Comisia vrea standarde europene în patru ani și acces gratuit la circa 3.650 de standarde folosite în legislația UE

Comisia Europeană propune o reformă a sistemului european de standardizare prin care timpul mediu necesar elaborării unui standard ar urma să scadă de la aproximativ șase la patru ani, companiile ar primi acces gratuit la standardele armonizate și la cele la care face trimitere legislația UE, iar executivul european ar putea recurge mai rapid la soluții tehnice alternative atunci când standardele necesare întârzie. Propunerea adoptată de Comisie pe 6 octombrie modifică actualul Regulament 1025/2012 și trebuie acum negociată cu Parlamentul European și Consiliul înainte de a deveni lege.

Standardele europene sunt documente tehnice care stabilesc caracteristici pentru produse, servicii sau procese. Ele pot defini aspecte foarte simple, precum dimensiunile unui produs, dar și cerințe complexe privind siguranța, interoperabilitatea, securitatea cibernetică sau performanța tehnologiilor industriale.

În multe situații, utilizarea unui standard este voluntară. Standardele armonizate au însă o funcție juridică specială atunci când sunt elaborate la solicitarea Comisiei pentru aplicarea legislației europene și referința lor este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

O companie care respectă un asemenea standard poate beneficia de o prezumție de conformitate cu cerințele juridice corespunzătoare. În practică, aceasta poate reduce costurile și timpul necesare pentru demonstrarea conformității unui produs și poate facilita accesul pe piața unică.

Comisia consideră însă că actualul sistem este prea lent pentru ritmul în care apar tehnologii noi. Problema este relevantă în special pentru domenii precum inteligența artificială, securitatea cibernetică, bateriile, tehnologiile curate, produsele pentru construcții și producția industrială avansată.

În prezent, elaborarea unui standard poate dura în medie aproximativ șase ani. Executivul european estimează că noile reguli ar putea reduce această perioadă la aproximativ patru ani, ceea ce ar însemna o scădere de circa o treime.

Reforma începe prin introducerea unor termene mai clare pentru standardele solicitate de Comisie. Sistemul ar urma să fie însoțit de indicatori de performanță și de monitorizare în timp real printr-o platformă digitală, astfel încât întârzierile să poată fi identificate mai devreme.

Comisia vrea și folosirea mai rapidă a unor specificații tehnice de bună calitate care există deja. În loc ca procesul european să pornească de fiecare dată de la zero, anumite specificații existente ar putea fi transformate sau preluate mai repede în standarde europene dacă îndeplinesc condițiile necesare.

O schimbare importantă privește situațiile în care un standard armonizat nu poate fi livrat suficient de repede. Propunerea clarifică utilizarea „specificațiilor comune”, care ar putea funcționa ca soluție de rezervă în anumite circumstanțe.

Aceste specificații nu înlocuiesc în mod automat sistemul de standardizare și nu ar deveni regula generală. Comisia le prezintă ca pe un mecanism țintit, destinat situațiilor în care piața are nevoie de o soluție tehnică pentru aplicarea legislației, iar standardul european corespunzător nu este disponibil la timp.

Propunerea permite și utilizarea mai largă a unor specificații tehnice externe, în condiții și cu garanții definite. Pentru anumite nevoi urgente sau foarte specializate, Comisia ar putea, după consultarea organizațiilor europene și cu acordul statelor membre în condițiile prevăzute de noul cadru, să implice și alte organizații de elaborare a standardelor în activitatea tehnică.

Executivul vrea în același timp să permită ca anumite livrabile tehnice intermediare să producă temporar o prezumție de conformitate înainte de finalizarea standardului complet. Scopul este ca un produs sau o tehnologie nouă să nu rămână blocată ani întregi numai pentru că procesul complet de standardizare nu s-a încheiat.

Această modificare poate fi importantă pentru industriile în care ciclul de inovare este mult mai scurt decât ciclul de elaborare a standardelor. Un standard care apare după șase ani poate ajunge să reglementeze o tehnologie care s-a schimbat deja semnificativ între timp.

Comisia spune însă că mecanismele alternative vor fi supuse unor condiții și garanții și că sistemul actual bazat pe CEN, CENELEC și ETSI va rămâne elementul central al standardizării europene.

CEN acoperă cea mai mare parte a domeniilor de standardizare, CENELEC operează în principal în sectorul electrotehnic, iar ETSI este specializat în telecomunicații și tehnologiile informației și comunicațiilor. Aceste organizații lucrează cu organismele naționale de standardizare și cu experți proveniți din industrie, autorități, organizații ale consumatorilor, sindicate, mediul academic și societatea civilă.

