AI este deja folosită de aproape jumătate dintre firmele creative analizate, iar studiul PE cere protejarea autorilor și a joburilor de intrare

Inteligența artificială a devenit deja un instrument curent în mai multe industrii culturale și creative, iar un studiu pregătit pentru Comisia pentru cultură și educație a Parlamentului European estimează că 49% dintre întreprinderile din categoriile analizate foloseau tehnologii AI în 2025. Autorul avertizează însă că ritmul adopției este mai rapid decât adaptarea normelor privind drepturile creatorilor, condițiile de muncă și transparența utilizării operelor.

Procentul de 49% nu descrie întreaga economie creativă europeană și nu trebuie prezentat drept ponderea tuturor artiștilor sau lucrătorilor culturali care folosesc AI. Indicatorul se referă la categorii de întreprinderi pentru care existau date comparabile, între care publishing, producția de film, video și televiziune, înregistrările audio și activitățile de broadcasting, iar studiul avertizează că lipsesc date complete pentru anumite țări și subsectoare.

Adopția rapidă a AI nu are aceeași formă în toate sectoarele creative. Instrumentele generative pot fi folosite pentru generarea și revizuirea textelor, subtitrare și traducere, editarea imaginilor și sunetului, dezvoltarea de concepte vizuale, asistență în scenaristică, post-producție, marketing sau analiza preferințelor publicului. Unele aplicații reduc timpul necesar pentru sarcini repetitive, în timp ce altele intră direct în activități creative care anterior erau realizate integral de oameni.

Studiul subliniază că această transformare nu poate fi evaluată exclusiv prin productivitate. În sectoare precum filmul, muzica, publishing-ul, designul sau producția audiovizuală, o parte dintre activitățile automatizabile sunt exact sarcinile prin care lucrătorii debutanți învață meseria, construiesc portofolii și intră în rețele profesionale. Dacă aceste roluri dispar mai repede decât sunt create trasee alternative, efectul poate apărea mai târziu și asupra bazei de competențe a întregului sector.

Problema nu este numai numărul locurilor de muncă, ci și distribuția valorii. Un creator poate utiliza AI pentru a produce mai repede sau pentru a realiza activități care înainte necesitau servicii externe, însă aceeași tehnologie poate transfera o parte din valoare către furnizorii modelelor, platformelor și infrastructurii. Autorul recomandă monitorizarea mai sistematică a efectelor asupra veniturilor, negocierii contractelor și structurii profesionale, nu doar a ratei de adoptare a instrumentelor.

Drepturile de autor reprezintă o altă zonă centrală. Modelele generative sunt dezvoltate cu volume foarte mari de texte, imagini, înregistrări sau alte opere, iar creatorii pot întâmpina dificultăți în a afla dacă lucrările lor au fost folosite și în ce condiții. Studiul recomandă documentarea surselor de antrenare și mecanisme de transparență suficient de precise pentru ca titularii de drepturi să își poată exercita efectiv opțiunile prevăzute de legislație.

Autorul merge dincolo de simpla posibilitate formală de opt-out și susține că exercitarea drepturilor trebuie să funcționeze și în practică, inclusiv atunci când operele sunt colectate prin intermediari, platforme sau baze de date. O regulă greu de aplicat tehnic nu oferă același nivel de control precum un mecanism standardizat care poate fi recunoscut automat de sistemele de colectare și antrenare.

O altă recomandare privește proveniența conținutului. Etichetarea operelor generate sau modificate substanțial prin AI ar trebui să ajute publicul, distribuitorii și creatorii să distingă între conținutul realizat de oameni, cel asistat de tehnologie și cel generat automat. Studiul tratează acest mecanism atât ca instrument de transparență, cât și ca element necesar pentru piețele culturale în care reputația, autenticitatea și atribuirea au valoare economică.

Parlamentul a adoptat deja poziții separate privind transparența materialelor folosite pentru antrenarea modelelor generative și remunerarea titularilor de drepturi. Comisia a publicat, de asemenea, reguli voluntare privind marcarea și etichetarea anumitor conținuturi generate de AI înainte de aplicarea obligațiilor relevante din AI Act. Studiul CULT privește însă întregul lanț cultural și creativ și încearcă să lege aceste norme de piața muncii, diversitatea culturală și relația contractuală dintre creatori și platforme.

Documentul propune și monitorizare independentă la nivel european, tocmai pentru că datele disponibile sunt fragmentate. Procentul de 49% este util pentru a arăta viteza adopției, dar autorul îl tratează ca indicator al unei tendințe, nu ca măsurare completă a tuturor industriilor culturale din fiecare stat membru.

Cercetarea alimentează procedura parlamentară privind sectoarele culturale și creative în epoca inteligenței artificiale. Raportor este Hélder Sousa Silva, iar dosarul se află încă la nivelul Comisiei CULT. Cele 23 de recomandări ale studiului pot informa raportul parlamentar, însă nu sunt automat amendamente, obligații juridice sau poziții adoptate de Parlament.