Comisia propune ca în achizițiile publice calitatea să conteze cel puțin 30% și creează un cadru pentru preferința europeană

Comisia Europeană propune cea mai amplă restructurare a cadrului UE pentru achiziții publice de la reformele din 2014, prin înlocuirea celor trei directive actuale cu un singur regulament și prin schimbarea modului în care autoritățile aleg ofertele câștigătoare. Calitatea ar trebui, ca regulă generală, să reprezinte cel puțin 30% din punctajul unei oferte și cel puțin 50% pentru contractele care presupun utilizarea intensivă a forței de muncă, în timp ce prețul ar rămâne un criteriu important de atribuire.

Reforma merge însă mult dincolo de criteriile de atribuire. Achizitorii publici ar primi mai multă libertate pentru negocierea ofertelor, procedurile electronice din statele membre ar urma să fie interconectate, iar un nou cadru de „preferință europeană” ar permite restrângerea accesului unor operatori și produse din țări terțe care nu beneficiază de drepturi de acces garantate prin acordurile internaționale ale UE. Comisia estimează că întregul pachet ar putea reduce sarcina administrativă cu aproximativ 650 de milioane de euro pe an.

Un singur regulament și mai mult spațiu pentru negociere

Schimbarea formei juridice este una dintre cele mai importante componente ale reformei. În prezent, achizițiile publice, achizițiile din sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și concesiunile sunt reglementate prin trei directive diferite, transpuse în legislațiile naționale. Comisia propune reunirea lor într-un singur regulament, ceea ce ar elimina o parte dintre diferențele rezultate din transpunerea națională și ar aduce într-un singur cadru și numeroase norme privind achizițiile publice răspândite în legislația sectorială.

Arhitectura procedurilor ar deveni, de asemenea, mai simplă. Două proceduri principale, una deschisă și una dinamică, ar fi completate de o procedură specială pentru inovare și de reguli pentru situații excepționale, inclusiv urgențe și crize. Procedura deschisă ar putea include negocierea, iar achizitorul public ar trebui să precizeze de la început elementele esențiale ale contractului care nu pot fi negociate.

Această flexibilitate nu ar permite negocierea fără limite. Toți ofertanții trebuie să beneficieze de tratament egal, modificările trebuie comunicate participanților, iar negocierile nu pot schimba elementele esențiale ale achiziției; atribuirea directă rămâne rezervată situațiilor în care concurența este imposibilă sau inadecvată în mod obiectiv, inclusiv anumitor urgențe și crize.

Pentru întreprinderi, una dintre schimbările cele mai concrete ar veni din digitalizare. Cele 123 de sisteme de achiziții publice electronice identificate în UE ar urma să fie legate printr-o infrastructură interoperabilă, astfel încât o companie să poată accesa proceduri din alte state membre printr-o platformă conectată și să nu fie obligată să furnizeze repetat aceleași dovezi privind eligibilitatea.

Acesta este principiul „doar o singură dată”: informațiile deja furnizate și verificate ar trebui să poată fi reutilizate. Sistemul ar permite și verificarea automată a unor condiții de participare, schimbul de date între state și urmărirea procedurilor de la planificare până la executarea contractului.

IMM-urile sunt una dintre categoriile pe care Comisia încearcă să le atragă mai mult în această piață. Autoritățile ar trebui să analizeze împărțirea contractelor în loturi, cerințele disproporționate privind cifra de afaceri ar fi limitate, iar experiența anterioară în contracte publice nu ar mai putea fi cerută fără o justificare legată de complexitatea achiziției.

Comisia estimează că simplificarea și digitalizarea ar reduce anual sarcina administrativă netă cu aproximativ 649 de milioane de euro, rotunjită la 650 de milioane în prezentarea reformei. Aproximativ 570 de milioane ar reprezenta economii pentru operatorii economici, iar circa 79 de milioane pentru achizitorii publici; aceste valori sunt estimări construite pe ipotezele evaluării de impact, nu economii deja realizate.

Calitatea și preferința europeană ar schimba modul în care sunt alese ofertele

Comisia vrea să reducă dependența de atribuirea contractelor exclusiv pe baza celui mai mic preț. În perioada 2017-2024, prețul a fost singurul criteriu în aproximativ 37% dintre procedurile analizate, iar utilizarea criteriilor de mediu, sociale și de inovare a rămas mult mai redusă.

În noul sistem, cel mai bun raport calitate-preț ar deveni regula generală. Calitatea ar trebui să reprezinte minimum 30% din punctaj, iar pentru contractele în care costurile cu forța de muncă au o pondere ridicată pragul ar ajunge la 50%; criteriile pot privi performanța tehnică, caracteristicile funcționale, impactul asupra mediului, condițiile sociale, inovarea, securitatea, reziliența sau serviciile post-vânzare.