Reforma încearcă să modifice și echilibrul participării în acest sistem. Comisia consideră că marile companii au în general mai multe resurse pentru a trimite experți și a participa la lucrările tehnice, în timp ce IMM-urile sau organizațiile societății civile pot întâmpina costuri disproporționate.

Noua reglementare ar obliga organismele europene și naționale să asigure o participare și o reprezentare efectivă mai largă. Organismele naționale ar trebui să reducă și costurile participării IMM-urilor la activitățile de standardizare.

Schimbarea ar conta direct pentru companiile mici. Dacă standardele apar mai repede, acestea pot beneficia mai devreme de prezumția de conformitate și pot evita construirea individuală a unor demonstrații tehnice mai costisitoare pentru accesul pe piață.

Una dintre cele mai vizibile modificări privește însă accesul la standarde.

Comisia propune ca standardele armonizate și standardele la care legislația europeană face trimitere să fie disponibile gratuit. Executivul justifică schimbarea prin jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia standardele care fac parte din cadrul juridic european trebuie să poată fi accesate liber.

Comisia estimează că aproximativ 3.650 de standarde intră în această categorie, dintr-un total de circa 27.000 existente în cataloagele organizațiilor europene de standardizare.

Prin urmare, reforma nu face gratuite toate standardele europene. Cele care nu susțin legislația UE și nu intră în categoria prevăzută de noile reguli ar putea continua să fie distribuite după actualele modele comerciale.

Pentru standardele din domeniul de aplicare al noii obligații, Comisia propune crearea unor depozite dedicate prin care companiile, autoritățile publice, organizațiile societății civile și cetățenii să poată consulta gratuit documentele.

Această schimbare afectează și modelul financiar al organizațiilor de standardizare, care obțin o parte din venituri din vânzarea standardelor. Comisia susține că standardele armonizate reprezintă doar o parte limitată din veniturile acestora și indică exemplul ETSI, ale cărui standarde sunt deja disponibile gratuit.

Executivul consideră și că digitalizarea poate permite organizațiilor de standardizare să dezvolte noi servicii cu valoare adăugată care să genereze venituri chiar dacă documentele juridic relevante devin disponibile fără plată.

Reforma are și o dimensiune geopolitică. Comisia spune că stabilirea standardelor tehnice influențează ce tehnologii și produse pot ajunge pe piețe și că statele sau regiunile care reușesc să își impună standardele pot obține un avantaj industrial.

Această problemă este deosebit de relevantă în domenii precum inteligența artificială, securitatea cibernetică și bateriile, unde standardele evoluează în paralel în Europa și în alte mari economii.

Comisia propune o coordonare mai puternică între statele membre și instituțiile UE în organismele internaționale de standardizare, păstrând în același timp compatibilitatea cu principiile Organizației Mondiale a Comerțului.

Legăturile dintre sistemul european și cel internațional sunt deja extinse. CEN cooperează cu ISO, CENELEC cu IEC, iar ETSI lucrează în domenii care se intersectează cu standardizarea internațională a telecomunicațiilor. Multe standarde europene provin din standarde internaționale sau sunt armonizate cu acestea.

Comisia vrea și crearea unui Centru de expertiză pentru standardizarea europeană. Acesta ar trebui să consolideze coordonarea între politicile UE și să permită identificarea mai rapidă a tehnologiilor pentru care apar nevoi de standardizare.

Propunerea nu înseamnă că Bruxelles-ul va începe să redacteze direct toate standardele tehnice. Sistemul public-privat și rolul organizațiilor de standardizare sunt păstrate, iar experții tehnici continuă să redacteze standardele.

Comisia încearcă în schimb să își consolideze capacitatea de a fixa priorități, de a cere rezultate într-un interval previzibil și de a dispune de o soluție temporară atunci când procesul obișnuit nu poate răspunde suficient de repede unei cerințe legislative sau unei tehnologii emergente.

Actualele reguli sunt stabilite prin Regulamentul 1025/2012. Propunerea din 6 octombrie deschide procedura legislativă pentru înlocuirea sau revizuirea acestui cadru, dar nu modifică imediat obligațiile companiilor.

Parlamentul European și Consiliul vor putea modifica textul în cursul negocierilor. Inclusiv durata perioadelor de tranziție va fi stabilită numai în forma finală a actului.

Pentru companii, diferența dintre propunere și legea aplicabilă este importantă. Accesul gratuit la cele aproximativ 3.650 de standarde și noile trasee accelerate nu trebuie considerate deja active numai pentru că au fost propuse de Comisie.

Dacă reforma este adoptată, efectul principal urmărit este reducerea perioadei dintre adoptarea unei reguli europene sau apariția unei tehnologii și disponibilitatea specificațiilor tehnice necesare pentru ca firmele să poată demonstra mai ușor că produsele lor respectă cerințele UE.