Aproape 20.000 de copii ucraineni erau înregistrați ca deportați sau transferați forțat la sfârșitul lui 2025

Aproape 20.000 de copii ucraineni erau înregistrați până în noiembrie 2025 ca deportați ilegal sau transferați forțat, iar mai puțin de 1.800 fuseseră readuși sau scoși din situații de risc până la sfârșitul anului, potrivit raportului UE privind drepturile omului și democrația. Documentul citează și studii care estimează că până la 35.000 de copii ar fi putut fi transferați în teritoriile ucrainene ocupate temporar sau deportați în Rusia și Belarus.

Raportul UE tratează situația copiilor ucraineni drept una dintre cele mai grave componente ale crizei drepturilor omului provocate de invazia rusă. Evaluarea citează raportul ONU privind copiii și conflictele armate, potrivit căruia creșterea încălcărilor grave împotriva copiilor în Ucraina s-a numărat printre cele mai accentuate înregistrate la nivel mondial în 2025.

Cifra de aproape 20.000 se referă la copiii înregistrați oficial de Ucraina ca deportați ilegal sau transferați forțat până în noiembrie 2025. Raportul face distincție între această evidență și estimările mai largi din studii independente, care indică faptul că până la 35.000 de copii ar fi putut fi transferați în teritoriile ucrainene ocupate temporar sau deportați în Belarus și Rusia.

Diferența dintre cele două cifre este importantă. Numărul de aproape 20.000 reprezintă cazurile înregistrate de autoritățile ucrainene, în timp ce cifra de până la 35.000 este o estimare citată de raport și nu trebuie tratată ca un bilanț confirmat al cazurilor individual identificate.

Până la sfârșitul anului, mai puțin de 1.800 de copii fuseseră returnați sau scoși din situații considerate de risc. Raportul nu prezintă această cifră ca reprezentând exclusiv copii readuși direct din Rusia, deoarece categoria include și cazuri în care minorii au fost îndepărtați din alte situații periculoase.

Problema depășește transferul fizic al copiilor. Raportul estimează că aproximativ 1,6 milioane de copii ucraineni trăiau în teritoriile ocupate temporar în aprilie 2025 și erau expuși riscurilor de rusificare forțată, schimbare a identității, militarizare, instituționalizare și adopție forțată.

UE a răspuns prin sancțiuni îndreptate atât împotriva persoanelor și organizațiilor implicate în transferul copiilor, cât și împotriva celor asociate proceselor de îndoctrinare. Până la sfârșitul lui 2025, măsurile restrictive vizau 101 persoane și entități implicate în deportarea și transferul forțat al minorilor și 23 de persoane și entități asociate îndoctrinării copiilor din teritoriile ocupate.

Acțiunea europeană a inclus și participarea la structurile internaționale create pentru identificarea și revenirea copiilor. În septembrie 2025, UE a devenit membru cu drepturi depline al Coaliției Internaționale pentru Revenirea Copiilor Ucraineni și a continuat să sprijine inițiativa Bring Kids Back UA coordonată de Președinția Ucrainei.

Uniunea participă și la Grupul de Prieteni al OSCE pentru copii și conflicte armate în Ucraina și la Grupul de consultare al Consiliului Europei privind copiii Ucrainei. Aceste mecanisme acoperă nu numai revenirea copiilor, dar și sprijinul psihologic, reintegrarea, accesul la educație și proceduri judiciare adaptate copiilor care au fost deportați sau transferați.

În decembrie 2025, UE a co-sponsorizat o rezoluție a Adunării Generale a ONU care condamna transferul forțat și deportarea copiilor ucraineni către Rusia și Belarus și cerea revenirea lor imediată, sigură și necondiționată. Rezoluția solicita și o cooperare internațională mai puternică pentru protecția, reabilitarea și reintegrarea copiilor.

Situația copiilor este inclusă într-un tablou mai larg al efectelor războiului asupra drepturilor omului în Ucraina. Raportul de țară al UE spune că atacurile asupra infrastructurii civile s-au intensificat în 2025 și au produs cea mai ridicată rată a victimelor civile de la începutul invaziei la scară largă, în timp ce milioane de persoane au rămas strămutate.

În teritoriile ocupate, organizațiile internaționale au documentat încălcări grave ale dreptului internațional al drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar. Raportul spune că Rusia impune propriile sisteme de administrare și guvernare în aceste teritorii, iar accesul organizațiilor internaționale rămâne limitat.

În paralel, Ucraina a continuat în 2025 reformele legate de aderarea la UE și de protecția drepturilor fundamentale. Raportul menționează progrese în protecția victimelor, mecanismul național pentru prevenirea relelor tratamente, aplicarea Convenției de la Istanbul și drepturile copilului, dar spune că sunt necesare eforturi suplimentare în alte domenii.

UE a finanțat în 2025 proiecte pentru societatea civilă, drepturile copiilor, apărătorii drepturilor omului și documentarea crimelor internaționale. Programele pentru organizațiile societății civile din Ucraina au depășit 112 milioane de euro, iar alte fonduri au sprijinit monitorizarea încălcărilor de către ONU și activitatea organizațiilor implicate în documentarea și investigarea crimelor de război.

Revenirea copiilor este legată și de mecanismele mai ample de tragere la răspundere pentru crimele comise în timpul războiului. UE a continuat sprijinul pentru Centrul Internațional pentru Urmărirea Penală a Crimei de Agresiune, Atrocity Crimes Advisory Group, Registrul daunelor și pregătirea unei Comisii pentru despăgubiri și a tribunalului special pentru crima de agresiune.

Deportarea și transferul forțat al copiilor ucraineni au devenit o componentă distinctă a răspunsului internațional la războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Problema include identificarea copiilor, stabilirea locului în care se află, readucerea acestora și sprijinul necesar după revenire.

Raportul UE publicat în 2026 oferă un bilanț al situației la sfârșitul anului precedent: aproape 20.000 de cazuri erau înregistrate oficial, estimările mai largi indicau un posibil număr mai mare, iar proporția copiilor readuși sau scoși din situații de risc rămânea redusă în raport cu numărul celor identificați.