de la bănci/IFN percep accesul la finanțare drept o problemă mult mai presantă (29 la sută) decât companiile care declară că nu au nevoie de finanțare de la instituții financiare (9 la sută). De asemenea companiile care au apelat la finanțare în perioada aprilie – septembrie 2014, au indicat problema accesului la finanțare mai presantă (26 la sută) decât cele care nu au solicitat finanțare (16 la sută). În structură, IMM se declară afectate în proporție mai ridicată decât corporațiile de principalele probleme listate, cu următoarele excepții: disponibilitatea forței de muncă bine pregătite, disciplina la plată în economie și procesul de insolvență. Accesul la finanțare este perceput ca o problemă presantă de un procent mai mare în sectoarele construcții și imobiliare (27 la sută), agricultură (23 la sută) și industrie (21 la sută) comparativ cu firmele din celelalte sectoare de activitate.

Evaluarea conducerii companiilor nefinanciare

Vârsta medie a unui manager într-o companie nefinanciară, conform răspunsurilor firmelor, este în jur de 48 de ani, acesta având în medie 14 ani de experiență în sectorul de activitate al firmei și 15 ani de experiență în activitatea de conducere în general. La nivel agregat, 48 la sută dintre manageri au studii superioare relevante pentru sectorul economic în care activează compania și 38 la sută au studii superioare în domeniul economic.  În structură, după dimensiunea firmei, nu se observă diferențe notabile privind vârsta și anii de experiență, dar în cazul pregătirii profesionale a managerilor, corporațiile au răspuns cu 20 puncte procentuale mai mult comparativ cu IMM atât în cea ce privește studiile superioare relevante pentru sectorul economic în care activează compania, cât și domeniul economic (72 la sută, respectiv 60 la sută, în cazul corporaţiilor, comparativ cu 49 la sută și 38 la sută în cazul IMM). Cu privire la gradul de îndeplinire de către conducerea executivă a obiectivelor stabilite pentru ultimele 12 luni de către acţionarii/proprietarii firmei, managerii companiilor au răspuns în proporții aproximativ egale că au atins un grad ridicat, respectiv moderat de conformare.

Principalele surse de finanţare ale companiilor

Sursele de finanţare internă se menţin în fruntea preferinţelor companiilor nefinanciare. Astfel, reinvestirea profitului sau vânzarea de active a reprezentat în perioada aprilie – septembrie 2014 opţiunea de finanţare aleasă de către 46 la sută dintre respondenţi. Reinvestirea profitului sau vânzarea de active a fost uzitată inclusiv de către companiile care au indicat o scădere a profitului în perioada de referință (20 la sută din total firme fiind în această situație). Finanţarea bancară, pentru al treilea semestru consecutiv, a înregistrat un grad de utilizare redus (de exemplu, doar 8 la sută din companii au indicat utilizarea descoperitului de cont bancar sau a liniilor de credit, celelalte categorii de credit bancar fiind selectate de un număr mult mai mic de companii). Creditele având garanția fondurilor de garantare au fost utilizate marginal în perioada aprilie – septembrie 2014 (2 la sută din firme).

Din perspectiva mărimii companiilor, corporaţiile au dovedit o apetenţă superioară pentru finanţarea bancară, 34 la sută dintre companiile de mari dimensiuni declarând că au apelat la descoperit de cont bancar sau linii de credit și 12 la sută la credit pentru investiții în perioada menționată.

În ceea ce priveşte structura finanţării companiilor după sectorul de activitate, firmele din agricultură au indicat apelarea într-o mai mare măsură la credite bancare (49 la sută pentru descoperitul de cont sau linii de credit și 22 la sută pentru credite bancare pentru investiții), urmate de firmele din industrie (21 la sută, respectiv 7 la sută). Totodată, distinct faţă de rezultatele anterioare, în cazul companiilor din industrie se observă cea mai scăzută utilizare a autofinanţării (doar 39 la sută din firmele din industrie raportând reinvestirea profitului sau vânzarea de active, comparativ cu 46 la sută la nivelul economiei). În linie cu rezultatele aferente exercițiului din semestrul precedent, firmele producătoare de bunuri comercializabile

[2] (tradables) au raportat o înclinaţie mai ridicată de a accesa credite bancare (27 la sută din firmele tradablesdeclarând apelarea la descoperit de cont bancar sau linii de credit, comparativ cu doar 5 la sută dintre firmele non-tradables).

Evoluţia principalelor surse de finanţare ale companiilor şi perspective pentru următoarele 6 luni (octombrie 2014 – martie 2015)

Companiile nu semnalează modificări importante ale principalelor surse de finanțare nici în ceea ce privește perioada analizată (aprilie-septembrie 2014), nici în perioada următoare (octombrie 2014 – martie 2015). Modificările marginale înregistrate au vizat creșterea disponibilității surselor interne de finanțare, precum creșterea reinvestirii profitului sau vânzarea de active (11 la sută dintre firme), chiar și în rândul celor care au declarat o scădere a profitului în perioada analizată (5 la sută dintre firme). În structură, după dimensiunea firmei, nu sunt identificate modificări semnificative comparativ cu imaginea la nivel agregat. Însă, la nivel sectorial, se remarcă răspunsurile firmelor din agricultură și industrie. Astfel, un număr important de firme din agricultură estimează o creștere a disponibilității creditului bancar pentru investiții (25 la sută, comparativ cu doar 2 la sută care anticipează o scădere) și, în același timp, o scădere a accesului la linii de credit și descoperit de cont (28 la sută anticipează scăderea acestora comparativ cu 2 la sută care estimează creșterea lor). În opoziție cu acestea, un număr important de firme din industrie anticipează o reducere a tuturor formelor de credit bancar (18 la sută anticipează o scădere a liniilor de credit, respectiv a creditelor pentru investiții).

