Peste 60% dintre solurile Europei sunt nesănătoase, iar fermierii nu au sprijinul necesar pentru agricultura regenerativă

Peste 60% dintre solurile Europei sunt într-o stare nesănătoasă, iar fermierii nu au încă sprijinul financiar, tehnic și administrativ necesar pentru a trece la practici agricole care refac solul. Avertismentul apare într-un policy brief TRAILS4SOIL realizat de Marie-Alizée Kuhn, Elisabet Nadeu și Melanie Muro de la Institute for European Environmental Policy.

Pe scurt

1. Peste 60% dintre solurile Europei sunt considerate nesănătoase.

2. Pe terenurile agricole, eroziunea depășește rata de formare a solului de 1,6 ori.

3. Agricultura regenerativă și de conservare poate îmbunătăți retenția apei, biodiversitatea, materia organică din sol și reziliența fermelor.

4. Adoptarea acestor practici rămâne lentă din cauza costurilor, incertitudinii privind producția, lipsei de consiliere, birocrației și rezistenței sociale la schimbare.

5. Policy brief-ul cere finanțare de tranziție, rețele de fermieri, acces la utilaje, plăți bazate pe rezultate și integrarea acestor practici în viitoarea Politică Agricolă Comună.

Documentul analizează agricultura regenerativă și de conservare ca răspuns la degradarea solurilor agricole din Europa. Practicile vizate includ acoperirea permanentă a solului, culturi de acoperire, rotații mai diverse, reducerea lucrărilor mecanice ale solului, mulcire, perdele forestiere, zone tampon, integrarea animalelor în sistemul agricol și pășunatul gestionat.

Aceste practici nu funcționează bine dacă sunt tratate ca o listă de măsuri separate. Brief-ul insistă că ele trebuie aplicate ca sistem adaptat local. De exemplu, reducerea arăturii fără acoperire permanentă a solului și fără rotații diversificate poate crea probleme agronomice, inclusiv compactare la suprafață, acumulare de buruieni sau dăunători și pierderi temporare de producție.

Documentul arată că sănătatea solului este legată direct de securitatea alimentară și de reziliența fermelor. Un sol sănătos reține mai bine apa, reciclează nutrienții, susține biodiversitatea și ajută culturile să reziste mai bine la secetă, inundații și volatilitatea pieței. Pentru fermieri, beneficiile pot apărea în timp prin costuri mai mici cu inputurile și o stabilitate mai mare a producției, dar tranziția este riscantă în primii ani.

Adoptarea rămâne redusă. Brief-ul menționează că agricultura de conservare este practicată pe aproximativ cinci milioane de hectare în Europa, adică aproape 10% din solurile cultivate. Diferența dintre potențial și adoptare arată că problema nu este doar lipsa de informație despre beneficii, ci capacitatea fermierilor de a suporta riscul și costurile schimbării.

Prima barieră este cunoașterea. Mulți fermieri nu primesc informații suficient de clare și locale despre cum se aplică aceste practici în condițiile lor concrete. Rezultatele pot depinde de climă, tipul de sol, accesul la apă, culturile cultivate și structura fermei. Lipsa unor teste regionale și a unor sisteme armonizate de monitorizare face dificilă demonstrarea beneficiilor pe termen lung.

Atelierele TRAILS4SOIL au arătat că această problemă apare în mai multe țări. Participanții din România au indicat cercetarea subfinanțată și resurse educaționale insuficiente. În Portugalia, fermierii au menționat date fragmentate și rețele slabe de extensie agricolă. În Slovenia au fost semnalate sisteme AKIS care funcționează slab și acces dificil la expertiză.

A doua barieră este economică. Trecerea la agricultură regenerativă poate cere utilaje noi, echipamente specializate, muncă mai calificată, sisteme de monitorizare și investiții care nu se recuperează imediat. Mulți fermieri operează deja cu datorii sau marje reduse, iar o perioadă de producții incerte poate face tranziția prea riscantă.

Participanții la ateliere au spus că sprijinul financiar actual nu compensează suficient riscurile asumate de fermieri și serviciile de ecosistem livrate. Fermieri din România și Ucraina au semnalat plăți compensatorii insuficiente. Participanți din Germania au indicat lipsa unei remunerări de piață pentru serviciile de ecosistem, iar cei din Portugalia au menționat sprijin financiar insuficient și stimulente slab țintite.

A treia barieră este instituțională. Politicile agricole și de mediu europene promovează protecția solului, biodiversitatea și agricultura durabilă, dar nu susțin întotdeauna agricultura regenerativă ca tranziție sistemică. Multe scheme finanțează practici individuale, dar nu acoperă suficient costurile inițiale, consilierea, echipamentele și perioada în care beneficiile nu sunt încă vizibile în venituri.

