Comisia pregătește achiziții comune de energie printr-un operator de piață și vrea să prelungească sprijinul pentru industrie

Comisia Europeană pregătește un nou mecanism pentru achizițiile comune de energie, prin care cererea din statele membre ar urma să fie agregată, iar un operator de piață să primească sarcina de a realiza achizițiile în comun, a anunțat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, în plenul Parlamentului European din 6 octombrie. Executivul vrea astfel să ducă mai departe modelul folosit în timpul crizei energetice declanșate după reducerea livrărilor de gaz din Rusia, trecând de la facilitarea contactului dintre cumpărători și furnizori la o formă mai centralizată de agregare și achiziție.

Von der Leyen a plasat energia în centrul intervenției sale privind pregătirea Consiliului European din 15–16 octombrie. Potrivit cifrelor prezentate de președinta Comisiei, prețurile gazelor au crescut cu 140% de la sfârșitul lunii februarie, prețurile motorinei s-au dublat, iar costul suplimentar al importurilor de combustibili fosili pentru Europa a ajuns la aproximativ 100 miliarde EUR.

Comisia consideră că aceste costuri afectează simultan gospodăriile și competitivitatea industriei europene. Von der Leyen a avertizat că presiunea poate crește odată cu apropierea iernii și a susținut că răspunsul trebuie să combine măsuri imediate cu intervenții structurale care reduc expunerea Europei la volatilitatea piețelor internaționale de combustibili fosili.

Una dintre măsurile imediate anunțate este noua echipă pentru agregarea cererii. Punctul de plecare al Comisiei este faptul că statele membre au mixuri energetice diferite și, prin urmare, cumpără energie într-un mod fragmentat.

UE a folosit deja agregarea cererii după criza gazelor din 2022. Platforma europeană pentru energie a permis cumpărătorilor din statele membre să își grupeze necesarul și a creat mecanisme prin care furnizorii puteau răspunde cererii europene agregate.

Von der Leyen spune însă că noua etapă trebuie să meargă mai departe. În loc ca instrumentul european să se limiteze la punerea în contact a cererii și ofertei, Comisia vrea ca necesarul cumpărătorilor să fie agregat și apoi un operator de piață să poată realiza efectiv achizițiile comune.

Diferența este importantă. Un sistem de matchmaking identifică volumele disponibile și facilitează relația dintre cumpărători și furnizori, dar contractele sunt încheiate de participanți. Modelul descris acum de președinta Comisiei ar introduce un nivel suplimentar, în care achiziția comună ar fi executată printr-un operator desemnat.

Comisia nu a precizat în discurs cine ar putea fi acest operator, prin ce procedură va fi selectat, ce surse de energie vor intra în mecanism, ce volume vor putea fi cumpărate sau când vor începe primele achiziții. Anunțul trebuie, prin urmare, tratat ca o măsură în pregătire, nu ca un sistem deja funcțional.

Noul mecanism ar urma să se sprijine pe experiența acumulată prin actuala EU Energy and Raw Materials Platform. Aceasta reunește instrumentele europene dezvoltate pentru agregarea cererii, facilitarea relației cu furnizorii și, mai recent, extinderea cooperării către hidrogen și materii prime.

Comisia intervine în paralel asupra costurilor suportate de industrie. Von der Leyen a reamintit că executivul a introdus în primăvară un cadru temporar de ajutoare de stat pentru sectoarele cele mai afectate de criza energetică și a anunțat că acesta va fi prelungit.

Actualul Middle East Crisis Temporary State Aid Framework, adoptat la 29 aprilie, permite statelor membre să acorde sprijin temporar unor sectoare puternic afectate de creșterile prețurilor, inclusiv industriilor cu consum intensiv de energie. În forma sa actuală, cadrul este prevăzut să funcționeze până la 31 decembrie 2026.

Von der Leyen nu a precizat în discurs până la ce dată va fi prelungit și nici nu a anunțat adoptarea formală a modificării cadrului. Prin urmare, angajamentul politic al Comisiei pentru prelungire trebuie separat de actul juridic care va stabili noile condiții și durata.

Președinta Comisiei a insistat și asupra modului în care trebuie acordat sprijinul. Ajutoarele ar trebui să fie țintite, nu distribuite generalizat, pentru a limita costurile bugetare și pentru a evita stimularea suplimentară a cererii de energie.

