CEPS spune că Uniunea Europeană trebuie să trateze concentrarea media ca risc pentru democrație

Uniunea Europeană trebuie să folosească mai ferm instrumentele pe care le are deja pentru a proteja presa liberă, inclusiv atunci când riscul vine din concentrarea proprietății media în mâinile unor actori economici sau politici puternici, susține un comentariu publicat de CEPS. Analiza, semnată de Julien Libert, avertizează că libertatea presei este afectată atât de atacuri directe asupra jurnaliștilor, cât și de controlul tot mai mare exercitat de proprietari influenți asupra spațiului informațional.

Pe scurt

1. Raportul MFRR 2025 a documentat 1.481 de încălcări ale libertății presei în 35 de țări europene, afectând 2.377 de persoane sau entități din domeniul media.

2. Statele membre ale Uniunii Europene au înregistrat 740 de atacuri asupra libertății presei, iar țările candidate 741.

3. Patru jurnaliști și lucrători media au fost uciși în 2025, trei în Ucraina și unul în Türkiye.

4. MFRR a înregistrat 88 de amenințări cu moartea împotriva jurnaliștilor, cel mai ridicat nivel din ultimii ani.

5. CEPS susține că Uniunea Europeană trebuie să aplice mai strict European Media Freedom Act și să analizeze concentrarea media inclusiv prin instrumente de concurență și reguli pentru marii „gatekeepers” media.

Comentariul CEPS pornește de la un contrast vizibil în politica europeană. Comisia Europeană a marcat Ziua Mondială a Libertății Presei, pe 3 mai, promițând sprijin „neclintit” pentru jurnaliști, dar CEPS susține că declarațiile nu sunt suficiente atunci când datele arată o creștere a presiunilor asupra presei în statele membre și în țările candidate.

Raportul Media Freedom Rapid Response pentru 2025 oferă dimensiunea problemei. Mapping Media Freedom a documentat 1.481 de încălcări ale libertății presei, care au afectat 2.377 de jurnaliști, lucrători media, instituții media sau alte persoane și entități legate de presă. Aproape jumătate dintre cazuri au fost în state membre ale Uniunii Europene, iar cealaltă jumătate în țări candidate.

Atacurile verbale au fost cea mai frecventă formă de presiune, reprezentând 40% dintre incidente. Acestea au inclus insulte, intimidări, campanii de discreditare și amenințări, iar raportul notează 88 de amenințări cu moartea în 2025, mai mult decât dublu față de nivelul înregistrat cu cinci ani înainte.

Violența fizică rămâne o problemă majoră. MFRR a documentat 218 incidente de atac fizic, iar în 86 de cazuri jurnaliștii au fost răniți. Patru jurnaliști și lucrători media au fost uciși în 2025: Aliona Hramova, Yevhen Karmazin și Antoni Lallican în Ucraina, precum și Hakan Tosun în Türkiye.

Raportul indică și o creștere a presiunilor juridice. În 2025 au fost înregistrate 344 de incidente juridice, inclusiv inițiative legislative restrictive, arestări, detenții, procese civile, acuzații penale și SLAPP-uri, adică procese folosite pentru a intimida sau epuiza financiar jurnaliști și redacții care publică informații de interes public.

O tendință importantă este rolul tot mai mare al autorităților și oficialilor publici. Persoanele private au rămas principalii autori ai incidentelor, dar oficialii guvernamentali și publici au fost al doilea cel mai frecvent tip de agresor. Ponderea lor a crescut de la 10,9% în 2021 la 17,7% în 2025, iar în statele membre ale Uniunii Europene aceștia au fost responsabili pentru 20,9% dintre atacurile documentate.

Atacurile online au devenit mediul cel mai frecvent pentru încălcări ale libertății presei. MFRR a înregistrat 377 de incidente online sau digitale în 2025, reprezentând 25,5% din total. Acestea au inclus hărțuire online, hacking, spoofing, supraveghere și abuzuri de identitate, inclusiv folosirea unor site-uri false, articole false sau materiale deepfake.

CEPS susține că aceste presiuni directe trebuie privite împreună cu o amenințare mai puțin discutată: concentrarea proprietății media. Atunci când mai multe televiziuni, ziare, radiouri sau platforme de știri ajung sub controlul acelorași proprietari, pluralismul scade, iar publicul primește o imagine mai îngustă asupra realității politice și sociale.

Julien Libert scrie că presa tradițională a fost folosită de mult timp în Europa pentru obiective politice. El menționează modelul creat de Silvio Berlusconi în Italia, apoi influența exercitată în Ungaria de rețele media apropiate de Viktor Orbán și situația din Slovacia, unde Robert Fico a atacat radiodifuzorii publici, iar presa privată este dominată de un grup restrâns de companii.

