Avansul houthi spre Bab al-Mandab pune presiune pe ruta Mării Roșii, iar ECFR cere întărirea misiunilor navale ale UE

Avansul houthi pe coasta de vest a Yemenului spre Strâmtoarea Bab al-Mandab crește presiunea asupra unei rute maritime pe care Uniunea Europeană încearcă deja să o protejeze prin operațiunile navale Aspides și Atalanta. Julien Barnes-Dacey, Cinzia Bianco și Ellie Geranmayeh, cercetători ai European Council on Foreign Relations, recomandă o creștere rapidă a resurselor acestor misiuni, inclusiv capabilități pentru combaterea dronelor și pentru operațiuni de dragare a minelor. Propunerile apar într-un policy alert al autorilor și nu reprezintă o decizie a UE.

Situația de la Bab al-Mandab s-a deteriorat pe măsură ce luptele din Yemen s-au apropiat de strâmtoarea care conectează Marea Roșie cu Golful Aden. Khaled Khiari, secretar general adjunct al ONU, a informat Consiliul de Securitate că luptele se intensificaseră pe coasta vestică, iar forțele houthi își continuau avansul spre strâmtoare și ar fi preluat controlul asupra mai multor insule din sudul Mării Roșii. ONU preciza însă că datele de monitorizare maritimă nu indicau încă o reducere a fluxurilor comerciale prin Marea Roșie.

Această distincție este importantă pentru evaluarea riscului. Avansul militar și amenințările asupra navigației sporesc vulnerabilitatea rutei, dar nu echivalează cu o blocare a Bab al-Mandab. ECFR merge mai departe în evaluarea sa și consideră că evoluțiile din Yemen pot afecta ruta folosită pentru transporturile energetice saudite într-un moment în care navigația prin Strâmtoarea Hormuz este deja perturbată. Autorii plasează astfel cele două strâmtori în aceeași problemă europeană de securitate maritimă și energetică.

Riscul asociat Hormuzului figurează deja în poziția oficială a UE. La reuniunea Consiliului European din iunie, liderii celor 27 au cerut întărirea EUNAVFOR Aspides în limitele mandatului său și au afirmat că Uniunea trebuie să reducă vulnerabilitatea globală față de Strâmtoarea Hormuz, inclusiv prin diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie. Aceeași reuniune a susținut continuarea eforturilor diplomatice pentru o soluție negociată între Statele Unite și Iran.

Aspides are un mandat defensiv. Operațiunea poate însoți și proteja nave, poate menține o imagine a situației maritime și poate răspunde atacurilor asupra navelor în limitele mandatului și ale dreptului internațional. Consiliul UE i-a prelungit mandatul până la 28 februarie 2027, cu o valoare de referință financiară de aproape 15 milioane de euro pentru costurile comune din perioada martie 2026–februarie 2027.

În martie, Consiliul a extins unele dintre sarcinile Aspides și Atalanta. Ambele operațiuni pot colecta și distribui informații privind activități suspecte în jurul infrastructurii submarine critice, iar Aspides poate coopera cu paza de coastă yemenită și participa la instruirea forțelor maritime din Djibouti. Consiliul a subliniat în acel moment și necesitatea unor contribuții susținute cu mijloace, inclusiv nave.

Operațiunea continuă efectiv să escorteze și să protejeze transportul comercial. Serviciul European de Acțiune Externă raporta în august că Aspides sprijinise peste 2.390 de nave comerciale de la lansarea sa și oferise protecție apropiată pentru mai mult de 720 de nave. În septembrie, misiunea a publicat noi exemple de nave comerciale care au traversat Marea Roșie sub protecția sa.

ECFR consideră că actuala deteriorare a situației justifică suplimentarea acestor capabilități. Autorii propun mai multe resurse pentru protecția transportului comercial, mijloace de dragare și apărare antidronă și o cooperare maritimă mai strânsă cu actorii regionali. Ei recomandă în paralel ca guvernele europene să sprijine eforturile diplomatice pentru reducerea conflictului dintre Statele Unite și Iran, argumentând că o nouă campanie militară în Yemen nu ar elimina singură capacitatea houthi de a amenința rutele maritime.

Această recomandare depășește ceea ce UE a decis până acum. Mandatele Aspides și Atalanta au fost prelungite și adaptate, iar Consiliul European a cerut întărirea Aspides, însă propunerile concrete ale ECFR privind noi capabilități și cooperarea regională sunt opțiuni formulate de cei trei autori. ECFR precizează că publicațiile sale exprimă opiniile autorilor și nu o poziție colectivă a organizației.

Presiunea asupra transportului maritim rămâne între timp mai largă decât situația din Yemen. Organizația Maritimă Internațională a raportat că, de la începutul conflictului regional la 28 februarie și până la 16 septembrie, verificase 80 de atacuri asupra transportului internațional în și în jurul Strâmtorii Hormuz, cu cel puțin 22 de navigatori uciși. IMO a confirmat separat că atacurile din Marea Roșie au fost reluate, iar cel mai recent atac houthi menționat de organizație, din 11 august, s-a soldat cu patru morți.

Pentru UE, diferența dintre riscul crescut și întreruperea efectivă a traficului rămâne esențială. Datele ONU disponibile la mijlocul lunii septembrie nu indicau o blocare a fluxurilor comerciale prin Marea Roșie, dar apropierea luptelor de Bab al-Mandab, atacurile asupra navigației din regiune și presiunea deja existentă asupra Hormuzului pun din nou problema resurselor de care misiunile europene au nevoie pentru a-și îndeplini mandatul defensiv.