
Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a constatat că Myanmar a comis genocid împotriva populației Rohingya din nordul statului Rakhine în timpul operațiunilor militare din 2017 și a obligat statul să ofere reparații victimelor. Uniunea Europeană a cerut aplicarea integrală a hotărârii, inclusiv restituirea bunurilor și despăgubirea prejudiciilor care nu pot fi reparate astfel. Decizia pe fond este definitivă și obligatorie pentru părți, însă suma și modalitățile compensației vor fi stabilite într-o etapă ulterioară.
Esențial
-
Constatarea genocidului a fost adoptată cu nouă voturi la șase. Curtea a stabilit că au fost comise ucideri, vătămări fizice și psihice grave și măsuri destinate împiedicării nașterilor, cu intenția de a distruge o parte substanțială a grupului Rohingya.
-
Myanmar trebuie să faciliteze întoarcerea sigură, voluntară și demnă a persoanelor strămutate, să restituie ori să înlocuiască bunuri și să sprijine reabilitarea victimelor. Despăgubirile acoperă prejudiciile care nu pot fi reparate prin restituire.
-
Termenul de doi ani privește raportul către Curte despre restituire și compensație. Nu reprezintă o amânare generală a obligațiilor de încetare a încălcărilor, investigare și protecție.
-
Judecătorul român Bogdan Aurescu a votat pentru constatarea genocidului și pentru reparații. Votul unui judecător CIJ este exercitat independent și nu reprezintă un vot al Guvernului României.
-
Hotărârea stabilește răspunderea internațională a statului, nu pedepse penale pentru persoane. UNHCR estimează că peste 1,3 milioane de refugiați Rohingya rămân strămutați în regiune, iar peste 100.000 sunt strămutați intern în Rakhine.
Hotărârea din 19 noiembrie 2026 încheie examinarea pe fond a cauzei introduse de Gambia în 2019 în temeiul Convenției privind genocidul. Spre deosebire de măsurile provizorii dispuse în 2020 pentru prevenirea actelor de genocid și conservarea probelor, ea stabilește responsabilitatea Myanmarului pentru faptele examinate. Curtea respinsese în 2022 obiecțiile preliminare privind jurisdicția și admisibilitatea, iar audierile asupra fondului au avut loc între 12 și 29 ianuarie 2026.
Declarația publicată de Serviciul European de Acțiune Externă cere Myanmarului să execute hotărârea fără întârziere. UE consideră tragerea la răspundere pentru crimele comise împotriva Rohingya esențială pentru soluționarea durabilă a crizei și stabilitatea regională și subliniază caracterul obligatoriu al deciziilor CIJ. Obligația de a furniza reparații revine statului găsit responsabil.
Autoritățile Myanmarului au respins verdictul ca „nedrept”. O purtătoare de cuvânt a invocat votul de 9–6 și lipsa unanimității, potrivit relatării Associated Press din 20 noiembrie. Lipsa unanimității nu schimbă caracterul obligatoriu al hotărârii.
Curtea a examinat operațiunile armatei Myanmarului, cunoscută drept Tatmadaw, ale poliției de frontieră și ale altor forțe de securitate în comunitățile Rohingya. Probele au inclus mărturii, documente, imagini satelitare și materiale ale organismelor ONU, inclusiv Misiunea internațională de stabilire a faptelor și Mecanismul independent de investigare pentru Myanmar.
Judecătorii au constatat ucideri pe scară largă, violență sexuală, atacuri asupra copiilor și persoanelor care fugeau și distrugerea satelor. Curtea a considerat susținută de probe estimarea Misiunii ONU de cel puțin 10.000 de persoane ucise, fără a stabili un bilanț exhaustiv al victimelor. În concluzia privind genocidul, a reținut uciderea membrilor grupului, provocarea unor vătămări fizice sau psihice grave și măsuri destinate împiedicării nașterilor.
Calificarea de genocid cere și intenția specifică de a distruge, în tot sau în parte, un grup protejat de Convenție. Myanmar a susținut în proces că operațiunile urmăreau combaterea insurgenței, după atacuri ale Arakan Rohingya Salvation Army. Majoritatea Curții a examinat această explicație și alternativele privind deplasarea ori pedepsirea populației, dar a considerat că intenția de a distruge o parte substanțială a Rohingya constituie singura concluzie rezonabilă din ansamblul probelor. Au contat caracterul sistematic al violenței, țintirea selectivă, atacurile asupra copiilor și distrugerea comunităților.
