Christine Lagarde spune că BCE revine la dobânzi ca instrument principal, dar într-o economie lovită de șocuri geopolitice rapide

Banca Centrală Europeană revine la o politică monetară mai simplă, în care dobânzile sunt principalul instrument pentru stabilizarea inflației, a spus Christine Lagarde la Forumul BCE de la Sintra. Președinta BCE a afirmat că instituția nu mai are nevoie să se bazeze pe instrumente neconvenționale, pe reacții de aceeași forță ca în anii de criză sau pe forme complexe de ghidaj privind deciziile viitoare.

Pe scurt

1. Christine Lagarde spune că politica monetară a BCE a revenit la instrumentele de bază: dobânzi, ajustări măsurate și decizii luate reuniune cu reuniune.

2. BCE nu mai operează într-un mediu dominat de limita inferioară efectivă a dobânzilor, ca în perioada crizei datoriilor suverane și a pandemiei.

3. Lagarde afirmă că zona euro este mai rezilientă datorită instrumentelor anti-fragmentare, supravegherii bancare europene, cadrului de rezoluție și unor instrumente fiscale comune.

4. Noul mediu economic rămâne periculos, cu șocuri de ofertă provocate de energie, război, tarife, acces la piețe și materii prime critice.

5. BCE își bazează deciziile pe indicatori mai buni, proiecții mai granulare și scenarii multiple, pentru a evita reacțiile excesive sau întârziate.

Lagarde a făcut bilanțul ultimilor 15 ani de crize economice și monetare. Criza datoriilor suverane a împins zona euro spre limita inferioară efectivă a dobânzilor, pandemia a lovit cererea, iar BCE a răspuns prin achiziții de active, operațiuni de refinanțare și instrumente pentru reducerea fragmentării financiare. Când Rusia a tăiat accesul Europei la gaz natural, BCE a răspuns prin cel mai rapid ciclu de înăsprire monetară din istoria sa, cu majorări ale dobânzilor în pași neobișnuit de mari.

Situația s-a schimbat. BCE nu mai consideră necesară folosirea instrumentelor neconvenționale pentru controlul inflației, deși acestea rămân disponibile. Instituția poate acționa prin dobânzi, poate ajusta politica în pași mai măsurați și nu mai oferă forme complexe de forward guidance. Deciziile sunt dependente de date și sunt luate reuniune cu reuniune.

Revenirea la dobânzi ca instrument principal nu înseamnă revenirea la economia de dinaintea crizelor. Lagarde a spus că șocurile actuale sunt mai des șocuri de ofertă decât de cerere și pot împinge prețurile în sus. Cheltuielile de apărare în creștere, energia, accesul la piețe, tarifele comerciale și materiile prime critice schimbă felul în care inflația ajunge în economie.

Europa a construit între timp amortizoare mai puternice. Instrumentele BCE, inclusiv Transmission Protection Instrument, reduc riscul ca diferențele dintre costurile de finanțare ale statelor din zona euro să se miște nejustificat. Aceste instrumente permit BCE să majoreze dobânzile pentru a combate inflația fără ca înăsprirea însăși să devină o sursă de stres financiar.

Arhitectura instituțională europeană a devenit mai solidă. Supravegherea bancară europeană și cadrul de rezoluție au întărit sectorul bancar și au redus riscul ca șocurile să fie amplificate prin bănci. Lagarde a avertizat însă că provocările de stabilitate financiară se pot acumula în zona intermedierii financiare nebancare, unde supravegherea nu a ținut același ritm.

Cadrul fiscal european s-a schimbat de asemenea. Mecanismul European de Stabilitate, NextGenerationEU și alte instrumente comune de împrumut au redus legătura dintre vulnerabilitatea statelor și vulnerabilitatea băncilor. Ancorarea așteptărilor de inflație mai aproape de 2% ajută economia să absoarbă mai bine șocurile energetice importate.

Tranziția către energie curată modifică transmiterea șocurilor energetice. Lagarde a spus că în țările cu o pondere mai mare de electricitate cu emisii reduse de carbon, precum Portugalia și Spania, prețurile angro ale electricității s-au decuplat tot mai mult de prețul gazului. Această evoluție reduce riscul ca fiecare șoc pe piața gazului să se transforme automat într-un șoc major pentru inflație.

Zona euro a trecut prin șocuri majore fără să fie destabilizată. Prăbușirea Silicon Valley Bank nu a destabilizat băncile din zona euro. Economia a rezistat celei mai mari creșteri a tarifelor americane din aproape un secol și celei mai mari perturbări a aprovizionării cu petrol identificate de Agenția Internațională pentru Energie. Costurile au fost mari, dar economia nu a fost deturnată de la traiectorie.

