
Avocata generală Juliane Kokott a propus la 12 noiembrie Curții de Justiție a UE să desființeze hotărârea din 2024 care a anulat amenda Google de 1,49 miliarde de euro în cazul AdSense și să trimită dosarul înapoi la Tribunal. În opinia sa, orice amendă care ar fi menținută după rejudecare ar trebui redusă. Curtea urmează să se pronunțe asupra recursului.
Pe scurt
-
1.494.459.000 EUR este amenda aplicată Google de Comisia Europeană în martie 2019 pentru practicile contractuale ale serviciului AdSense for Search, considerate abuz de poziție dominantă.
-
18 septembrie 2024: Tribunalul UE a anulat integral decizia Comisiei, considerând insuficientă analiza unor circumstanțe relevante, în special durata contractelor și situația concurențială din 2016.
-
12 noiembrie 2026: avocata generală Juliane Kokott propune desființarea hotărârii Tribunalului și rejudecarea cauzei.
-
Amenda ar trebui redusă, potrivit avocatei generale, deoarece constatările Tribunalului referitoare la lipsa demonstrării efectelor de excludere în 2016 nu au fost atacate în recurs.
-
Recursul rămâne nesoluționat. Curtea de Justiție trebuie să pronunțe propria hotărâre, iar o eventuală rejudecare nu ar însemna confirmarea automată a sancțiunii inițiale.
Litigiul privește serviciul AdSense for Search, prin care Google permitea editorilor unor site-uri cu propriile motoare de căutare să afișeze anunțuri publicitare asociate căutărilor utilizatorilor. Editorii primeau o parte din veniturile generate de reclame, iar Google intermedia relația comercială dintre aceștia și agenții de publicitate. Pentru participarea la serviciu, unii editori încheiau contracte negociate individual, denumite Google Services Agreements, care conțineau clauze privind exclusivitatea, poziționarea reclamelor și autorizarea modificărilor aduse spațiilor publicitare.
Comisia Europeană a considerat că aceste clauze au împiedicat ori au limitat accesul altor intermediari de publicitate la site-urile partenere ale Google. În decizia adoptată la 20 martie 2019, executivul european a constatat trei încălcări ale articolului 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitor la abuzul de poziție dominantă, și ale normelor corespunzătoare din Acordul privind Spațiul Economic European. Comisia a apreciat că practicile aplicate între 2006 și septembrie 2016 au format o încălcare unică și continuă, prin care Google și-ar fi protejat și consolidat poziția pe piața intermedierii publicității asociate căutărilor online.
Prima categorie de clauze, referitoare la exclusivitate, interzicea unor editori să utilizeze servicii concurente pe site-urile acoperite de contractele lor cu Google. Ulterior, modelele contractuale au inclus clauze de poziționare, care obligau partenerii să afișeze un număr minim de reclame Google și să nu plaseze anunțuri concurente deasupra ori imediat lângă acestea. A treia categorie obliga partenerii să obțină autorizarea Google înainte de modificarea modului de afișare a reclamelor asociate căutărilor. Google a eliminat sau modificat clauzele contestate în septembrie 2016, după intervenția Comisiei.
În septembrie 2024, Tribunalul UE a anulat integral decizia Comisiei. Judecătorii au confirmat o parte importantă a constatărilor acesteia, inclusiv elemente ale analizei poziției dominante și ale capacității practicilor de a limita concurența, dar au apreciat că evaluarea efectelor restrictive nu luase suficient în considerare toate circumstanțele relevante. Problema centrală a fost durata contractelor prin care editorii erau legați de Google și măsura în care concurenții puteau obține acces la acești clienți după expirarea sau încetarea contractelor.
Tribunalul a considerat că analiza Comisiei nu demonstra suficient că respectivele clauze puteau împiedica editorii să folosească servicii concurente sau puteau exclude alți intermediari de pe o parte semnificativă a pieței. Instanța a identificat, de asemenea, deficiențe în examinarea situației din 2016, în special în ceea ce privește acoperirea pieței. Pe această bază, Tribunalul a concluzionat că nu fusese demonstrată în mod corespunzător încălcarea normelor de concurență și a anulat decizia Comisiei în ansamblu. Hotărârea nu a reprezentat însă o constatare potrivit căreia toate clauzele Google ar fi fost, prin natura lor, compatibile cu dreptul concurenței.
Comisia a atacat hotărârea la Curtea de Justiție, solicitând desființarea acesteia și respingerea argumentelor Google referitoare la capacitatea practicilor contractuale de a restrânge concurența în perioada supusă recursului. Disputa juridică se concentrează asupra standardului de analiză pe care autoritatea de concurență trebuie să îl respecte atunci când examinează clauze contractuale aplicate de o întreprindere dominantă, în special în situația în care contractele au durate diferite și pot fi reînnoite sau încetate.
În concluziile din 12 noiembrie 2026, avocata generală Juliane Kokott consideră că Tribunalul a impus cerințe excesive în privința examinării duratei contractelor. Ea pornește de la jurisprudența Intel a Curții de Justiție, care impune analizarea circumstanțelor relevante atunci când se stabilește dacă un comportament al unei întreprinderi dominante poate produce efecte de excludere a concurenților. Printre criterii se află gradul poziției dominante, ponderea pieței afectate, condițiile în care este aplicată practica, durata angajamentelor contractuale și existența unei strategii de excludere a concurenților.
