Ajutorul pentru Ucraina arată că UE poate acționa, dar prea lent, susține Rym Momtaz înaintea discursului von der Leyen

Uniunea Europeană a demonstrat că poate mobiliza sprijin pentru Ucraina, dar ritmul deciziilor îi limitează capacitatea de a-și întări apărarea, susține Rym Momtaz, redactor-șef al publicației Strategic Europe de la Carnegie Europe. Înaintea noului discurs al Ursulei von der Leyen privind starea Uniunii, autoarea pune în balanță împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Kiev și cele zece luni necesare lansării alianței UE–Ucraina pentru drone.

În comentariul The Speech Ursula von der Leyen Can’t Deliver, publicat de Carnegie Europe, Momtaz își construiește argumentul sub forma unui discurs imaginar al președintei Comisiei Europene. Textul exprimă opiniile autoarei, nu declarații rostite de von der Leyen sau o poziție oficială a Comisiei. Intervenția reală a președintei este programată pentru 16 septembrie, în Parlamentul European, la Strasbourg.

Critica pornește de la ambiția, formulată în discursul din 2025, ca Europa să își poată asigura apărarea și să controleze tehnologiile și energia de care depinde economia sa. Momtaz consideră că UE a început să dobândească această capacitate, însă compromisurile dintre state și lentoarea punerii în aplicare îi reduc influența. Sprijinul pentru Ucraina îi servește atât drept exemplu al progreselor, cât și al limitelor deciziilor europene.

Împrumutul de 90 de miliarde de euro este unul dintre argumentele prin care autoarea respinge ideea unei Uniuni complet paralizate de disensiuni. Mecanismul a fost convenit prin cooperare consolidată, cu participarea a 24 de state membre. Repartizarea orientativă prevede 30 de miliarde pentru sprijin macroeconomic și 60 de miliarde pentru capacități industriale de apărare, inclusiv achiziții, în perioada 2026–2027. Consiliul UE a finalizat cadrul legislativ în aprilie.

Banii sunt obținuți prin împrumuturi ale UE de pe piețele de capital, garantate de bugetul european. Momtaz susține că folosirea activelor rusești înghețate pentru susținerea finanțării ar fi fost preferabilă financiar și ar fi transmis un semnal strategic mai puternic Moscovei. Ea atribuie alegerea unei soluții alternative rezistenței unor state membre. Este evaluarea autoarei asupra compromisului, iar suma de 90 de miliarde reprezintă finanțarea convenită pentru doi ani, nu totalul deja plătit Ucrainei.

Pentru ritmul deciziilor, Momtaz folosește cooperarea în domeniul dronelor. În textul oficial al discursului din septembrie 2025, von der Leyen anunța o alianță cu Ucraina pentru a transforma inovațiile acesteia în producție la scară mai mare. Separat, cerea construirea unui zid de drone pentru apărarea teritoriului european. Autoarea observă că lansarea alianței industriale a avut loc abia în iulie 2026, după aproximativ zece luni.

Comisia a lansat alianța la 17 iulie, la Kiev, cu 18 membri fondatori din UE și Ucraina. Obiectivul este formarea unor întreprinderi comune între firme europene și ucrainene și accelerarea dezvoltării și producției de drone și sisteme de combatere a dronelor. Cooperarea industrială trebuie să extindă capacitatea de producție; lansarea sa nu echivalează cu instalarea sistemului de apărare evocat în discurs.

Comisia a găzduit prima reuniune a alianței la 11 septembrie, potrivit comunicatului reprodus de PubAffairs Bruxelles. Membrii fondatori urmează să pună în aplicare activitățile convenite. Comisarul pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, a cerut cicluri de proiectare de săptămâni, nu de luni, și contramăsuri care să țină pasul cu amenințarea.

Declarația comisarului precedă comentariul lui Momtaz. Ea descrie rezultatele urmărite, fără ca anunțul reuniunii să prezinte un bilanț al echipamentelor produse sau livrate prin alianță.

Momtaz vede în aceste exemple o problemă mai largă pentru relațiile Europei cu partenerii săi. În opinia ei, UE are capacități și inițiative de oferit unor parteneri precum Canada și țările din Consiliul de Cooperare al Golfului, dar riscă să irosească oportunitățile dacă amână deciziile. „Timpul Bruxellesului rămâne în urma timpului real”, scrie autoarea în discursul imaginar.