CEPS propune acces efectiv la funcțiile telefoanelor pentru euro digital și concurență între portofele

Uniunea Europeană ar trebui să trateze accesul euro digital la hardware-ul și software-ul telefoanelor ca pe o problemă distinctă de guvernanță a infrastructurii de plăți, cu reguli comune care să garanteze interoperabilitatea și securitatea, dar fără să uniformizeze portofelele și serviciile oferite utilizatorilor, susțin Judith Arnal, Research Associate la Centre for European Policy Studies (CEPS), și Apostolos Thomadakis, Head of Unit la CEPS. Analiza lor se concentrează asupra articolului 33 din viitorul regulament privind euro digital, una dintre prevederile care va determina dacă băncile și ceilalți furnizori de plăți pot folosi efectiv funcțiile unui smartphone pentru plăți online și offline.

Problema apare deoarece o monedă digitală poate fi emisă de banca centrală și distribuită de bănci sau alți furnizori de servicii de plată, dar utilizarea ei pe un telefon depinde de infrastructură controlată de alte companii. Sistemul de operare, antena pentru near field communication (NFC), elementul securizat în care pot fi protejate date criptografice și alte componente hardware și software pot determina dacă o aplicație poate iniția și executa o plată în condițiile tehnice necesare.

Această dependență devine mai sensibilă pentru plățile offline. Propunerea legislativă inițială a Comisiei explică faptul că furnizorii interfețelor euro digital și operatorii European Digital Identity Wallet trebuie să poată accesa NFC și elementele securizate și să poată stoca software pe dispozitive atunci când acest lucru este necesar pentru tranzacții. Fără un asemenea acces, o aplicație concurentă ar putea avea dreptul juridic să ofere servicii euro digital, dar să nu poată folosi în practică toate funcțiile telefonului necesare plății.

Articolul 33 a fost introdus tocmai pentru a răspunde acestui risc. Propunerea Comisiei din 2023 prevedea că producătorii de dispozitive mobile și furnizorii de comunicații electronice trebuie să permită interoperabilitatea și accesul la funcțiile hardware și software necesare în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii. Aceștia pot lua măsuri strict necesare și proporționale pentru protejarea integrității sistemelor, astfel încât obligația de acces să nu însemne eliminarea controalelor de securitate.

Poziția de negociere adoptată ulterior de Consiliu dezvoltă mecanismul. Textul său prevede că accesul nu trebuie să depindă de serviciile proprii oferite de producătorul dispozitivului sau de operatorul de comunicații, iar condițiile generale trebuie publicate. Sunt prevăzute mecanisme pentru soluționarea litigiilor, iar disputele privind condițiile de acces nu ar trebui folosite pentru a amâna sau refuza accesul tehnic necesar plăților euro digital.

Consiliul propune și un nivel suplimentar de armonizare. Comisia ar urma să adopte acte de punere în aplicare care să detalieze criteriile după care se stabilește dacă accesul este echitabil, rezonabil și nediscriminatoriu, iar statele membre ar desemna autorități competente pentru aplicarea articolului 33 și ar introduce sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor. Aceste elemente fac parte din mandatul de negociere al Consiliului și se pot modifica înaintea adoptării regulamentului final.

CEPS susține că această problemă nu ar trebui redusă la o dispută tehnică despre un anumit cip sau o anumită interfață. Arnal și Thomadakis văd articolul 33 ca pe punctul de legătură dintre două niveluri diferite ale viitorului ecosistem. Primul este infrastructura comună în care trebuie să existe reguli previzibile pentru interoperabilitate, securitate, certificare și reziliență operațională. Al doilea este piața pe care băncile, furnizorii de plăți și alți actori dezvoltă efectiv produsele cu care interacționează utilizatorii.

La primul nivel, fragmentarea poate împiedica funcționarea euro digital la scară europeană. Dacă fiecare producător de dispozitive, fiecare sistem de operare sau fiecare furnizor ar utiliza condiții tehnice diferite, un serviciu care funcționează pe un telefon sau într-un stat ar putea necesita integrare separată pentru alt dispozitiv ori altă piață. CEPS consideră, prin urmare, justificată coordonarea cerințelor comune acolo unde compatibilitatea este indispensabilă funcționării sistemului.

Aceeași logică nu ar trebui extinsă automat la ceea ce vede utilizatorul. Autorii susțin că designul portofelelor, interfețele pentru clienți, funcțiile suplimentare și alte implementări comerciale ar trebui lăsate deschise concurenței și inovării. O bancă ar putea integra euro digital în propria aplicație, un alt furnizor ar putea construi o experiență diferită, iar serviciile cu valoare adăugată ar putea concura pentru utilizatori atât timp cât respectă cerințele comune necesare funcționării sistemului.

