Ambițiile Europei în AI se lovesc de limitele rețelelor electrice

Europa riscă să transforme lipsa capacității în rețelele electrice într-o limită pentru dezvoltarea inteligenței artificiale dacă noile centre de date sunt construite fără legătură cu disponibilitatea energiei și cu infrastructura locală, avertizează o analiză a Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate. Clotilde Bômont și Caspar Hobhouse susțin că politica europeană pentru AI trebuie legată mai direct de politica energetică, astfel încât puterea de calcul să fie amplasată în zone unde există electricitate disponibilă, congestia rețelei este mai redusă și energia regenerabilă care altfel ar fi pierdută poate fi utilizată.

Energia devine o componentă tot mai importantă a competiției globale pentru inteligență artificială deoarece modelele avansate necesită infrastructură de calcul care funcționează la scară mare și consumă cantități importante de electricitate. Autorii EUISS compară situația Uniunii cu Statele Unite, China și statele din Golf, unde accesul la energie abundentă, capital și capacitatea de a construi rapid infrastructură poate facilita extinderea centrelor de date.

La nivel mondial, centrele de date au consumat aproximativ 415 TWh în 2024, echivalentul a 1,5% din cererea globală de electricitate, potrivit cifrelor utilizate în analiză. Statele Unite reprezentau aproximativ 45% din acest consum, China 25%, iar Europa 15%. Cererea globală a centrelor de date este așteptată să crească puternic până în 2030, iar infrastructura dedicată AI este considerată una dintre principalele surse ale acestei creșteri.

În cazul Uniunii Europene, analiza estimează că centrele de date reprezentau aproximativ 3,1% din consumul total de electricitate în 2024. Autorii afirmă că dezvoltarea lor ar putea genera circa 10% din creșterea cererii de electricitate în următorul deceniu, o formulare importantă deoarece procentul se referă la creșterea cererii, nu la ponderea centrelor de date în consumul total viitor al UE.

Problema europeană nu este numai cantitatea totală de electricitate produsă. Capacitatea rețelelor, poziția geografică a producției, viteza racordării și disponibilitatea energiei în momentul și locul în care un centru de date are nevoie de ea pot deveni factori la fel de importanți. Analiza indică perioade de racordare care pot varia de la aproximativ trei ani în unele țări nordice până la zece ani în Germania sau Țările de Jos.

O parte importantă a infrastructurii electrice europene are peste 40 de ani, în timp ce electrificarea industriei, transportului și încălzirii generează simultan cerere suplimentară pentru rețele. Inteligența artificială intră astfel în competiție pentru aceeași infrastructură cu alte componente ale tranziției energetice și ale economiei.

Autorii avertizează și asupra dependenței de energie importată. Aproape jumătate din electricitatea produsă în UE în 2025 provenea din surse regenerabile, potrivit datelor citate în document, dar gazul importat continuă să aibă un rol important în echilibrarea sistemului și în asigurarea producției atunci când energia regenerabilă nu este disponibilă. Extinderea necoordonată a centrelor de date ar putea crește necesarul de capacitate de rezervă și dependența de combustibili fosili în anumite perioade.

Aceeași transformare energetică creează însă și o oportunitate. Producția solară și eoliană generează tot mai frecvent perioade în care oferta de electricitate depășește cererea locală sau capacitatea rețelei de a transporta energia către alte zone. Operatorii sunt atunci obligați să reducă producția, chiar dacă electricitatea ar putea fi generată.

Analiza citează o estimare de aproximativ 72 TWh de energie, predominant regenerabilă, care ar fi fost restricționată în UE în 2024. În Germania, reducerea producției ar fi ajuns la aproape 10 TWh în 2025. Frecvența prețurilor negative la electricitate este un alt semnal al acestei nepotriviri dintre producție, capacitatea rețelei, stocare și consum.

În șapte state membre, prețurile negative ar fi apărut în aproximativ 5% dintre orele anului 2025, iar în Germania prețul a coborât până la minus 499 EUR/MWh într-un interval din mai 2026. Prețul negativ apare atunci când oferta este atât de mare, iar posibilitatea de a reduce producția, stoca sau exporta energia atât de limitată, încât participanții sunt dispuși să plătească pentru ca electricitatea să fie consumată.

Bômont și Hobhouse susțin că anumite sarcini AI ar putea deveni o parte a soluției dacă infrastructura este proiectată pentru a răspunde acestor condiții. Nu toate operațiunile de inteligență artificială au aceleași cerințe tehnice, iar diferența dintre antrenarea unui model și folosirea sa zilnică poate permite amplasarea și programarea diferită a consumului.

