Comisia pregătește pentru septembrie reforma UE înaintea următoarei extinderi: mai puține veto-uri și garanții împotriva viitorilor membri care încalcă valorile Uniunii

Comisia Europeană va prezenta în septembrie primele sale idei privind schimbările necesare în interiorul Uniunii înaintea următoarei extinderi, iar printre opțiunile puse în discuție se află reducerea domeniilor în care un singur stat membru poate bloca o decizie, instituții europene mai suple, posibilitatea ca grupuri mai mici de state să avanseze mai repede și garanții mai puternice împotriva încălcării valorilor UE după aderare. Comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, a anunțat la Zagreb că propunerile vor pregăti discuția liderilor europeni din octombrie, într-un moment în care Comisia consideră 2026 cel mai dinamic an al procesului de extindere din ultimul sfert de secol.

Comisia începe să mute dezbaterea privind extinderea de la întrebarea dacă statele candidate sunt pregătite să adere către o a doua problemă: dacă Uniunea Europeană însăși este pregătită să funcționeze cu mai mulți membri. Într-un discurs susținut la Conferința ambasadorilor, consulilor generali, consulilor și atașaților militari de la Zagreb, comisara pentru extindere, Marta Kos, a spus că următoarea etapă trebuie să combine pregătirea candidaților cu reformarea modului în care funcționează UE.

Calendarul prezentat de Kos plasează această discuție în centrul agendei europene din toamnă. Comisia va prezenta în septembrie ideile sale privind pregătirea Uniunii, iar liderii statelor membre vor discuta extinderea la Consiliul European din octombrie. Kos a comparat momentul cu reuniunea de la Helsinki din 1999, când liderii europeni au început să pregătească instituțional Uniunea pentru valul de extindere care avea să includă zece noi state în 2004.

Comisara a descris viitoarea discuție drept „Helsinki Moment” al actualei generații și a identificat patru probleme pe care Uniunea trebuie să le rezolve pentru a construi consensul politic necesar admiterii unor noi membri. Prima privește efectele economice și bugetare ale extinderii, a doua capacitatea instituțiilor de a lua decizii într-o Uniune mai mare, a treia protejarea valorilor și securității europene după aderare, iar a patra schimbarea procesului de extindere astfel încât statele candidate să poată fi integrate gradual înainte de obținerea statutului deplin de membru.

În privința impactului economic, Comisia pornește de la ideea că aderarea unor noi state poate produce atât beneficii, cât și costuri pentru actualii membri. Kos a spus că acolo unde integrarea riscă să afecteze negativ interesele unor state membre trebuie pregătite măsuri de protecție și perioade de tranziție, după modelul instrumentelor folosite în extinderile anterioare. În același timp, viitoarea arhitectură trebuie să permită bugetului UE să continue finanțarea priorităților comune după creșterea numărului de beneficiari.

Problema funcționării instituționale poate produce însă cea mai dificilă dezbatere. Kos a spus că Uniunea trebuie să devină mai agilă și să poată reacționa rapid în perioade de criză, iar tratatele actuale oferă deja posibilități importante pentru modificarea modului în care sunt luate deciziile fără ca toate schimbările să necesite neapărat o rescriere a tratatelor.

Una dintre opțiunile enunțate explicit este reducerea numărului de domenii în care un singur stat membru poate bloca o decizie pentru întreaga Uniune. Kos nu a precizat în ce politici ar trebui eliminată sau limitată unanimitatea și nici nu a prezentat o propunere legislativă concretă, dar a introdus problema drept una dintre soluțiile care trebuie analizate pentru o Uniune cu mai mulți membri.

Comisara a menționat și posibilitatea unor instituții europene mai mici. Discursul nu precizează dacă aceasta ar presupune modificarea numărului de comisari, a dimensiunii Parlamentului European sau a altor structuri instituționale și nici nu stabilește un model pe care Comisia l-a adoptat deja. Detaliile urmează să facă parte din dezbaterea pregătită pentru septembrie.

O altă soluție ar putea fi utilizarea mai frecventă a integrării diferențiate. Atunci când toate statele membre nu sunt pregătite să avanseze în același ritm, Kos consideră că grupuri mai mici ar putea merge înainte, folosind experiența Schengen și a monedei euro, unde participarea nu a fost identică de la început pentru toate statele UE.