Politica Agricolă Comună susține unele practici prin condițiile GAEC, eco-scheme și măsuri de agromediu și climă. Totuși, aceste instrumente variază între statele membre și nu formează întotdeauna un cadru coerent pentru o schimbare de sistem. Brief-ul spune că fermierii care vor să avanseze mai mult spre practici regenerative nu găsesc mereu sprijinul de care au nevoie în actuala PAC.

Complexitatea administrativă agravează problema. Participanții din Spania au vorbit despre eco-scheme rigide și practici eligibile limitate. În Portugalia au fost semnalate legislație complexă, birocrație ridicată și reguli europene neadaptate realităților naționale. În Slovenia, Moldova și Ucraina, participanții au indicat coordonare slabă între ministere și cadre de reglementare instabile sau incomplete.

A patra barieră este socială. Fermierii nu iau decizii doar pe baza calculelor economice. Tradițiile locale, presiunea vecinilor, vârsta ridicată a populației agricole, lipsa reînnoirii generaționale și neîncrederea în practici considerate „noi” pot încetini schimbarea. Participanții din Spania, România și Slovenia au vorbit despre rezistență la schimbare legată de tradiții și dependența de practici consacrate.

Documentul arată că soluțiile cele mai utile nu sunt doar financiare. Rețelele între fermieri, fermele demonstrative și mentoratul pot reduce teama de schimbare, deoarece fermierii văd rezultate în condiții asemănătoare cu ale lor. Dovezile practice, transmise de alți fermieri, pot fi mai convingătoare decât recomandările generale venite din administrație sau cercetare.

Un exemplu de soluție este împărțirea utilajelor. Tranziția poate cere echipamente scumpe pentru lucrări reduse ale solului, gestionarea culturilor de acoperire sau monitorizarea solului. Cooperativele, autoritățile locale sau grupurile de fermieri pot crea bănci de utilaje sau scheme de leasing subvenționat, astfel încât costurile să nu cadă integral pe fiecare fermă.

Brief-ul recomandă și o schimbare a plăților publice. În loc să finanțeze doar respectarea unor practici prestabilite, viitoarea PAC ar trebui să întărească plățile bazate pe rezultate măsurabile, inclusiv prin articolul 10 din propunerile post-2027. Fermierii ar putea fi recompensați pentru rezultate precum acoperirea solului, îmbunătățirea carbonului organic, biodiversitatea solului sau alte indicatori verificați.

Soil Monitoring Law și viitorul instrument de benchmarking al Comisiei, On-Farm Sustainability Compass, pot ajuta la măsurarea progresului. Dacă indicatorii sunt credibili și comparabili, ei pot susține atât plăți publice, cât și investiții private sau scheme de plată pentru servicii de ecosistem.

Documentul leagă agricultura regenerativă și de Nature Restoration Law. Aceasta stabilește ținte obligatorii pentru restaurarea naturii, inclusiv acoperirea a cel puțin 20% din terenurile și mările europene până în 2030 și toate ecosistemele care au nevoie de restaurare până în 2050. Brief-ul spune că astfel de ținte pot crea cerere pe termen lung pentru practici care cresc carbonul din sol, biodiversitatea și funcțiile ecosistemelor, deși legea rămâne concentrată mai mult pe biodiversitate și climă decât pe sănătatea solului.

Finanțarea privată este prezentată ca necesară, dar dependentă de reguli publice clare. Investitorii au nevoie de indicatori de rezultat, verificare, standarde comune și proiecte suficient de mari pentru a reduce riscul. Blended finance, parteneriatele de lanț valoric și proiectele la nivel de peisaj pot completa plățile PAC, mai ales pentru ferme mici care nu pot finanța singure tranziția.

Documentul se bazează pe 29 de surse analizate, inclusiv 14 articole științifice, cinci policy brief-uri și zece livrabile de proiect, selectate din proiecte europene privind sănătatea solului, agricultura regenerativă și agricultura de conservare. Atelierele au inclus fermieri și actori din Living Labs din Austria, Germania, Slovenia, Elveția, Moldova, România și Ucraina.

Brief-ul arată că tranziția spre agricultură regenerativă nu poate fi obținută doar prin obligații sau recomandări generale. Fermierii au nevoie de sprijin în perioada în care schimbarea costă, rezultatele sunt incerte, utilajele lipsesc, iar beneficiile pentru sol nu sunt încă plătite de piață.

Pentru Uniunea Europeană, sănătatea solului este legată de climă, biodiversitate, securitate alimentară și reziliența fermelor. Dacă viitoarea PAC rămâne concentrată pe măsuri fragmentate, adoptarea va continua să fie lentă. Dacă finanțarea, consilierea, monitorizarea și plățile bazate pe rezultate sunt legate într-un cadru coerent, agricultura regenerativă poate deveni o opțiune reală pentru mai mulți fermieri.