Centre for European Reform spune că slăbirea pieței carbonului nu va face industria europeană mai competitivă

Slăbirea pieței europene a carbonului nu va rezolva problemele de competitivitate ale industriei grele din Uniunea Europeană, susține o analiză publicată de Centre for European Reform. Elisabetta Cornago scrie că industria are nevoie de investiții în producție cu emisii scăzute, sprijinite de un preț credibil al carbonului și de stimulente publice mai bine direcționate.

Pe scurt

1. CER susține că relaxarea ETS nu ar rezolva problemele industriei grele europene.

2. Analiza spune că prețurile ridicate ale energiei fosile, concurența din China și incertitudinea comercială sunt vulnerabilități mai mari decât prețul carbonului.

3. ETS acoperă în prezent aproximativ 40% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE.

4. În 2024, licitarea certificatelor ETS a adus 38,8 miliarde de euro, dar doar 5% din veniturile statelor membre au fost folosite pentru decarbonizarea industriei.

5. CER recomandă condiționarea alocărilor gratuite de investiții în tehnologii mai eficiente și cu emisii scăzute.

Dezbaterea despre ETS s-a intensificat pe fondul presiunilor asupra industriei europene. Unele industrii grele, mai ales din chimie și oțel, cer relaxarea sistemului în numele competitivității. Alte companii, inclusiv cele care au investit deja în decarbonizare, avertizează că modificarea regulilor ar slăbi argumentul economic pentru investițiile curate.

Statele membre sunt împărțite. Analiza notează că până la zece state, printre care Austria, Cehia, Italia și Polonia, au cerut Comisiei Europene să relaxeze ETS. Spania, Franța și Germania susțin unele reforme, iar statele nordice continuă să apere sistemul. Germania a transmis semnale amestecate după ce cancelarul Friedrich Merz a părut să critice ETS, apoi a revenit și i-a subliniat importanța.

Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii pune un preț pe emisiile de carbon și alte gaze cu efect de seră. Fiecare tonă de emisii are nevoie de un certificat, iar numărul total de certificate disponibile scade treptat. Logica este că firmele care poluează mai mult trebuie să plătească mai mult, iar investițiile în tehnologii curate devin mai atractive.

Prețul carbonului a crescut puternic față de primii ani ai ETS. Potrivit analizei, prețul certificatelor este în jur de 75 de euro pe tonă de CO2, după un vârf de aproximativ 100 de euro în 2022. Graficul 1 din raport arată creșterea de la niveluri foarte reduse înainte de 2018 la prețuri mult mai consistente după redresarea post-Covid.

CER respinge două argumente frecvente împotriva ETS: că UE ar fi izolată în folosirea prețului carbonului și că prețul european ar fi principala cauză a problemelor industriale. Analiza arată că tot mai multe jurisdicții folosesc sisteme de preț al carbonului, aproximativ 100 la nivel global, acoperind 29% din emisiile mondiale.

Reducerile de emisii din ETS au fost importante, dar inegale. Graficul 2 arată că emisiile din arderea combustibililor fosili, în mare parte din producerea de electricitate, au scăzut cu 58% între 2013 și 2025. Pulp and paper a redus emisiile cu 42%, iar fierul și oțelul cu 37%. Chimicalele au redus emisiile cu 27%, rafinăriile cu 17%, în timp ce aviația a crescut cu 8%.

Diferența dintre energie și industrie se explică și prin alocările gratuite. În primii ani ai ETS, industria primea aproape toate certificatele gratuit. Din 2013, o parte mai mare a certificatelor a început să fie licitată, dar multe industrii grele primesc încă alocări gratuite pentru a limita riscul ca producția să fie mutată în țări cu politici climatice mai slabe.

Graficul 3 arată că unele sectoare primesc încă alocări gratuite foarte mari față de emisiile verificate. În unele cazuri, industria primește mai multe certificate decât are nevoie și le poate vinde. CER spune că acest sistem poate preveni relocarea emisiilor, dar reduce stimulentul pentru decarbonizare și poate genera profituri nejustificate.