Destinaţii ale finanţării atrase de companiile nefinanciare

Constituirea unui capital de lucru sau plata furnizorilor au continuat să reprezinte motivaţiile principale care au stat la baza accesării de finanţare în perioada aprilie – septembrie 2014 (pentru 34 la sută dintre respondenţi).  Privind în structură, această destinaţie a finanţării atrase este preferată mai ales de către corporaţii (50 la sută dintre corporaţii faţă de 33 la sută dintre IMM). Totodată, companiile de mari dimensiuni folosesc într-o proporţie mai ridicată decât IMM resursele financiare atrase în scopuri de investiţii pentru dezvoltare sau inovare (29 la sută dintre corporaţii, față de 12 la sută dintre IMM). Din punct de vedere al sectorului de activitate, firmele din agricultură rămân performerii canalizării finanţelor accesate către investiţii pentru dezvoltare (25 la sută dintre firme), urmate de firmele din industrie (20 la sută).

Relaţia companiilor cu băncile

Relația companiilor cu instituțiile financiare (bănci și IFN) nu a cunoscut modificări importante în perioada aprilie – septembrie 2014, conform sondajului. În structură, corporațiile, companiile de comerț exterior și companiile din agricultură menționează într-o mai mare măsură o îmbunătățire a relației cu instituțiile financiare (12 la sută în cazul corporațiilor, respectiv 10 la sută în cazul firmelor exportatoare și 31 la sută în cazul firmelor din agricultură). La polul opus se situează companiile din industrie, 16 la sută considerând că relația a cunoscut o înrăutățire. În opinia majorităţii companiilor cu credite, condiţiile ataşate creditelor deţinute s-au menţinut relativ constant în perioada analizată (aprilie – septembrie 2014). În selectarea instituției financiare, companiile au indicat relaţia de afaceri pe care firma o deţine cu aceasta drept criteriul cel mai utilizat (aproape 70 la sută dintre companiile cu credite în ultimele 6 luni). Costurile mai reduse și condițiile mai avantajoase sunt, de asemenea, criterii importante dar sunt selectate de un număr mai mic de companii. Rezultatele se mențin și după analizarea în structură după dimensiunea firmei sau după sectorul de activitate.

Principalele dificultăţi întâmpinate de companii în accesarea de finanţare

Nivelul prea ridicat al dobânzilor şi comisioanelor, cerinţele privind valoarea sau tipul garanţiei, clauzele contractuale şi birocraţia sunt considerate de către firme ca fiind cele mari dificultăţi în accesarea de finanțare de la bănci și/sau IFN în perioada aprilie – septembrie 2014. Clasamentul principalelor probleme s-a menținut neschimbat comparativ cu semestrul precedent (perioada octombrie 2013 – martie 2014). Corporaţiile percep dificultăţile întâmpinate în accesarea finanţării cu o amplitudine mai ridicată decât IMM, cu excepţia calificării necorespunzătoare a personalului instituţiei financiare şi lipsei transparenţei din partea instituţiei financiare.  În cazul companiilor care nu au în prezent credite contractate de la instituțiile financiare, nivelul dobânzilor, cerințele privind colateralul și lipsa transparenței instituției sunt considerate principalele probleme în accesarea finanțării bancare și/sau de la IFN. Companiile care au solicitat un credit în perioada aprilie – septembrie 2014 percep mai acut dificultățile în accesarea de finanțare față de firmele care nu au încercat să contracteze un credit. Companiile care au aplicat pentru un credit, li s-a aprobat, dar au refuzat să îl contracteze din cauza costurilor sau a altor condiții nefavorabile, au indicat ca principale dificultăți în accesarea de finanțare: cerințele privind garanția, nivelul ridicat al dobânzilor/comisioanelor și lipsa de transparență a instituției financiare (în proporții de aproximativ 80 la sută din total companii care au aplicat pentru fiecare). În cazul companiilor care au aplicat pentru un credit în perioada de referință dar nu au primit aprobare, principalele dificultăți pentru accesarea de finanțare au fost considerate cerințele privind garanția, nivelul ridicat al dobânzilor/comisioanelor (în proporții de 59, respectiv 58 la sută din total companii care au aplicat).

[1] Eşantionul utilizat în Sondajul FCNEF conţine circa 10.500 de companii nefinanciare, este reprezentativ la nivel naţional şi regional iar extragerea companiilor incluse în sondaj este realizată prin procedee statistice specifice cu respectarea criteriilor privind i) clasa de mărime a companiei (microîntreprinderi, întreprinderi mici, întreprinderi mijlocii şi corporaţii), ii) sectorul de activitate (conform CAEN Rev. 2) şi iii) regiuni de dezvoltare.

[2] În categoria sectoarelor care produc bunuri comercializabile (tradables) au fost incluse companiile din agricultură, vânătoare şi silvicultură, industrie şi energie. În categoria sectoarelor care produc bunuri necomercializabile (non-tradables) au fost incluse companiile din construcţii, comerţ şi servicii şi transport, depozitare şi comunicaţii

Textul a fost publicat în revista DeBizz nr.107/2015

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here