Noul mediu este marcat de reacții strategice greu de anticipat. Lagarde a dat exemplul tarifelor americane mai ridicate din 2025. Modelele economice anticipau deprecierea euro față de dolar, o incertitudine severă pentru investiții și o posibilă retaliere a UE. În realitate, euro s-a apreciat puternic, investitorii au reevaluat poziția Statelor Unite în sistemul financiar global, iar UE nu a ripostat, alegând să protejeze relația strategică cu Washingtonul.

Șocurile se pot intensifica și inversa rapid. Războiul din Orientul Mijlociu a produs presiuni inflaționiste importante, dar evaluările privind durata și efectele conflictului s-au schimbat de mai multe ori. Prețurile petrolului au urcat în martie la aproape 120 de dolari pe baril, iar după acordul interimar de pace de săptămâna trecută au coborât spre 73 de dolari pe baril. Lagarde a precizat că durabilitatea acordului rămâne incertă.

BCE se poate afla mai des într-o zonă intermediară, între șocuri pe care le poate ignora temporar și șocuri la care trebuie să reacționeze puternic. În această zonă, deciziile trebuie calibrate atent. O reacție prea slabă poate lăsa inflația peste țintă, iar o reacție prea puternică poate strânge inutil economia atunci când șocul se inversează rapid.

Lagarde a respins ideea că recenta majorare a dobânzilor a fost o „majorare de asigurare”. Ea a spus că BCE a văzut o perspectivă de creștere a inflației totale și de bază, cu revenirea la 2% abia în ultimul trimestru din 2027, și numai în condițiile ajustării politicii monetare. Analiza BCE arăta că menținerea dobânzilor neschimbate ar fi lăsat inflația peste 2% în 2027 și 2028.

Decizia a fost susținută de investițiile BCE în date și proiecții. După erorile de prognoză din perioada saltului inflației din 2022, BCE a trecut la prognoze mai granulare pentru petrol, gaz și electricitate. Lagarde a spus că erorile de proiecție de la izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu au fost foarte mici.

BCE folosește și o baterie de indicatori ai inflației de bază, inclusiv componenta persistentă și comună a inflației. Acești indicatori ajută instituția să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în timp real și cum datele curente se transformă în inflație pe termen mediu.

Scenariile au devenit parte centrală a deciziilor în perioade de incertitudine ridicată. BCE testează dacă o decizie rămâne justificată în mai multe stări posibile ale economiei și identifică din timp condițiile în care ar trebui să schimbe cursul. La cea mai recentă reuniune, pe lângă scenariile advers și sever pregătite în martie, BCE a inclus și un scenariu mai blând, în care prețurile energiei sunt mai mici decât cele anticipate.

Lagarde a spus că majorarea dobânzilor a fost justificată în toate scenariile analizate și a descris-o ca o decizie robustă. Prețurile futures la energie au rămas în intervalul scenariilor modelate de BCE, iar evoluțiile de după decizie nu au schimbat evaluarea instituției.

BCE a renunțat la forward guidance, dar păstrează ceea ce Lagarde numește framework guidance. Piața știe că deciziile BCE sunt ghidate de trei criterii: perspectiva inflației, dinamica inflației de bază și forța transmisiei politicii monetare. Când investitorii înțeleg această funcție de reacție, condițiile financiare se ajustează înainte ca BCE să ia decizia formală.

Acest mecanism oferă băncii centrale timp. În conflictul din Orientul Mijlociu, ratele de piață au început să se înăsprească din martie, înaintea deciziei BCE din iunie, pe măsură ce șocul energetic afecta perspectiva inflației. BCE a putut aduna mai multe date înainte de a decide.

În cazul tarifelor americane din aprilie 2025, reacția inițială a pieței a indicat așteptări de dobânzi mult mai mici, cu o rată terminală de 1,5%. Evoluțiile ulterioare au fost diferite de așteptările inițiale, iar ciclul de relaxare s-a încheiat la 2%. Pentru Lagarde, acest episod arată de ce ghidajul rigid devine mai puțin util atunci când șocurile se schimbă rapid.

Concluzia președintei BCE este că politica monetară a revenit la instrumente mai simple, dar nu la o lume mai simplă. Dobânzile sunt din nou principalul instrument, reacțiile sunt măsurate, iar deciziile se iau pe baza datelor disponibile la fiecare reuniune. Aplicarea acestor reguli cere însă date mai bune, scenarii mai solide și capacitatea de a reacționa într-o economie în care șocurile geopolitice, energetice și comerciale se pot transforma rapid.