Antrenarea modelelor de mari dimensiuni necesită clustere puternice de procesoare care pot funcționa aproape continuu timp de zile sau săptămâni, dar o parte din aceste sarcini poate fi mutată în timp sau între locații. Autorii consideră că asemenea activități ar putea fi realizate mai frecvent în zone cu producție regenerabilă abundentă, rețele mai puțin congestionate sau cantități de electricitate care altfel ar fi restricționate.

Inferența, adică utilizarea efectivă a unui model după antrenare, are alte constrângeri. Un singur răspuns poate consuma mult mai puțină energie decât procesul de antrenare, dar milioane de solicitări continue pot genera un consum cumulat important. Aplicațiile care necesită latență foarte redusă trebuie de multe ori amplasate mai aproape de utilizatori, de industrie sau de alte infrastructuri digitale și nu pot fi mutate la fel de ușor într-o regiune îndepărtată doar pentru că energia este mai ieftină.

Autorii propun de aceea o „geografie a calculului” europeană adaptată realităților energetice. Zonele pentru noi centre de date ar putea fi selectate în funcție de capacitatea rețelei, resursele energetice curate, condițiile de răcire, disponibilitatea apei și posibilitatea reutilizării căldurii generate de servere.

În prezent, localizarea centrelor de date este determinată în principal de deciziile companiilor private. Prețul terenului, taxele, facilitățile fiscale, viteza autorizării, conectivitatea și contractele de furnizare a energiei pot cântări la fel de mult ca situația rețelei. EUISS avertizează că geografia rezultată din aceste stimulente comerciale nu coincide în mod necesar cu geografia optimă a sistemului energetic european.

Una dintre soluțiile discutate este folosirea mai puternică a semnalelor locale de preț, astfel încât construirea unei infrastructuri care consumă foarte multă energie într-o zonă congestionată să devină mai puțin atractivă. O altă opțiune este planificarea coordonată prin zone de accelerare, în care noile centre de date ar fi încurajate acolo unde rețeaua și producția locală pot susține cererea suplimentară.

Flexibilitatea consumului este cealaltă componentă. Centrele de date ar putea primi racordare în schimbul acceptării unor reduceri temporare de consum atunci când rețeaua este supusă unei presiuni foarte mari. Aceste acorduri ar permite operatorilor să conecteze mai rapid consumatori mari fără a dimensiona întreaga infrastructură pentru situațiile rare de vârf.

Analiza citează un studiu Agora Energiewende și Deloitte potrivit căruia flexibilitatea centrelor de date pentru aproximativ 120 de ore într-un an ar putea evita necesitatea instalării a aproximativ 4 GW de capacitate fosilă de rezervă. Cifra provine dintr-un scenariu de modelare și nu înseamnă că UE a eliminat deja 4 GW de centrale prin flexibilizarea actuală a centrelor de date.

EUISS propune și o discuție despre prioritizarea accesului la resursele de calcul și la rețea. În opinia autorilor, infrastructura susținută public ar trebui orientată mai ales către aplicații cu valoare publică, economică sau de securitate, printre care securitatea cibernetică, apărarea, sănătatea, cercetarea științifică, optimizarea rețelelor, adaptarea climatică și competitivitatea industrială.

Aplicațiile cu consum mare, redundanță ridicată sau beneficii publice limitate nu ar trebui să primească automat același nivel de sprijin sau acces preferențial la o infrastructură energetică rară, potrivit documentului. Aceasta este o recomandare a autorilor și nu o regulă existentă privind accesul centrelor de date la electricitate în UE.

Analiza nu susține că extinderea inteligenței artificiale trebuie încetinită pentru a proteja sistemul energetic. Teza sa este că infrastructura digitală și cea energetică trebuie planificate împreună. Dacă centrele de date sunt amplasate și operate flexibil, ele pot absorbi o parte din electricitatea regenerabilă care altfel ar fi pierdută și pot contribui la o utilizare mai eficientă a rețelei.

În scenariul opus, concentrarea noilor capacități în zone deja congestionate ar putea prelungi termenele de racordare, crește nevoia de centrale de rezervă și accentua dependența de gaze. Capacitatea europeană de a construi modele AI competitive ar deveni astfel dependentă nu numai de cipuri, investiții și cercetători, dar și de rapiditatea cu care poate fi extins și administrat sistemul electric.

Documentul este o analiză a Clotildei Bômont și a lui Caspar Hobhouse, publicată de Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate. EUISS precizează că opiniile aparțin autorilor și nu reprezintă automat poziția Uniunii Europene. Brief_2026-15_Energy security