Tocmai de aceea, UE introduce CBAM, mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon. Între 2026 și 2034, alocările gratuite pentru industrie vor fi eliminate treptat, în paralel cu introducerea CBAM. Graficul 4 arată această tranziție: alocările gratuite coboară spre zero, iar CBAM crește până la aplicarea completă în 2034.

CBAM urmărește să aplice un cost al carbonului importurilor de produse industriale din țări unde prețul carbonului este mai mic sau nu există. Mecanismul ar trebui să protejeze piața internă europeană de concurența bazată pe emisii mai ieftine. Analiza notează însă că CBAM nu rezolvă problema exporturilor europene către piețe terțe, unde firmele europene concurează cu producători care nu plătesc un preț similar al carbonului.

Veniturile ETS sunt deja importante. În 2024, licitarea certificatelor a adus 38,8 miliarde de euro. Din această sumă, 63% au mers la statele membre, iar 36% la fonduri europene pentru inovare, modernizarea sistemelor energetice și securitate energetică prin REPowerEU.

Problema este folosirea banilor. Potrivit CER, statele membre au raportat că au folosit în 2024 doar 5% din veniturile lor ETS pentru metode de producție industrială cu emisii scăzute, adică 820 de milioane de euro. Energia, clădirile și transportul au primit fiecare 20-25% din venituri. În același timp, statele au cheltuit 3,2 miliarde de euro pentru compensarea industriilor electro-intensive pentru costurile indirecte ale carbonului din prețul electricității.

Analiza susține că această compensare reduce presiunea asupra industriei de a deveni mai eficientă energetic. Dacă firmele primesc alocări gratuite și compensații pentru costurile indirecte, semnalul economic al ETS devine mai slab. Industria plătește mai puțin pentru carbon și are mai puține motive să schimbe procesele de producție.

Necesarul de investiții este foarte mare. CER citează estimări potrivit cărora decarbonizarea celor mai mari industrii energointensive din Europa va necesita 500 de miliarde de euro între 2025 și 2040, adică aproximativ 33 de miliarde de euro pe an. Veniturile ETS din 2026-2030 ar putea ajunge la 115 miliarde de euro în total, la un preț al carbonului de 75 de euro pe tonă.

Autoarea susține că veniturile ETS ar trebui folosite mai direct pentru transformarea industriei. Eliminarea treptată a alocărilor gratuite și creșterea veniturilor din licitații pot crea resurse pentru investiții curate, mai ales în sectoarele cele mai expuse prețului carbonului.

CER critică ideea de „înghețare” a ETS. O asemenea măsură nu ar face să dispară problemele industriei europene. Dimpotrivă, ar afecta companiile care au investit devreme în tehnologii curate, bazându-se pe o politică climatică europeană consecventă. Dacă prețul carbonului devine incert sau este slăbit politic, investițiile deja făcute devin mai greu de recuperat.

Analiza susține că dependența de combustibili fosili este ea însăși o problemă de competitivitate. Prețurile ridicate și volatile la gaz, petrol și alte surse fosile expun producătorii europeni la șocuri externe. Investițiile în procese industriale cu emisii scăzute pot reduce emisiile, dar și dependența de energie fosilă scumpă.

Pentru revizuirea ETS, CER recomandă două schimbări. Prima este folosirea mai bună a veniturilor ETS de către statele membre pentru investiții industriale curate. Banca europeană pentru decarbonizare industrială, anunțată la nivelul UE, ar urma să completeze aceste eforturi prin mobilizarea capitalului privat.

A doua schimbare privește alocările gratuite. Cât timp industria mai primește certificate gratuite, acestea ar trebui condiționate de investiții în tehnologii mai eficiente și cu emisii mai scăzute. Comisia ar putea cere instalațiilor ETS planuri de investiții în inovare și ar putea acorda o parte din alocările gratuite numai dacă aceste planuri sunt implementate și emisiile scad.

Concluzia CER este că Europa nu devine mai competitivă prin slăbirea semnalului de preț al carbonului. Industria are nevoie de presiune pentru schimbare și de sprijin financiar pentru investiții. ETS ar trebui întărit, veniturile ar trebui direcționate mai mult către decarbonizarea industrială, iar alocările gratuite ar trebui transformate din protecție pasivă în instrument pentru investiții curate.