
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că regulile europene de etichetare se aplică și medicamentelor importate paralel, dar că anumite mențiuni pot face obiectul unor derogări atunci când pacientul nu își poate administra singur produsul în siguranță. Criteriul este necesitatea unei manipulări sau supravegheri speciale de către personal medical ori o unitate medicală, nu simpla existență a unei prescripții.
Pe scurt
-
Importurile paralele nu sunt exceptate în bloc de la normele europene privind etichetele și prospectul, inclusiv cerințele lingvistice.
-
Pentru derogarea referitoare la medicamente care nu sunt livrate direct pacientului contează administrarea în siguranță cu intervenție medicală. Un medicament pe rețetă nu intră automat în această categorie.
-
Cauza privește un tratament injectabil pentru cancerul de prostată, importat din Italia în Germania. Deschiderea tăvilor sigilate pentru reetichetarea seringilor risca să afecteze stabilitatea produsului.
-
Curtea recunoaște efectul direct al normei care abilitează autoritățile să examineze cereri de derogare, chiar în lipsa unei transpuneri naționale corecte. Nu recunoaște un drept automat al importatorului la acordarea derogării.
-
Derogările lingvistice cer o evaluare concretă a protecției sănătății publice. Instanța germană trebuie să continue soluționarea litigiului pe baza interpretării CJUE.
Hotărârea din 19 noiembrie, în cauza Waisrinter, răspunde unei sesizări a Curții Administrative Federale din Germania. Waisrinter este numele fictiv atribuit cauzei, nu denumirea unei companii. Litigiul privește reînnoirea autorizației de import paralel pentru un medicament de uz uman și posibilitatea păstrării unor informații de pe seringi fără traducere în germană.
Produsul este un tratament pentru cancerul de prostată, cu două seringi ambalate în tăvi sigilate și introduse într-o cutie. Conținuturile trebuie amestecate pentru prepararea soluției injectabile, care trebuie pregătită și utilizată imediat după deschidere. Pentru a proteja stabilitatea medicamentului, autoritatea germană a cerut importatorului să nu deschidă tăvile pentru a aplica etichete pe seringi. Ea a impus totuși mențiuni cu caractere latine care să permită identificarea produsului, a dozei și a celor două seringi.
Importul paralel permite aducerea unui medicament autorizat într-un stat membru pe piața altui stat unde există deja un medicament de referință în esență similar. Procedura administrativă simplificată nu elimină cerințele de informare necesare pacienților și personalului medical. CJUE confirmă că normele directivei europene privind medicamentele de uz uman se aplică și acestor produse.
Directiva permite două tipuri de derogări relevante. Autoritățile pot renunța la anumite mențiuni obligatorii dacă produsul nu este destinat livrării directe către pacient sau dacă există probleme grave de disponibilitate. Separat, pot acorda derogări totale ori parțiale de la obligația utilizării limbii sau limbilor oficiale ale statului de comercializare. Cele două posibilități nu au condiții identice.
Pentru prima, Curtea precizează că un medicament nu este destinat livrării directe pacientului atunci când acesta nu și-l poate administra singur în siguranță, fiind necesară o manipulare ori supraveghere specială de către un profesionist sau o unitate medicală. Un produs eliberat pe rețetă poate fi administrat de pacient acasă; prescripția nu este, așadar, suficientă pentru încadrarea în derogare. Invers, criteriul intervenției medicale poate fi îndeplinit și fără obligația unei prescripții.
Pentru derogările lingvistice, autoritatea trebuie să cântărească toate împrejurările și să stabilească dacă traducerea integrală este necesară pentru protecția sănătății publice. Poate ține seama de administrarea de către personal medical și de disponibilitatea informațiilor netraduse în alt loc, în limba relevantă. Această apreciere nu permite importatorului să renunțe unilateral la traducere sau la informațiile necesare utilizării sigure.
Problema de drept german era că posibilitatea de derogare nu fusese transpusă corespunzător la data relevantă. CJUE reține că directiva formulează o competență a autorităților desemnate de state, nu doar o opțiune a legiuitorului național de a crea sau nu această competență. Dispoziția are efect direct în măsura în care permite autorităților să se pronunțe asupra cererilor. Absența cadrului național adecvat nu poate elimina această posibilitate.
Efectul direct nu garantează o decizie favorabilă importatorului. Autoritatea păstrează aprecierea asupra cererii, în limitele directivei și ale protecției sănătății publice. Instanța națională trebuie să recunoască temeiul european al competenței de examinare și să verifice, când este cazul, dacă decizia concretă respectă condițiile aplicabile.
În această privință, Curtea diferă de avocatul general Maciej Szpunar, care propusese în iunie să nu fie recunoscut efectul direct. Hotărârea distinge obligația statului de a permite examinarea solicitărilor de marja de apreciere asupra acordării efective a unei derogări. Interpretarea obligatorie este cea stabilită de Curte.
Instanța germană întrebase și dacă o cerință absolută de reetichetare este compatibilă cu libera circulație atunci când afectează stabilitatea medicamentului. După răspunsul privind competența autorității, CJUE nu a mai considerat necesar să răspundă separat acestei întrebări. Hotărârea nu poate fi prezentată ca o eliminare generală a cerințelor lingvistice naționale.
Interpretarea este relevantă și pentru autoritățile din celelalte state membre, inclusiv România, atunci când aplică dispozițiile directivei privind derogările. Ea nu permite comercializarea oricărui medicament importat fără informații în limba română. Instanța germană va soluționa litigiul național în cadrul juridic astfel clarificat.

















