Un șoc energetic prelungit și o corecție a activelor americane ar putea împinge zona euro în recesiune în 2027

Un șoc energetic prelungit, combinat cu o scădere abruptă a prețurilor activelor financiare americane, ar putea împinge economia zonei euro în recesiune în 2027, potrivit unui scenariu advers elaborat de economiștii Mecanismului european de stabilitate (MES). Simularea indică o creștere de numai 0,6% în 2026, urmată de o contracție de 0,4% în anul următor, în condițiile în care firmele amână investițiile, iar cererea externă slăbește.

Exercițiul din Euro Area Stability Watch 2026 folosește date disponibile până la 4 iunie 2026 și testează consecințele suprapunerii celor două șocuri. O ipoteză esențială este că autoritățile nu adoptă noi măsuri economice sau monetare ca răspuns. Modelul lasă să funcționeze numai stabilizatorii bugetari automați, fără intervenții suplimentare ale guvernelor sau ale băncii centrale.

Punctul de plecare este prognoza Comisiei Europene din primăvara lui 2026, care prevedea pentru zona euro o creștere de 0,9% în 2026 și de 1,2% în 2027. Această traiectorie presupunea o normalizare relativ rapidă, deși parțială, a aprovizionării cu energie. În scenariul advers, redresarea este înlocuită de scădere economică, iar nivelul PIB ajunge la sfârșitul lui 2027 cu 2,4% sub cel din scenariul de bază.

Primul șoc ar proveni dintr-o nouă escaladare a tensiunilor dintre SUA și Iran, care ar împiedica redeschiderea strâmtorii Ormuz și ar prelungi perturbările aprovizionării cu energie până spre sfârșitul lui 2026. Autorii presupun că petrolul și indicatorii riscului geopolitic ar reveni aproape de maximele observate în timpul războiului din Ucraina. Gazele s-ar scumpi puternic, dar ar rămâne mult sub vârfurile din 2022.

Peste această presiune s-ar suprapune o creștere a incertitudinii privind politicile SUA. Investitorii ar cere compensații mai mari pentru risc, prețurile acțiunilor ar scădea, iar finanțarea prin obligațiuni s-ar scumpi. În simulare, interacțiunea șocurilor duce la scăderi de aproape 20% pentru indicele S&P 500 și de aproape 30% pentru EURO STOXX pe parcursul a 18 luni. Pierderile europene mai mari apar într-un scenariu în care aprovizionarea cu energie și condițiile financiare se deteriorează simultan.

Pentru companii, combinația înseamnă costuri de producție mai mari și credite mai greu de obținut. Investițiile ar ajunge la sfârșitul lui 2027 cu aproximativ 4,5% sub nivelul din scenariul de bază, pe măsură ce firmele își amână cheltuielile de capital. Exporturile ar suferi cel mai mult, cu un decalaj de aproape 7%, din cauza slăbirii cererii mondiale. În 2026 ar domina efectul șocului geopolitic, în timp ce presiunile financiare și efectele ulterioare asupra costurilor s-ar transmite mai puternic economiei în 2027.

Gospodăriile ar resimți șocul prin pierderea puterii de cumpărare. Consumul ar fi cu aproximativ 1% sub nivelul de referință la sfârșitul lui 2027, deoarece salariile nu ar crește suficient pentru a compensa scumpirile. Inflația medie anuală ar ajunge la 3,7% în 2026 și la 3,4% în 2027, față de 3% și, respectiv, 2,3% în scenariul de bază. Inițial, energia ar împinge prețurile în sus; ulterior, transmiterea costurilor către alte bunuri și servicii și ajustările salariale ar face inflația mai persistentă.

Impactul ar varia între țări. Economiile care depind mai mult de importurile de combustibili fosili și folosesc mai multă energie în producție ar suporta presiuni mai puternice și mai îndelungate. Statele mai deschise comerțului internațional ar fi expuse atât scumpirii materiilor prime și componentelor importate, cât și reducerii comenzilor externe. Exercițiul nu include însă diferențele dintre țări în privința expunerii la activele financiare americane.

În estimările BCE din septembrie 2026, scenariul de bază prevede o creștere a PIB de 0,9% în 2026 și de 1,4% în 2027, cu o inflație de 3% și, respectiv, 2,5%. BCE prezintă separat și scenarii alternative privind durata și intensitatea șocului energetic. Aceste estimări provin dintr-un exercițiu distinct de cel al MES, construit pe prognoza Comisiei din primăvară.

Nici simularea MES nu acoperă toate efectele posibile. Include o anumită amplificare prin prudența mai mare a băncilor și deteriorarea bilanțurilor companiilor, dar nu cuantifică efectele vulnerabilităților din sectorul financiar nebancar. Economiștii MES le consideră riscuri suplimentare care ar putea agrava perturbările. Concluziile raportului reprezintă analiza personalului MES și nu neapărat poziția oficială a mecanismului sau a organelor sale de conducere.

În scenariul advers, pierderile s-ar prelungi mult după șocul inițial. Energia mai scumpă ar reduce competitivitatea producătorilor europeni, iar incertitudinea ar frâna investițiile și inovarea. Deși firmele și gospodăriile s-ar adapta treptat, iar inflația s-ar tempera odată cu slăbirea cererii, PIB real ar rămâne în 2035 cu aproximativ 2% sub traiectoria de bază. Costul ar include astfel o capacitate de producție mai mică pe termen lung, pe lângă reculul economic din 2027.