117,3 milioane de oameni erau strămutați forțat la nivel mondial, iar majoritatea refugiaților se aflau în țări mai sărace

Aproximativ 117,3 milioane de persoane erau strămutate forțat la nivel mondial la sfârșitul lunii iunie 2025 din cauza persecuției, conflictelor, violenței, încălcărilor drepturilor omului sau altor crize grave, echivalentul unui locuitor al planetei din 70. Numărul era cu 5% mai mic decât la sfârșitul lui 2024, dar datele arată că responsabilitatea pentru găzduirea refugiaților rămâne concentrată în mare parte în țările aflate în apropierea zonelor de criză și în economiile cu venituri mici și medii.

Din totalul persoanelor strămutate forțat la jumătatea lui 2025, 67,8 milioane trăiau în continuare în propria țară după ce fuseseră obligate să își părăsească locuințele. Alte 27,2 milioane erau refugiați aflați sub mandatul Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați, 3,3 milioane se aflau în situații similare refugiaților, 6,1 milioane aveau nevoie de alte forme de protecție internațională, iar 5,9 milioane erau refugiați palestinieni aflați sub mandatul UNRWA.

Distribuția refugiaților contrazice imaginea unei deplasări concentrate în principal spre economiile dezvoltate. UNHCR estimează că 69% dintre refugiați și celelalte persoane care au nevoie de protecție internațională se află în state vecine țării lor de origine, iar țările cu venituri mici și medii găzduiesc 71% dintre refugiații lumii. Afghanistan, Siria, Sudan, Ucraina și Venezuela reprezentau împreună țările de origine pentru aproximativ două treimi dintre refugiați și celelalte persoane care aveau nevoie de protecție internațională.

Columbia, Iran, Germania, Türkiye și Uganda se aflau printre principalele țări gazdă. Uganda găzduia aproximativ 1,9 milioane de refugiați în 2025 și ocupa locul al cincilea la nivel mondial, iar UE acordase din 2017 peste 362 de milioane de euro pentru acțiuni umanitare în această țară, inclusiv pentru refugiați, solicitanți de azil și comunitățile care îi găzduiesc.

Republica Democratică Congo oferă unul dintre cele mai severe exemple ale dimensiunii interne a crizei de strămutare. La sfârșitul lui 2025, aproximativ 7,8 milioane de persoane erau strămutate în interiorul țării, majoritatea în provinciile Nord-Kivu, Sud-Kivu și Ituri, în contextul intensificării conflictului din est și al încălcărilor drepturilor omului comise de grupări armate și forțe guvernamentale.

Raportul UE menționează în Republica Democratică Congo violență sexuală și de gen, masacre, recrutarea copiilor de către grupări armate, detenții arbitrare și deteriorarea spațiului civic. Menținerea conflictelor de acest tip explică de ce scăderea cu 5% a numărului global de persoane strămutate nu înseamnă dispariția presiunii umanitare în statele afectate.

În acest context, UE și statele membre au devenit împreună în 2025 cel mai mare donator al UNHCR, cu o contribuție totală de 974 de milioane de euro. Organizația Internațională pentru Migrație a primit separat 221 de milioane de dolari din finanțări operaționale ale UE, iar contribuțiile consolidate ale Uniunii și statelor membre către IOM au ajuns la 588 de milioane de dolari.

Aceste contribuții nu reprezintă un singur fond european și trebuie diferențiate de finanțarea mai largă pentru cooperarea în domeniul migrației. Prin inițiativele Team Europe, care reunesc resurse ale UE și ale statelor membre pentru proiecte comune cu țările partenere, contribuțiile combinate au crescut de trei ori între 2022 și 2025 și au ajuns la 5,5 miliarde de euro.

Aceste inițiative sunt utilizate pentru cooperarea cu statele de origine, tranzit și destinație și includ componente privind gestionarea migrației, protecția drepturilor fundamentale și sprijinirea comunităților afectate. Ele sunt distincte de contribuția de 974 de milioane de euro acordată UNHCR și nu pot fi adunate automat într-un singur total al „ajutorului pentru refugiați”.

UE a continuat în 2025 și finanțarea serviciilor de bază pentru persoanele strămutate și comunitățile gazdă, inclusiv sănătate, educație, protecție și mijloace de trai. O atenție specială a fost acordată copiilor aflați în mișcare și consolidării sistemelor naționale de azil și protecție, în cooperare cu agențiile ONU și organizațiile care implementează programele pe teren.

Presiunea asupra sistemului internațional de protecție apare într-un moment în care raportul UE descrie și reduceri importante ale finanțării globale pentru drepturile omului, societatea civilă și dezvoltare. În 2025, schimbarea politicii Statelor Unite și reducerea unor programe de asistență au modificat mediul internațional de finanțare, în timp ce conflictele și nevoile umanitare au continuat să afecteze populații numeroase.

Scăderea numărului global de persoane strămutate cu 5% reprezintă una dintre puținele evoluții favorabile ale bilanțului, dar nivelul absolut rămâne foarte ridicat. Cu 117,3 milioane de persoane afectate și cu o mare parte a responsabilității de găzduire concentrată în țări cu resurse economice mai reduse, finanțarea internațională continuă să fie o componentă majoră a răspunsului la crizele de deplasare.

Strămutarea forțată include persoane care au fost obligate să își părăsească locuințele, indiferent dacă au trecut sau nu o frontieră internațională. Refugiații reprezintă numai o parte a acestui total, alături de persoanele strămutate în interiorul propriilor țări și de alte categorii care au nevoie de protecție internațională.

Datele prezentate de UE pentru jumătatea anului 2025 provin din statisticile UNHCR și arată simultan o reducere față de sfârșitul lui 2024 și menținerea unei crize globale de foarte mari dimensiuni. Raportul evidențiază și rolul disproporționat al statelor vecine zonelor de conflict și al economiilor cu venituri mici și medii în găzduirea persoanelor care fug din țările lor.