Votul de nouă la șase privește constatarea comiterii genocidului; alte puncte ale dispozitivului au primit majorități diferite. Pe lângă încălcarea obligației de a nu comite genocid, CIJ a reținut neîndeplinirea obligațiilor de prevenire, investigare și pedepsire, precum și neadoptarea legislației necesare. A constatat separat încălcarea măsurii provizorii privind conservarea probelor.
Curtea nu a admis însă toate susținerile Gambiei. Cu 14 voturi la unul, a constatat că Myanmar nu a incitat direct și public persoane private să comită genocid împotriva Rohingya din nordul statului Rakhine. Această concluzie distinctă nu înlătură constatarea responsabilității statului pentru comiterea genocidului.
Myanmar trebuie să pună capăt încălcărilor care continuă și să adopte legislația necesară aplicării Convenției. Statul trebuie să ia imediat măsuri eficiente pentru investigarea persoanelor suspectate în mod rezonabil de acte interzise în legătură cu operațiunile din 2017 și, dacă se justifică, să le urmărească penal și să le pedepsească. Hotărârea impune și garanții împotriva repetării încălcărilor.
Măsurile de restituire includ facilitarea întoarcerii sigure, voluntare și demne la locul de reședință și reunificarea familiilor, atât pentru persoanele strămutate în interiorul Myanmarului, cât și pentru cele aflate în străinătate. Statul trebuie să restituie bunurile individuale și colective ori să le înlocuiască atunci când restituirea nu este posibilă.
Curtea a cerut și sprijinirea căutării persoanelor dispărute, recuperării, identificării și reînhumării demne a celor uciși, precum și reabilitarea fizică și psihologică a persoanelor afectate. Protecția Rohingya împotriva discriminării și persecuției privește, în motivarea hotărârii, inclusiv accesul la cetățenie și libertatea de circulație.
Despăgubirea este obligatorie pentru prejudiciile care nu sunt reparate prin restituire, dar hotărârea nu fixează o sumă de plată. În termen de doi ani de la pronunțare, Myanmar trebuie să prezinte Curții un raport despre măsurile de restituire adoptate și, în măsura în care repararea integrală prin restituire este material imposibilă, despre cuantumul și modalitățile compensației. După consultarea părților, Curtea va stabili continuarea procedurii. Termenul raportului nu suspendă celelalte obligații rezultate din hotărâre.
Gambia a putut introduce acțiunea în virtutea interesului comun al statelor părți de a asigura respectarea Convenției, deși faptele nu s-au produs pe teritoriul său. Curtea a confirmat că statul reclamant poate solicita reparații în interesul grupului Rohingya și al membrilor acestuia. Reparațiile sunt destinate victimelor, nu Gambiei.
În cauză au intervenit 11 state pentru a prezenta observații asupra interpretării Convenției: Belgia, Canada, Republica Democrată Congo, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Maldive, Țările de Jos, Slovenia și Regatul Unit. Intervenția în această formă nu le transformă în reclamanți și nu le atribuie câte un judecător în complet.
Bogdan Aurescu, membrul român al CIJ, a susținut constatarea genocidului și punctele privind restituirea și obligația de despăgubire. A votat însă împotriva punctului 11 al dispozitivului, care rezervă pentru o etapă ulterioară stabilirea cuantumului și modalităților reparațiilor și cere raportul în doi ani. Voturile judecătorilor privesc fiecare soluție juridică în parte și sunt exercitate independent de guvernele statelor lor.
Consecințele umanitare continuă. UNHCR a arătat, într-o declarație publicată după hotărâre, că peste 1,3 milioane de refugiați Rohingya rămân strămutați în regiune, majoritatea fiind găzduiți de Bangladesh. Alte peste 100.000 de persoane Rohingya sunt strămutate intern în Rakhine. Agenția ONU subliniază că soluțiile durabile presupun acces la cetățenie și crearea condițiilor pentru întoarcerea sigură, voluntară și demnă.
Obligația de a permite întoarcerea nu dovedește că siguranța este deja asigurată pe teren. Hotărârea stabilește răspunderea internațională a statului și măsurile de reparare; ea nu înlocuiește procedurile penale necesare stabilirii vinovăției individuale a celor care au ordonat ori comis crimele.
CIJ nu are propriile forțe pentru executarea hotărârilor. Carta ONU permite sesizarea Consiliului de Securitate de către cealaltă parte dacă obligațiile nu sunt îndeplinite, dar eventualele recomandări sau măsuri ale Consiliului cer o decizie separată. Următoarele etape ale cauzei privesc aplicarea măsurilor dispuse și stabilirea compensațiilor, fără ca încheierea examinării pe fond să echivaleze cu acordarea deja efectuată a reparațiilor.

















