Comisia monitorizează planul FIFA pentru posibile încălcări ale normelor europene de concurență

Comisia Europeană monitorizează planul FIFA de reorganizare a unor activități comerciale și va analiza eventualele efecte asupra concurenței din Uniunea Europeană. Instituția nu a deschis o investigație formală și nu a anunțat că propunerea încalcă dreptul UE, dar a precizat că organizațiile sportive sunt supuse normelor europene atunci când funcționează ca întreprinderi și produc efecte economice pe piața europeană.

Planul discutat privește reorganizarea unor activități comerciale ale FIFA printr-o structură separată care ar putea atrage capital privat. Informațiile publicate despre proiect indică o posibilă companie care ar gestiona activități comerciale și legate de competițiile FIFA, în timp ce investitorilor externi le-ar putea fi oferită o participație minoritară. FIFA susține că ar păstra controlul asupra guvernanței fotbalului și asupra deciziilor sportive. (Reuters)

Propunerea a generat opoziție în fotbalul european, inclusiv îngrijorări privind transparența, rolul investitorilor privați și posibilitatea ca interesele comerciale să influențeze organizarea competițiilor. Aceste reacții nu demonstrează însă existența unei încălcări a dreptului concurenței și nu reprezintă o concluzie a Comisiei.

Întrebată dacă intenționează să investigheze proiectul, Comisia a răspuns că este la curent cu informațiile și că monitorizează evoluțiile. Instituția urmărește în mod obișnuit funcționarea piețelor pentru a identifica situații care ar putea încălca normele europene.

„Monitorizăm funcționarea piețelor din UE pentru a detecta posibile încălcări ale normelor de concurență”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Comisiei. Ea a adăugat că, dacă va fi depusă o plângere, aceasta va fi evaluată conform procedurilor standard.

Răspunsul stabilește o diferență între monitorizare și investigație. Monitorizarea înseamnă că serviciile Comisiei urmăresc informațiile publice, schimbările de pe piață și eventualele sesizări, fără să fi început o procedură formală împotriva unei organizații.

O investigație formală ar presupune existența unor indicii suficiente privind o posibilă încălcare. Comisia ar putea solicita atunci informații de la FIFA și de la alți participanți, ar putea analiza contracte și reguli comerciale și ar putea examina efectele concrete asupra piețelor europene.

Documentul conferinței de presă nu indică existența unei plângeri depuse la Comisie. Nu precizează nici dacă instituția a solicitat deja informații FIFA sau altor organizații sportive.

Comisia a explicat că sportul este în principal o competență a statelor membre, în timp ce Uniunea are un rol de sprijin. Această împărțire nu exclude aplicarea dreptului european atunci când deciziile unei organizații sportive produc efecte economice.

FIFA este organismul internațional care guvernează fotbalul mondial și organizează competiții precum Cupa Mondială. În aceste activități gestionează drepturi de televiziune, sponsorizări, licențe, bilete și alte produse și servicii cu valoare comercială.

Atunci când o organizație vinde asemenea drepturi sau stabilește condițiile în care alte companii și organizații pot participa la activități economice, ea poate fi tratată drept întreprindere în sensul dreptului concurenței. Statutul său de federație sportivă sau de organizație fără scop lucrativ nu o exclude automat de la aplicarea normelor.

Această evaluare se face în funcție de activitatea concretă. Aceeași organizație poate îndeplini funcții pur sportive sau de reglementare într-un context și poate desfășura activități economice într-un altul.

„Atunci când organizațiile sportive funcționează ca întreprinderi, ele sunt supuse legislației noastre”, a explicat Comisia, precizând că de aici provine posibilul unghi de concurență al cazului.

Într-o analiză de concurență, Comisia ar trebui mai întâi să definească activitățile și piețele afectate. Acestea ar putea privi, în funcție de structura finală a proiectului, comercializarea competițiilor, drepturile media, sponsorizările sau alte servicii legate de fotbal.

Faptul că o companie atrage investitori privați nu constituie în sine o încălcare. Dreptul concurenței nu interzice reorganizarea activităților comerciale sau vânzarea unei participații într-o societate.

Problemele pot apărea dacă o organizație care controlează accesul la competiții folosește această poziție pentru a favoriza propria activitate comercială, pentru a exclude concurenți sau pentru a impune condiții nejustificate altor participanți.

Comisia ar putea analiza și dacă regulile stabilite de FIFA sunt necesare pentru organizarea competițiilor și proporționale cu obiectivele sportive urmărite. O normă poate limita libertatea comercială fără să fie ilegală dacă restricția este indispensabilă funcționării corecte a competiției și nu depășește ceea ce este necesar.

În sens invers, o regulă prezentată ca fiind sportivă poate intra sub controlul dreptului concurenței dacă urmărește în principal protejarea unor venituri, consolidarea unei poziții comerciale sau restrângerea accesului altor operatori.