Această regulă nu înseamnă eliminarea atribuirii pe baza prețului. Un achizitor public ar putea să nu aplice ponderile minime atunci când poate demonstra că nivelul necesar de calitate este deja garantat prin specificațiile tehnice, condițiile de executare a contractului sau o combinație a acestora cu alte criterii de calitate.

A doua schimbare majoră privește originea ofertanților și a produselor. Reforma transformă „preferința europeană” într-un cadru orizontal care poate fi utilizat pentru a limita participarea la operatori din UE și din țările cărora Uniunea le-a garantat accesul la achizițiile sale publice prin Acordul privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului, acorduri comerciale sau alte angajamente relevante.

Pentru operatorii și produsele care nu beneficiază de asemenea drepturi, achizitorii ar putea limita participarea, ar putea solicita o anumită proporție de bunuri, servicii sau lucrări de origine europeană ori acoperită de acorduri și ar putea acorda un avantaj la evaluarea ofertelor. Propunerea permite inclusiv respingerea unei oferte atunci când valoarea bunurilor, serviciilor sau lucrărilor de origine europeană ori acoperită de acorduri este sub 50%, dacă achizitorul a ales și a anunțat în prealabil acest mecanism.

Prin urmare, preferința europeană nu echivalează cu o regulă generală „cumpără numai din UE”. Furnizorii din țările care beneficiază de acces garantat prin angajamentele internaționale ale Uniunii trebuie tratați în continuare în mod egal, iar cerințele de preferință pot fi neaplicate atunci când nu există o alternativă rezonabilă, nu sunt primite oferte adecvate sau utilizarea lor ar conduce la costuri disproporționate.

Comisia ar primi însă posibilitatea de a face obligatorii unele dintre aceste cerințe pentru operatorii, bunurile sau serviciile din țări terțe neacoperite de acorduri, atunci când interesele strategice ale Uniunii o justifică. De asemenea, ar putea restrânge accesul garantat unui stat terț dacă acesta nu respectă angajamentele de deschidere a propriei piețe sau dacă apar riscuri pentru securitatea aprovizionării ori pentru securitatea economică.

Vicepreședintele executiv al Comisiei Europene pentru prosperitate și strategie industrială, Stéphane Séjourné, a rezumat opțiunea politică astfel: „Banii publici europeni ar trebui, ori de câte ori este posibil, să creeze locuri de muncă, investiții și oportunități în Europa.” Reforma încearcă astfel să transforme achizițiile publice dintr-un instrument predominant procedural într-o pârghie pentru politica industrială, reziliența lanțurilor de aprovizionare și securitatea economică.

Aceeași logică se extinde la infrastructurile și serviciile critice. Atunci când o achiziție implică riscuri pentru securitate sau siguranță publică, autoritățile ar trebui să poată lua în considerare amenințări precum atacurile cibernetice, accesul la informații sensibile, dependențele critice, întreruperea aprovizionării și influența nejustificată a unor actori din țări terțe.

Mai multă libertate pentru autorități ar urma să fie însoțită de mai multă trasabilitate. Datele privind procedurile și contractele ar fi integrate într-un sistem comun de monitorizare, iar instrumentele de analiză a riscurilor ar putea fi folosite pentru identificarea fraudei, corupției, coluziunii, favoritismului și conflictelor de interese.

Propunerea trebuie negociată acum de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene în cadrul procedurii legislative ordinare. Dacă va fi adoptat în forma actuală, regulamentul va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și va începe să se aplice doi ani mai târziu, oferind administrațiilor și platformelor electronice o perioadă de adaptare.

Achizițiile publice reprezintă aproximativ 15% din PIB-ul UE, adică în jur de 2,6 trilioane de euro anual atunci când este luată în calcul întreaga piață a achizițiilor guvernamentale. Contractele aflate direct sub incidența actualelor directive europene, în principal cele care depășesc pragurile stabilite la nivelul UE, au o valoare medie anuală de aproximativ 616 miliarde de euro.

Comisia estimează că aproximativ 46.600 de achizitori publici și 173.000 de întreprinderi care semnează anual contracte sunt direct afectate de actualele norme. IMM-urile câștigă aproximativ 71% dintre contractele atribuite și circa 55% din valoarea lor, ceea ce explică accentul reformei asupra simplificării documentelor, lotizării și accesului transfrontalier.

Evaluarea sistemului actual a constatat și o reducere a concurenței: numărul mediu de oferte pentru o procedură a coborât de la 5,4 în perioada 2008-2010 la 3,4 în perioada 2017-2024, iar numai aproximativ 2% dintre contracte și 4% din valoarea lor au fost atribuite direct unor operatori stabiliți într-un alt stat. Reforma încearcă să inverseze această tendință prin simplificare, interoperabilitate digitală și reducerea cerințelor administrative care descurajează participarea transfrontalieră.