Bruegel cere evaluări independente pentru banii UE de apărare, într-un buget care ar permite Comisiei să redistribuie fondurile

Bruegel cere evaluări independente și obiective măsurabile pentru cheltuielile de apărare din bugetul UE pentru 2028–2034, în condițiile în care Comisia Europeană ar primi mai multă libertate de a distribui fondurile. Centrul de cercetare avertizează că o parte dintre indicatorii propuși urmăresc valoarea echipamentelor cumpărate, fără să arate dacă finanțarea produce efectele urmărite.

În analiza publicată, cercetătorii Javier Ospital și Guntram B. Wolff identifică două asemenea cazuri între cei cinci indicatori de rezultat propuși pentru domeniul apărării. Valoarea achizițiilor comune și valoarea echipamentelor cumpărate pentru mobilitate militară descriu ceea ce finanțează programul. În evaluarea autorilor, aceste măsurători nu sunt suficiente pentru a stabili efectele sprijinului public.

Miza crește odată cu reorganizarea finanțării. Propunerea legislativă pentru Fondul european pentru competitivitateprevede o alocare indicativă de 125,2 miliarde de euro, în prețuri curente, pentru reziliență și securitate, industria de apărare și spațiu. Suma acoperă împreună aceste domenii, iar distribuția dintre ele nu este precizată. Bruegel avertizează că o comparație cu vechile programe de apărare trebuie să țină cont și de obiectivele civile incluse în noul fond, precum reziliența lanțurilor de aprovizionare.

Comisia prezintă flexibilitatea fondului ca pe o modalitate de a răspunde mai repede nevoilor și riscurilor emergente și de a susține investițiile de la cercetare până la producție. Alocările indicative ar permite redistribuirea resurselor între priorități în cursul implementării. Ospital și Wolff susțin că această libertate mai mare trebuie însoțită de obiective clare, în raport cu care Comisia să răspundă pentru rezultate.

În industrie, finanțarea ar putea susține extinderea fabricilor, cumpărarea de utilaje și parteneriatele dintre întreprinderi din țări diferite. Cadrul de performanță propus de Comisie urmărește atât numărul firmelor beneficiare, cât și creșterea capacității de producție a industriei europene de apărare. Autorii cer însă clarificarea priorităților, a sumelor alocate și a modului de selectare a întreprinderilor, pentru a putea evalua contribuția banilor publici la creșterea producției.

Pentru achizițiile comune, propunerea permite desemnarea unui agent care să organizeze procedura și să încheie contractele în numele țărilor participante. Sprijinul UE ar putea ajunge la 25% din valoarea estimată a achiziției. Bruegel arată că plafonul nu lămurește în sine ce anume va putea fi finanțat și dacă sprijinul va rămâne limitat la costurile cooperării, ca în EDIRPA, instrumentul de stimulare a achizițiilor comune din actualul cadru bugetar.

Rațiunea sprijinului pentru cumpărarea în comun este reducerea fragmentării și obținerea unor economii de scară. Mai multe țări care comandă împreună ar putea reduce costul pe unitate, explică analiza, însă valoarea totală a contractelor nu demonstrează că această economie s-a produs. Indicatorii bazați pe valoarea achizițiilor comune și a echipamentelor pentru mobilitate militară apar și în mandatul de negociere al Consiliului privind performanța bugetului, deși formulările au fost ajustate.

Dificultatea evaluării are un precedent documentat. Într-un audit publicat în 2025 despre mobilitatea militară, Curtea de Conturi Europeană a constatat că lipsa indicatorilor și a țintelor cu termene precise împiedica o evaluare generală exactă a progreselor. Auditul acoperea perioada septembrie 2021–aprilie 2024, astfel că această constatare privește programul anterior, nu performanța viitorului fond.

Evaluarea ar rămâne în responsabilitatea Comisiei. Textul de negociere al Consiliului prevede evaluări retrospective și permite recurgerea la experți independenți atunci când este cazul; nu face din evaluarea independentă o cerință generală pentru cheltuielile de apărare. Bruegel cere includerea unei evaluări independente a cheltuielilor de apărare în noul cadru. Autorii scriu că „ar trebui stabilite obiective clare în timpul implementării, pentru a se asigura că Comisia răspunde pentru rezultatele obținute”.

Statele membre au cerut deja un control mai puternic asupra gestionării banilor. În poziția sa parțială privind Fondul european pentru competitivitate, Consiliul întărește rolul statelor în stabilirea priorităților și în deciziile de acordare a finanțării pentru apărare. Aceste modificări privesc guvernanța fondului; cererea Bruegel urmărește și verificarea efectelor cheltuielilor după acordarea sprijinului.

Sumele finale depind de acordul asupra cadrului financiar multianual, iar poziția Consiliului privind fondul exclude deocamdată chestiunile financiare și unele aspecte orizontale. Ospital și Wolff precizează că, în lipsa alocărilor detaliate și a țintelor, este prea devreme pentru a aprecia exact eficiența viitoarelor cheltuieli. Recomandarea lor este ca regulile de evaluare să fie consolidate înainte de încheierea negocierilor.