Comisia nu a spus ce element al planului FIFA ar putea ridica o asemenea problemă. Nu a identificat o piață afectată, o practică restrictivă sau un posibil abuz de poziție dominantă.

Instituția nu a confirmat nici că proiectul a ajuns la o formă definitivă. Analiza juridică depinde de structura efectivă, drepturile transferate către noua societate, influența investitorilor și raportul dintre funcțiile de reglementare ale FIFA și interesele sale comerciale.

Dacă FIFA păstrează competența exclusivă de a stabili regulile și, în același timp, controlează compania care exploatează comercial competițiile, Comisia ar putea examina modul în care sunt separate aceste roluri. Existența ambelor funcții nu dovedește singură o încălcare.

Investitorii privați pot urmări creșterea veniturilor și a valorii participației lor. Pentru analiza concurenței ar conta dacă influența acestora modifică accesul la competiții, distribuirea drepturilor sau relațiile cu federațiile, cluburile, jucătorii, radiodifuzorii și sponsorii.

Comisia nu a comentat aceste scenarii și nu a spus că intenția de a obține profit este incompatibilă cu modelul european al sportului. Declarația sa este limitată la principiul potrivit căruia activitățile economice din sport trebuie să respecte legislația UE.

Modelul european al sportului se bazează pe competiții deschise, legături între nivelurile sportive, solidaritate financiară și autonomie asociativă. Aceste principii nu conferă federațiilor imunitate față de normele pieței interne și ale concurenței.

Jurisprudența europeană a stabilit că regulile organizațiilor sportive pot fi analizate atunci când afectează activități economice. Evaluarea trebuie să țină cont atât de obiectivele legitime ale sportului, cât și de efectele produse asupra cluburilor, sportivilor și companiilor.

Comisia poate interveni în temeiul regulilor care interzic acordurile restrictive sau abuzul unei poziții dominante. Alegerea temeiului juridic ar depinde de natura comportamentului identificat și de rolul actorilor implicați.

Un acord între organizații poate ridica probleme dacă limitează concurența între ele sau exclude alți participanți. Un abuz poate exista dacă un actor dominant folosește controlul său asupra pieței pentru a impune condiții incorecte sau pentru a bloca apariția unor alternative.

Nu există în acest moment o concluzie că planul FIFA intră în una dintre aceste situații. Comisia a evitat să anticipeze evaluarea și a spus că urmărește evoluțiile.

O plângere poate fi depusă de o companie, organizație sau alt actor care consideră că este afectat de o practică anticoncurențială. Comisia examinează informațiile și decide dacă există suficiente motive pentru a acorda prioritate cazului și a începe procedura.

Depunerea unei plângeri nu obligă automat instituția să deschidă o investigație. Comisia poate cere informații suplimentare, poate respinge sesizarea dacă nu există interes european suficient sau poate considera că problema este mai bine tratată de o autoritate națională.

În cazul deschiderii unei proceduri, FIFA ar beneficia de dreptul de a fi informată asupra obiecțiilor și de a răspunde. O investigație nu reprezintă o decizie de vinovăție.

Comisia poate închide un caz dacă nu confirmă problemele, poate accepta angajamente prin care organizația își modifică practicile sau poate adopta o decizie prin care constată încălcarea și impune remedii.

Amenzile în dreptul concurenței pot fi importante, dar Comisia nu a discutat sancțiuni și nu există o bază pentru estimarea lor înaintea identificării unei eventuale încălcări.

Instituția nu a precizat un calendar pentru monitorizare. Evoluția cazului depinde de deciziile FIFA privind proiectul, de reacțiile organizațiilor membre și de eventualele plângeri sau informații primite de autoritățile europene.

Declarațiile unui comisar privind studierea propunerii nu echivalează cu adoptarea unei decizii formale de către colegiul comisarilor. Purtătorii de cuvânt au refuzat să descrie eventualele discuții interne și au reiterat că instituția se află în etapa monitorizării.

Comisia a subliniat că apără modelul european al sportului și că organizațiile internaționale poartă responsabilitatea principală pentru guvernanța globală a disciplinelor sportive. Rolul UE apare atunci când deciziile lor afectează piețele, drepturile sau legislația europeană.

Articolul nu poate concluziona din răspunsul Comisiei că urmează inevitabil o investigație. Instituția a confirmat numai că urmărește planul și că mecanismele dreptului concurenței pot deveni relevante dacă apar dovezi sau o plângere suficientă.

Comisia Europeană aplică normele europene de concurență acordurilor și comportamentelor care produc efecte pe piața internă, inclusiv atunci când actorii implicați sunt organizații sportive internaționale.

Monitorizarea planului FIFA se află într-o etapă preliminară. Nu a fost anunțată o procedură, nu au fost formulate obiecții și nu există o constatare privind o posibilă încălcare.