Comisia Europeană trimite Franța în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru restricții aplicate companiilor veterinare

Comisia Europeană a decis să trimită Franța în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru reguli naționale privind companiile veterinare și medicii veterinari, pe care le consideră contrare libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor în piața unică.

Executivul european susține că legislația franceză impune restricții nejustificate asupra modului în care companiile veterinare pot fi deținute, organizate și extinse, precum și asupra posibilității medicilor veterinari stabiliți în alte state membre de a furniza servicii temporare și ocazionale în Franța.

Pe scurt

1. Comisia Europeană trimite Franța în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru reguli privind companiile veterinare și medicii veterinari.

2. Comisia consideră că regulile franceze încalcă libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor prevăzute în tratatele UE și în Directiva privind serviciile.

3. Franța cere ca majoritatea acțiunilor companiilor veterinare să fie deținute de veterinari practicieni din cadrul companiei.

4. Franța cere și ca acționarii veterinari să fie prezenți cel puțin cu timp parțial în fiecare unitate deținută de companie.

5. Procedura a început cu o scrisoare de punere în întârziere în aprilie 2024 și a continuat cu un aviz motivat în iunie 2025.

Regulile franceze cer ca majoritatea acțiunilor unei companii veterinare să fie deținute de medici veterinari care practică în cadrul companiei. În plus, acționarii veterinari trebuie să fie prezenți cel puțin cu timp parțial în fiecare unitate deținută de companie.

Comisia consideră că aceste cerințe limitează efectiv numărul de unități pe care un medic veterinar sau o companie veterinară le poate opera. Ele restrâng și modul în care medicii veterinari își pot organiza activitatea profesională și structura societății.

O altă problemă identificată de Comisie privește prestarea transfrontalieră de servicii. Deși dreptul francez permite în general libera prestare a serviciilor, Franța împiedică medicii veterinari stabiliți în alte state membre să ofere servicii temporare și ocazionale pe teritoriul francez.

Pentru Comisie, aceste reguli creează bariere nejustificate pentru profesioniștii veterinari care vor să se stabilească în Franța sau să furnizeze servicii acolo dintr-un alt stat membru.

Cazul se bazează pe articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și pe Directiva 2006/123/CE privind serviciile. Aceste norme cer statelor membre să permită prestatorilor de servicii să se stabilească și să ofere servicii peste frontiere, fără restricții nejustificate sau disproporționate.

Comisia recunoaște că statele membre pot impune condiții pentru protejarea sănătății publice sau prevenirea fraudei. Totuși, aceste măsuri trebuie să fie proporționale și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite.

În cazul Franței, executivul european consideră că cerințele privind acționariatul și prezența fizică în fiecare unitate merg prea departe. Ele ar afecta atât libertatea de stabilire a companiilor veterinare, cât și libertatea medicilor veterinari din alte state membre de a presta servicii în Franța.

Această distincție este importantă pentru piața unică. Uniunea Europeană permite statelor membre să reglementeze profesiile și să impună garanții de calitate sau de sănătate publică, dar aceste reguli trebuie să fie justificate, necesare și proporționale.

Procedura de infringement a fost lansată în aprilie 2024, când Comisia a trimis Franței o scrisoare de punere în întârziere. În iunie 2025, Comisia a transmis un aviz motivat, etapa formală prin care cere unui stat membru să corecteze încălcarea dreptului UE.

Potrivit Comisiei, eforturile autorităților franceze au fost până acum insuficiente. Din acest motiv, executivul european a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Sesizarea Curții nu înseamnă automat că Franța a încălcat dreptul UE. Curtea va analiza argumentele și va decide dacă legislația franceză privind companiile veterinare și serviciile veterinare transfrontaliere este compatibilă cu dreptul Uniunii.

Dacă Curtea constată o încălcare, Franța va trebui să modifice regulile contestate pentru a se conforma hotărârii. În caz de neconformare ulterioară, Comisia poate reveni în fața Curții și poate solicita sancțiuni financiare.

Dosarul este relevant dincolo de sectorul veterinar. El privește modul în care statele membre pot reglementa profesiile în piața unică fără a bloca intrarea unor companii sau prestatori din alte țări ale UE.

Pentru companiile veterinare, miza este flexibilitatea de organizare și extindere. Cerințele privind deținerea majoritară a acțiunilor și prezența fizică a acționarilor veterinari în fiecare unitate pot limita modelele de afaceri, investițiile și dezvoltarea rețelelor de servicii veterinare.

Pentru medicii veterinari stabiliți în alte state membre, cazul privește posibilitatea de a oferi servicii temporare și ocazionale în Franța fără a fi obligați să se conformeze unor condiții care depășesc ceea ce permite dreptul UE.

Pentru autoritățile naționale, dosarul arată limitele reglementării profesiilor. Statele pot proteja sănătatea publică, calitatea serviciilor și etica profesională, dar trebuie să demonstreze că restricțiile impuse sunt proporționale și indispensabile.

Pentru piața unică, cazul Franței este încă un test al echilibrului dintre autonomia statelor membre de a reglementa profesiile și libertățile fundamentale ale Uniunii Europene.