Kokott susține că aceste criterii trebuie evaluate în ansamblu, în raport cu funcționarea efectivă a pieței. În opinia sa, Tribunalul a transformat cerința unei evaluări complete într-o obligație de examinare excesiv de detaliată a fiecărui contract și a duratei sale, fără a corela suficient această analiză cu celelalte elemente deja examinate de Comisie. Potrivit avocatei generale, o asemenea interpretare poate duce la anularea unei decizii pentru insuficiențe privind un criteriu individual, chiar dacă analiza globală a comportamentului și a pieței susține concluzia existenței unor efecte de excludere.
Unul dintre argumentele Google a fost că durata relativ scurtă a unor contracte oferea concurenților posibilitatea de a atrage editorii după expirarea acestora. Kokott consideră că această posibilitate teoretică nu demonstrează, în sine, absența unor efecte anticoncurențiale. Contează felul în care contractele au funcționat în realitate, inclusiv eventualele reînnoiri, efectele cumulate ale clauzelor și comportamentul partenerilor comerciali. Un contract care poate fi încetat sau renegociat nu încetează să producă efecte restrictive pe durata în care este aplicat.
În această interpretare, Comisia nu trebuie neapărat să demonstreze separat contribuția fiecărui contract individual la excluderea concurenților. Poate examina cumulativ contractele relevante pentru funcționarea concurenței, duratele acestora și modul lor de aplicare, inclusiv prin evaluări agregate și valori medii, atunci când metoda este adecvată și susținută de probe. Pentru Kokott, important este dacă practicile, apreciate în contextul pieței, au avut sau au fost capabile să producă efecte de excludere a concurenților.
Avocata generală consideră că, în cazul Google AdSense, Comisia îndeplinise aceste cerințe pentru perioada 2006-2015. Tribunalul constatase el însuși că, în raport cu alte criterii relevante, clauzele erau în principiu capabile să producă efectele anticoncurențiale identificate în decizia din 2019. În opinia lui Kokott, judecătorii au greșit atunci când au pus sub semnul întrebării întreaga demonstrație pentru că examinarea duratei contractelor nu fusese suficient de detaliată.
Consecința propusă de avocata generală este desființarea hotărârii Tribunalului din 18 septembrie 2024 și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă judecată. La punctul 166 din concluzii, Kokott formulează explicit aceste două solicitări și propune ca decizia asupra cheltuielilor de judecată să fie rezervată. Ea nu recomandă Curții de Justiție să stabilească direct o nouă amendă și nici să confirme automat valoarea sancțiunii din 2019.
Rejudecarea este necesară deoarece Tribunalul nu a examinat toate motivele și argumentele prezentate de Google în prima instanță. Printre acestea se numără contestarea calificării practicilor drept încălcare unică și continuă, precum și criticile privind metodologia de calcul și proporționalitatea amenzii. Aceste aspecte presupun și evaluări de fapt care intră, în principal, în competența Tribunalului. În temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Tribunalul are competență de fond asupra sancțiunilor și poate, în condițiile prevăzute de dreptul UE, să anuleze, să reducă sau să majoreze o amendă.
Un element decisiv al concluziilor privește anul 2016. Comisia nu a contestat în recurs constatarea Tribunalului că nu demonstrase suficient capacitatea clauzelor de a produce efecte de excludere în acel an. Prin urmare, această constatare a rămas definitivă în limitele litigiului și trebuie respectată la o eventuală nouă examinare. Kokott precizează, la punctul 163 din concluzii, că amenda stabilită în decizia Comisiei trebuie redusă în orice eventualitate, deoarece evaluarea sancțiunii inițiale a cuprins și perioada pentru care demonstrarea efectelor anticoncurențiale nu a fost menținută.
Această observație nu stabilește însă cuantumul unei sancțiuni viitoare. Din concluziile avocatei generale nu rezultă o sumă nouă, un procent de reducere sau o obligație actuală de plată pentru Google. Calculul va depinde de hotărârea Curții de Justiție, de aspectele care vor fi eventual retrimise Tribunalului și de examinarea argumentelor privind sancțiunea. La 12 noiembrie 2026, hotărârea Tribunalului din 2024 nu fusese desființată printr-o decizie a Curții, iar anularea amenzii nu fusese înlăturată de simpla prezentare a concluziilor.
Următoarea etapă este pronunțarea hotărârii în recursul C-826/24 P. Judecătorii Curții de Justiție nu sunt obligați să urmeze concluziile avocatei generale și pot adopta o soluție diferită. Dacă vor accepta propunerea de desființare și trimitere spre rejudecare, Tribunalul va trebui să soluționeze argumentele rămase deschise, respectând interpretarea juridică stabilită de Curte. Până atunci, amenda de aproape 1,5 miliarde EUR rămâne o sancțiune anulată prin hotărârea Tribunalului din 2024, a cărei soartă definitivă depinde de continuarea procesului.

