Miza este evitarea a două extreme. O coordonare insuficientă ar putea produce un sistem fragmentat, în care euro digital funcționează diferit în funcție de dispozitiv și furnizor. O standardizare excesivă la nivel european ar putea, în sens invers, reduce stimulentele pentru companii de a dezvolta interfețe și servicii mai bune și ar transforma specificațiile schemei într-un set prea detaliat de alegeri comerciale.

CEPS recomandă din acest motiv ca accesul prevăzut de articolul 33 să fie evaluat în funcție de rezultatul obținut. Furnizorul trebuie să poată presta serviciul și să concureze efectiv, iar producătorul dispozitivului trebuie să poată aplica măsuri necesare și proporționale pentru integritatea hardware-ului și software-ului. Autorii favorizează astfel o regulă care stabilește ce trebuie să fie posibil, în locul uneia care prescrie fiecare soluție tehnică.

O altă problemă este relația cu Digital Markets Act (DMA). Articolul 6 alineatul (7) al DMA obligă companiile desemnate drept gatekeepers să permită gratuit furnizorilor concurenți interoperabilitatea cu aceleași funcții de sistem de operare, hardware și software pe care le folosesc propriile servicii. Legea permite gatekeeperului să ia măsuri strict necesare și proporționale pentru protejarea integrității sistemului.

Cele două regimuri se suprapun, dar nu au același domeniu. DMA se aplică întreprinderilor desemnate drept gatekeepers și funcțiilor acoperite de deciziile de desemnare. Articolul 33 al dosarului euro digital este construit special pentru infrastructura necesară acestei forme de monedă și se adresează producătorilor de dispozitive mobile și furnizorilor de comunicații electronice în condițiile stabilite de regulament. CEPS consideră că textul euro digital trebuie coordonat cu DMA, fără a presupune că DMA rezolvă singur toate situațiile de acces.

Această coordonare este relevantă și pentru securitate. Un acces tehnic foarte larg, definit fără condiții, poate introduce vulnerabilități într-un sistem care trebuie să permită transferul și stocarea unei forme de bani ai băncii centrale. Un acces controlat exclusiv de proprietarul sistemului de operare sau al dispozitivului poate însă limita concurența. Disputa reală este, prin urmare, despre regulile după care sunt justificate restricțiile și despre instituția care poate decide dacă o condiție tehnică protejează legitim sistemul sau blochează un concurent.

Arnal și Thomadakis folosesc experiența Single Euro Payments Area și a serviciilor TARGET ale Eurosistemului pentru a argumenta că infrastructurile europene de plăți au nevoie și de un proces stabil pentru modificarea regulilor. Pe lângă standardele inițiale, trebuie stabilit cine participă la actualizarea lor, cum sunt consultați furnizorii și utilizatorii și cum sunt introduse schimbările tehnice fără a compromite interoperabilitatea. CEPS recomandă participare structurată a părților interesate și un proces previzibil de change management.

Aceste recomandări apar într-un moment în care textul legislativ este încă negociat. Consiliul și-a adoptat mandatul privind euro digital la 19 decembrie 2025. Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) a Parlamentului European și-a adoptat poziția în iunie 2026, iar plenul a confirmat la 9 iulie mandatul pentru începerea negocierilor cu Consiliul. Grupul de lucru al Consiliului responsabil de serviciile financiare a avut din nou dosarul euro digital pe agendă la începutul lunii octombrie 2026, ceea ce arată că activitatea legislativă continuă.

Euro digital nu este, așadar, o monedă deja lansată, iar analiza CEPS nu modifică legislația. Colegiuitorii trebuie mai întâi să ajungă la un text comun și să adopte regulamentul. Chiar după crearea cadrului juridic, decizia efectivă privind emiterea euro digital aparține Băncii Centrale Europene.

Pentru utilizatori, rezultatul negocierilor asupra articolului 33 va deveni vizibil mai ales în momentul în care aleg prin ce aplicație și pe ce dispozitiv folosesc euro digital. O regulă eficientă de interoperabilitate ar trebui să reducă riscul ca accesul la o funcție de plată să depindă exclusiv de aplicația sau serviciul preferat de producătorul telefonului, menținând în același timp nivelul de securitate necesar pentru tranzacții.

Argumentul central al CEPS este, în acest sens, unul de arhitectură a pieței. Europa ar trebui să standardizeze elementele fără de care euro digital nu poate funcționa sigur și uniform, apoi să permită companiilor să concureze asupra modului în care serviciul este oferit. În această formulă, articolul 33 devine mai mult decât o obligație de acces la telefon: stabilește cât din ecosistemul euro digital va fi infrastructură comună și cât va rămâne spațiu pentru concurență.