CEDO refuză măsuri urgente pentru 25 de francezi deținuți în Irak deoarece Franța nu exercită jurisdicție asupra lor

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea de măsuri provizorii formulată de 25 de cetățeni francezi deținuți în Irak, stabilind că Franța nu exercită asupra lor jurisdicția necesară pentru aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în această procedură. Curtea nu a analizat prin această decizie dacă procesul din Irak va fi echitabil, dacă persoanele riscă efectiv pedeapsa cu moartea sau dacă autoritățile irakiene respectă drepturile invocate de solicitanți.

Cei 25 sunt adulți care, potrivit comunicatului Curții, au plecat din Franța pentru a se alătura așa-numitului „Stat Islamic”, au fost ulterior deținuți în centre din nord-estul Siriei și au fost transferați între 2025 și 2026 într-o închisoare din Bagdad. Ei sunt în prezent deținuți în vederea judecării pentru fapte aflate în competența instanțelor irakiene.

Regula 39 este un mecanism de urgență folosit în situații excepționale, de regulă atunci când Curtea consideră că există un risc iminent de prejudiciu ireparabil înainte ca o cerere să poată fi examinată în procedura normală. Măsurile pot privi, de exemplu, suspendarea unei expulzări sau alte acțiuni urgente, dar existența unui risc grav nu este singura condiție. Persoana trebuie să se afle și sub jurisdicția statului căruia Curtea i-ar adresa măsura.

În acest caz, solicitanții s-au adresat Curții împotriva Franței, deși sunt deținuți de autoritățile irakiene la Bagdad. Cererea principală urmărea repatrierea lor sau executarea unor mandate franceze, iar alternativa era ca Parisul să întreprindă demersuri pentru obținerea unor garanții privind pedeapsa capitală și procesul.

Ei au invocat dreptul la viață, interdicția torturii și a tratamentelor inumane sau degradante și Protocolul nr. 13 privind abolirea pedepsei cu moartea. Curtea nu a decis dacă aceste riscuri există în situația lor concretă deoarece a oprit analiza la problema jurisdicției.

Potrivit comunicatului CEDO, Camera a stabilit că cererea se află în afara domeniului de aplicare al Regulii 39 deoarece Franța nu are jurisdicție asupra celor 25 în sensul articolului 1 din Convenție. Acest articol obligă statele să garanteze drepturile Convenției persoanelor aflate sub jurisdicția lor, iar legătura necesară nu a fost identificată aici.

Distincția este importantă deoarece cetățenia franceză nu este, singură, suficientă pentru ca toate acțiunile și situațiile unei persoane aflate într-un stat terț să intre automat sub jurisdicția Franței în sensul Convenției. Comunicarea Curții nu stabilește o obligație a Parisului de a-i repatria și nici nu indică măsuri pe care guvernul francez trebuie să le ia față de autoritățile irakiene.

Refuzul nu constituie nici o hotărâre privind responsabilitatea Irakului. Irak nu este stat parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu este statul împotriva căruia fusese formulată cererea de măsuri provizorii în această procedură.

Curtea precizează că deciziile privind măsurile interimare sunt luate în legătură cu procedurile de la Strasbourg fără a prejudeca eventualele decizii ulterioare asupra admisibilității sau fondului. În cazul de față, comunicatul public nu indică numerele unor cereri de fond și nu anunță existența unei hotărâri asupra drepturilor invocate.

Decizia din 22 septembrie trebuie astfel citită strict ca un refuz al intervenției urgente solicitate împotriva Franței, bazat pe problema jurisdicției. Ea nu validează procesul din Irak, nu apreciază condițiile de detenție și nu stabilește dacă persoanele vor fi sau nu expuse pedepsei cu moartea.