CJUE constată că Ungaria și Cehia au încălcat dreptul la avocat prin reguli care permiteau în mod general audierea suspecților fără apărător

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat, joi, 22 octombrie 2026, că Ungaria și Cehia au încălcat dreptul european prin reguli care permiteau, în mod general, audierea suspecților fără avocat atunci când apărătorul nu era disponibil în termenele prevăzute de legislația națională. CJUE a admis integral acțiunile Comisiei Europene: simpla expirare a unui termen sau imposibilitatea contactării avocatului nu justifică, prin ele însele, restrângerea dreptului la apărare.

Normele ungare examinate de Curte prevedeau amânarea audierii cu cel puțin două ore după informarea avocatului, dar permiteau începerea ei dacă acesta nu se prezenta. În Cehia, posibilitatea audierii fără avocat era legată de indisponibilitatea apărătorului în intervalul de 48 de ore de la reținere. Acest interval privea prezentarea suspectului la instanță pentru solicitarea arestării sau eliberarea sa; nu era o perioadă obligatorie de așteptare înaintea interogatoriului.

Judecătorii au subliniat că dreptul de acces la avocat presupune prezența și participarea efectivă a acestuia la audiere, nu doar posibilitatea suspectului de a-l contacta. Prezența trebuie să fie, în principiu, fizică. În circumstanțe excepționale, ea poate fi asigurată și prin alte mijloace, inclusiv digitale, dacă acestea garantează exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare.

Absența avocatului ales nu obligă autoritățile să aștepte nelimitat și nici nu le permite să continue automat fără asistență juridică. Curtea indică posibilitatea desemnării unui alt avocat disponibil. Audierea fără avocat poate avea loc dacă persoana renunță valabil la acest drept, acolo unde apărarea nu este obligatorie, sau dacă sunt îndeplinite condițiile stricte pentru o derogare temporară. Desemnarea unui avocat nu înseamnă însă că asistența trebuie să fie gratuită în orice situație; asistența juridică finanțată de stat are propriile condiții.

Derogările pentru audierea fără avocat sunt rezervate unor împrejurări excepționale, înaintea judecății: o urgență pentru protejarea vieții, libertății sau integrității fizice a unei persoane ori necesitatea imperioasă de a acționa imediat pentru a evita compromiterea gravă a procedurii penale. Decizia trebuie motivată pentru cazul concret, consemnată și supusă controlului judiciar. Restrângerea trebuie să fie proporțională, strict limitată în timp și să nu afecteze caracterul echitabil al procedurii.

În cazul Ungariei, CJUE a constatat și lipsa transpunerii garanțiilor privind renunțarea la avocat. Chiar dacă dreptul era considerat inalienabil în legislația națională, decizia suspectului de a nu-l exercita avea în practică efectul unei renunțări. Persoana trebuie să primească informații clare despre drept și consecințele renunțării, să decidă voluntar și neechivoc, iar alegerea și împrejurările ei să fie consemnate. Renunțarea poate fi revocată ulterior, cu efect pentru viitor, iar persoana trebuie informată despre această posibilitate.

Constatarea referitoare la Ungaria privește situația juridică de la expirarea termenului acordat de Comisie în procedura prealabilă, în 2023. Curtea nu a luat în calcul modificarea legislativă publicată în decembrie 2024, fiind ulterioară acelui moment. Hotărârea nu reprezintă, așadar, o evaluare completă a tuturor regulilor ungare aflate în vigoare în prezent.

Cele două decizii sunt hotărâri împotriva statelor pentru nerespectarea obligațiilor europene, nu soluții în procese penale individuale. Ele nu anulează automat audierile, probele sau condamnările anterioare. Directiva cere însă o cale efectivă de atac în cazul încălcării drepturilor și respectarea apărării și a echității procedurii la evaluarea declarațiilor și probelor obținute fără respectarea dreptului la avocat.

Ungaria și Cehia trebuie să se conformeze hotărârilor fără întârziere. Curtea le-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către Comisie, fără să le aplice amenzi în aceste cauze; o eventuală neexecutare poate conduce la o nouă acțiune prin care Comisia să solicite sancțiuni financiare. Interpretarea directivei este relevantă și pentru România, căreia i se aplică aceleași garanții europene, dar hotărârile nu constată vreo încălcare din partea autorităților române.