A treia problemă este protejarea Uniunii după admiterea noilor membri. Comisia menține statul de drept în centrul procesului de aderare și cere candidaților un istoric verificabil al implementării reformelor și al respectării angajamentelor. Kos consideră însă că verificarea înaintea aderării nu mai este suficientă și că Uniunea trebuie să poată preveni sau corecta încălcări ale principiilor fundamentale și după ce un stat a devenit membru.

Comisara a folosit în acest context una dintre cele mai puternice formulări ale discursului: „We must make sure we do not let in Trojan horses. Not today, not in 10 or 20 years from now.”

Kos nu a nominalizat o țară și nu a explicat ce mecanisme suplimentare ar urma să fie folosite. Ea a afirmat însă că experiența recentă arată necesitatea unor garanții mai puternice care să permită prevenirea și, dacă este necesar, corectarea încălcărilor valorilor fundamentale ale Uniunii. În evaluarea sa, asemenea instrumente sunt necesare inclusiv pentru a convinge actualele state membre să accepte o nouă extindere.

Criteriul strategic devine de asemenea mai important în evaluarea candidaților. Kos a spus că aderarea nu mai poate fi redusă la transpunerea legislației europene și la îndeplinirea formală a capitolelor de negociere, deoarece alegerile făcute în domenii precum energia, transporturile, comerțul, apărarea și securitatea arată orientarea strategică reală a unei țări.

Mesajul transmis candidaților este că trebuie să aleagă efectiv Europa, inclusiv în ceea ce privește securitatea comună și valorile Uniunii. Această condiție capătă mai multă greutate într-un context în care Comisia privește extinderea ca pe un instrument geopolitic pentru reducerea zonelor vulnerabile de pe continent.

Kos a argumentat că „zonele gri” dintre UE și alte centre de putere sporesc incertitudinea și vulnerabilitatea Europei. Extinderea este prezentată astfel mai puțin ca un proces de creștere administrativă a Uniunii și mai mult ca o modalitate de stabilizare strategică a continentului și de consolidare a capacității europene de a-și apăra propriile interese.

Această schimbare de context stă la baza celei de-a patra direcții propuse de Comisie: renunțarea la o logică exclusivă de tip „totul sau nimic”, în care un candidat primește aproape toate beneficiile aderării numai după finalizarea unui proces care poate dura ani sau decenii. Bruxelles-ul vrea forme mai ambițioase de integrare graduală, în special în sectoarele care au valoare strategică atât pentru actualele state membre, cât și pentru viitorii membri.

Kos a argumentat că adversarii geopolitici ai Europei nu așteaptă finalizarea unui proces de aderare care poate dura douăzeci de ani. În această perioadă, alte puteri pot investi, exercita presiune politică, construi dependențe economice și exploata incertitudinea privind viitorul european al statelor candidate.

Comisia vrea din acest motiv ca anumite beneficii ale apartenenței la UE să ajungă mai devreme la candidați, fără a elimina condiționalitatea. Accesul gradual trebuie legat de respectarea angajamentelor și de continuarea reformelor, ceea ce înseamnă că apropierea înainte de aderare nu este prezentată drept înlocuitor pentru criteriile de membru.

Există deja exemple ale acestei integrări. Companii din Skopje, Podgorica și Belgrad pot utiliza Single Euro Payments Area pentru transferuri în euro, iar sistemele energetice din Ucraina și Republica Moldova sunt sincronizate cu rețeaua electrică europeană. Pentru Comisie, asemenea legături trebuie extinse în infrastructurile și sectoarele de care depinde funcționarea Uniunii.

Kos a spus că UE nu poate aștepta ziua aderării pentru a conecta viitorii membri la sistemele esențiale europene. Energia, transportul, comerțul și securitatea apar astfel nu numai ca domenii în care candidații trebuie să se alinieze, dar și ca spații în care integrarea poate începe înainte de statutul deplin de membru.

Discursul vine într-un moment în care procesul de extindere s-a accelerat. Potrivit comisarei, în primele opt luni ale anului 2026 au fost deschise și închise mai multe capitole de negociere decât în oricare dintre ultimii 25 de ani, ceea ce ar transforma 2026 într-un an record pentru progresul extinderii.