Comentariul CEPS acordă o atenție specială Franței, unde multe instituții media sunt controlate de un număr mic de proprietari foarte puternici. Un exemplu invocat este Vincent Bolloré, descris ca industrialist de extremă dreaptă, care controlează mai multe companii media și deține unul dintre cele mai urmărite canale de știri din Franța, transformat într-un spațiu important pentru voci de extremă dreaptă.

Pentru CEPS, concentrarea proprietății media afectează democrația deoarece reduce diversitatea opiniilor și creează camere de ecou. Dacă cetățenii primesc repetat aceleași mesaje prin canale diferite, dar controlate de aceiași actori, alegerile riscă să fie influențate de interesele unui număr mic de proprietari, nu de o dezbatere publică pluralistă.

Această problemă nu este separată de datele MFRR. Raportul arată că Europa rămâne, în ansamblu, un spațiu relativ mai sigur pentru presă decât alte regiuni ale lumii, dar identifică mai multe crize serioase ale libertății media, inclusiv în state membre și în țări candidate. Ungaria, Serbia, Georgia și Türkiye apar ca puncte de deteriorare majoră, iar Italia, Franța, Spania și Belgia sunt menționate pentru presiuni specifice asupra jurnaliștilor.

În Uniunea Europeană, MFRR a documentat 740 de încălcări ale libertății presei în 2025, afectând 1.143 de persoane sau entități media. Cele mai frecvente forme au fost atacurile verbale, intervențiile în activitatea jurnalistică, presiunile juridice, atacurile fizice și atacurile asupra proprietății, de la echipamente și sedii până la hacking sau supraveghere.

În țările candidate, MFRR a documentat 741 de încălcări, afectând 1.234 de persoane sau entități media. Serbia a avut cel mai mare număr de cazuri, 208, mai mult decât dublu față de 2024. Raportul descrie situația de acolo ca pe o criză a libertății presei, alimentată de proteste, violență, campanii de discreditare, presiuni politice și atacuri asupra redacțiilor independente.

O altă temă importantă din raport este folosirea legislației sau retoricii privind „agenții străini” împotriva presei independente. În 2025 au fost documentate 72 de încălcări legate de legi, acuzații sau narațiuni privind finanțarea străină, care au afectat 142 de persoane sau entități media. Cele mai multe cazuri din Uniunea Europeană au fost în Ungaria, iar dintre țările candidate în Georgia.

Aceste narațiuni contează deoarece multe redacții independente din țări cu piețe media capturate sau cu publicitate de stat distribuită politic depind de granturi internaționale pentru a supraviețui. Etichetarea lor drept „agenți străini” poate reduce încrederea publicului, poate bloca finanțări și poate justifica presiuni administrative sau juridice.

CEPS consideră că European Media Freedom Act arată că Uniunea Europeană tratează presa liberă ca pilon al democrației, dar spune că legea merge prea puțin în privința proprietății private. Regulamentul pune accent pe transparență, însă autorul susține că transparența nu rezolvă singură problema atunci când concentrarea devine atât de mare încât afectează pluralismul și dezbaterea publică.

Comentariul propune ca Uniunea Europeană să folosească mai bine datele generate de Euromedia Ownership Monitor, un proiect finanțat de UE care oferă informații despre proprietatea media. CEPS susține că aceste date ar trebui transformate în evaluări de risc și în acțiuni politice concrete, nu să rămână doar un exercițiu de cartografiere.

Autorul invocă și logica dreptului concurenței. Dacă o concentrare economică poate distorsiona piața, concentrarea media poate distorsiona și dezbaterea publică. CEPS sugerează că principiul interzicerii abuzului de poziție dominantă ar putea fi luat în considerare atunci când imperiile media devin capabile să controleze accesul publicului la informație.

O posibilă direcție ar fi aplicarea unei logici similare cu Digital Markets Act pentru presa tradițională, prin definirea unor mari conglomerate media ca „gatekeepers” și introducerea unor obligații specifice pentru ele. Ideea ar muta discuția de la simpla transparență a proprietății la responsabilitatea actorilor care au putere structurală asupra informației.

CEPS mai susține că executivul european ar putea folosi proceduri de infringement sau condiționalități bugetare pentru a forța aplicarea mai serioasă a regulilor privind libertatea și pluralismul media. Miza nu este doar protecția jurnaliștilor, ci dreptul cetățenilor de a primi informații corecte, diverse și independente înainte de a lua decizii politice.

Concluzia comună a celor două documente este că libertatea presei în Europa este presată din mai multe direcții simultan. Jurnaliștii sunt amenințați, intimidați, atacați online, dați în judecată sau blocați în teren, iar redacțiile se confruntă cu riscuri de capturare economică și politică. În anul în care European Media Freedom Act a intrat pe deplin în aplicare, testul pentru Uniunea Europeană este dacă poate transforma regulile existente în protecție reală pentru presă și pentru public.