Această abordare este în linie cu AccelerateEU, setul de măsuri prezentat de Comisie în aprilie ca răspuns la noul șoc al prețurilor combustibililor fosili. Strategia combină posibilitatea unor intervenții temporare pentru gospodării și sectoarele economice expuse cu măsuri pentru reducerea pe termen lung a consumului de combustibili importați.

O a doua intervenție nouă privește rafinăriile europene. Comisia va organiza un dialog strategic cu sectorul pentru a analiza costurile și modul în care Europa își poate proteja aprovizionarea.

Dialogul va fi condus de Dan Jørgensen, comisarul european pentru energie și locuințe, și Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare și spațiu. Implicarea portofoliului de apărare reflectă faptul că disponibilitatea produselor rafinate nu este tratată numai ca o problemă comercială sau energetică.

Von der Leyen a spus că obiectivul este atât reducerea costurilor, cât și garantarea aprovizionării de care Europa are nevoie, inclusiv pentru apărare. Discursul nu anunță însă o schemă de finanțare pentru rafinării, obligații noi pentru companii sau o intervenție directă asupra prețurilor.

Dialogul trebuie astfel tratat ca o etapă de pregătire a politicilor. Comisia urmează să discute cu industria înainte de a stabili dacă sunt necesare măsuri suplimentare și ce formă ar putea avea acestea.

Răspunsul pe termen scurt este legat de o strategie mai amplă de reducere a dependenței de importurile de petrol și gaze. Von der Leyen a susținut că Europa rămâne vulnerabilă atât timp cât o parte importantă a consumului său energetic depinde de piețe externe asupra cărora UE nu are control.

Comisia propune accelerarea electrificării și a producției interne de energie curată. Potrivit cifrelor prezentate de von der Leyen, anul trecut au fost instalați peste 80 GW de capacitate regenerabilă, dar o capacitate de aproximativ șase ori mai mare așteaptă încă racordarea la rețea.

Problema devine astfel nu numai câtă energie poate produce Europa, ci și cât de repede poate infrastructura să conecteze noile capacități și să transporte energia către consumatori și industrie.

Von der Leyen a legat această problemă de pachetul european pentru rețele și de investițiile necesare în infrastructura transfrontalieră. Comisia consideră că interconectările și rețelele sunt o componentă a competitivității, deoarece diferențele de infrastructură contribuie la diferențe mari de preț între state.

Electrificarea reprezintă al doilea pilon structural. În prezent, electricitatea reprezintă mai puțin de un sfert din consumul final de energie al UE. Comisia urmărește dublarea ponderii până în 2040 și intenționează să prezinte în lunile următoare măsuri suplimentare pentru implementarea acestei direcții.

Von der Leyen estimează că atingerea acestui obiectiv ar putea reduce cu aproximativ 260 miliarde EUR pe an factura europeană pentru importurile de combustibili fosili. Aceasta este o estimare prezentată de Comisie pentru efectele unei electrificări mai ample, nu o economie deja realizată.

Noua echipă pentru agregarea cererii trebuie înțeleasă în acest context mai larg. Pe termen imediat, Comisia încearcă să folosească greutatea colectivă a cumpărătorilor europeni pentru a negocia mai eficient energia de care UE continuă să aibă nevoie. Pe termen lung, strategia este reducerea volumului care trebuie cumpărat de pe piețele externe.

Pentru industrie, cele trei elemente se completează: sprijin temporar pentru companiile afectate de șocul prețurilor, achiziții comune pentru a consolida poziția cumpărătorilor europeni și investiții structurale care ar trebui să reducă dependența de combustibili fosili.

Ceea ce s-a schimbat prin anunțul din 6 octombrie este în primul rând ambiția privind achizițiile comune. Comisia nu mai vorbește numai despre o platformă care reunește cererea și oferta, ci despre posibilitatea ca un operator de piață să efectueze achiziții comune în numele cererii agregate.

Următorul pas va fi definirea mecanismului. Pentru ca anunțul să producă efecte concrete, Comisia trebuie să stabilească operatorul, produsele energetice vizate, modul în care companiile și statele vor participa, calendarul și cadrul juridic al achizițiilor.