Muntenegru se află cel mai aproape de finalizarea negocierilor dintre actualii candidați activi. Țara a închis deja mai mult de jumătate dintre capitolele de negociere, iar statele membre au început pregătirea tratatului său de aderare. Această etapă nu reprezintă aderarea propriu-zisă, deoarece capitolele rămase trebuie finalizate, condițiile îndeplinite și tratatul negociat, semnat și ratificat.

Albania a trecut, potrivit lui Kos, pragul intermediar esențial privind statul de drept și a început procesul de închidere a capitolelor. Comisara a prezentat Muntenegru și Albania drept state aflate în grupul din față al actualei extinderi.

Pentru Ucraina și Republica Moldova, Kos a spus că cele două țări au făcut progrese tehnice semnificative în ultimii doi ani în întregul acquis european și a transferat acum o parte a responsabilității către statele membre. Ea le-a cerut acestora să răspundă reformelor realizate prin deschiderea formală a tuturor clusterelor de negociere care mai rămân.

Declarația este importantă deoarece progresul tehnic al unui candidat nu produce automat deschiderea unei noi etape de negociere. Statele membre controlează aceste decizii în Consiliu, iar avansarea procesului necesită acord politic. Comisia poate evalua pregătirea și recomanda trecerea la etapa următoare, dar nu poate înlocui acordul statelor membre.

Kos a introdus în ecuația extinderii și Islanda, care urmează să voteze asupra reluării negocierilor de aderare. Islanda participă deja la Piața Unică, iar comisara estimează că, dacă procesul este reluat, negocierile ar putea fi finalizate într-un interval de unul până la doi ani. Aceasta este o estimare politică prezentată în discurs, nu un calendar de aderare stabilit cu statele membre.

Comisia vrea ca și ceilalți candidați să se apropie de grupul statelor aflate în frunte, dar Kos a condiționat acest lucru de îndeplinirea angajamentelor și de construirea încrederii cu toate statele membre. În Balcanii de Vest, problemele bilaterale rămân una dintre dificultățile procesului, iar comisara a cerut Croației și Muntenegrului să soluționeze chestiunile rămase înaintea aderării muntenegrene.

Croația a fost folosită în discurs drept exemplu al efectelor aderării. La 13 ani după intrarea în UE, țara este membră a zonei euro și Schengen, iar Kos a evidențiat creșterea economică, modificarea fluxurilor migratorii și sprijinul public de 75% pentru apartenența la Uniune. Argumentul Comisiei este că succesul unor asemenea extinderi poate contribui la construirea sprijinului politic pentru următorul val.

Propunerile din septembrie nu vor decide cine aderă și când și nici nu modifică automat tratatele europene. Ele vor deschide însă dezbaterea asupra condițiilor în care o Uniune cu peste 27 de membri ar putea funcționa fără paralizie decizională, ar putea finanța politicile comune și ar putea preveni situațiile în care un nou membru își schimbă fundamental direcția politică după aderare.

Discuția din octombrie va pune astfel pentru prima dată în actuala etapă a extinderii pregătirea instituțională a Uniunii în paralel cu progresul candidaților. Pentru Bruxelles, viteza procesului și geopolitica fac imposibilă așteptarea momentului în care toate negocierile sunt aproape terminate pentru a începe reforma internă.

Extinderea UE necesită îndeplinirea criteriilor de aderare de către fiecare candidat și acordul tuturor statelor membre pentru etapele decisive ale procesului. Comisia monitorizează reformele, formulează recomandări și negociază în baza mandatelor acordate de statele membre, dar aderarea finală presupune un tratat care trebuie semnat și ratificat.

Accelerarea procesului după invazia rusă pe scară largă a Ucrainei a readus în centrul dezbaterii și capacitatea UE de a funcționa după primirea unor noi membri. Discursul Martei Kos din 25 august indică patru direcții pentru discuția pe care Comisia o va deschide în septembrie: efectele economice și bugetare ale extinderii, reforma procesului decizional și a instituțiilor, garanții mai puternice pentru statul de drept și integrarea graduală a candidaților înainte de aderare.

Comisia nu a prezentat încă propunerile detaliate și nu a stabilit în discurs ce domenii ar putea trece de la unanimitate la alte forme de vot, ce instituții ar putea deveni mai mici sau ce noi instrumente ar proteja valorile Uniunii după aderare. Aceste elemente urmează să facă parte din dezbaterea politică din toamnă.