Comisia propune reguli comune pentru achizițiile publice, iar Terheș pune sub semnul întrebării simplificarea promisă

Reforma europeană a achizițiilor publice urmărește să reducă diferențele dintre regulile naționale și să scutească firmele de depunerea repetată a acelorași informații. În dezbaterea din 21 octombrie din Parlamentul European, Cristian Terheș a contestat însă promisiunea simplificării, invocând volumul documentelor care însoțesc proiectul.

Terheș, eurodeputat român din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), a intervenit în dezbaterea privind concluziile Consiliului European din 15–16 octombrie. El a criticat absența Ursulei von der Leyen în momentul intervenției sale și a pus sub semnul întrebării dacă un proiect cu o documentație atât de amplă poate fi prezentat drept simplificare. Intervenția este o critică politică a reformei, nu o măsură legislativă adoptată de Parlament.

Documentele publicate de Comisie la 9 septembrie au, într-adevăr, 200, 74 și 432 de pagini. Fișierul principal cuprinde expunerea de motive, proiectul de regulament și documentația financiară și digitală aferentă. Anexele completează proiectul, iar evaluarea de impact analizează opțiunile, costurile, beneficiile și ipotezele modelului. Numărul paginilor arată amploarea documentării, dar nu măsoară singur sarcinile pe care viitoarele proceduri le-ar impune firmelor.

În calculul reducerii sarcinilor administrative, Comisia estimează că pentru operatorii economici ar fi eliminate costuri anuale de aproximativ 1,047 miliarde de euro și ar apărea costuri noi de 477 de milioane, rezultând un beneficiu net de 570 de milioane. Pentru autoritățile contractante, cele 220 de milioane de euro în sarcini eliminate sunt diminuate cu 141 de milioane în costuri noi, rezultând 79 de milioane. Împreună, cele două categorii ajung la aproximativ 649 de milioane de euro anual, în scenariul central, ca valoare actualizată anualizată.

Această sumă nu este identică cu rezultatul economic mai larg al modelului. Evaluarea include separat costuri anuale de 18 milioane de euro pentru statele membre și 18 milioane pentru Comisie, legate de sistemul digital de achiziții. După acestea, economiile recurente estimate la nivelul UE sunt de 613 milioane de euro anual. Documentul indică și un cost inițial de 1,14 milioane de euro pentru operatorii economici. Diferența dintre 649 și 613 milioane reflectă costuri suplimentare cuprinse în calculul mai larg.

Proiecțiile depind de ipoteze despre numărul de ofertanți, frecvența negocierilor, criteriile de calitate și utilizarea preferințelor europene. Comisia precizează că nu toate efectele au putut fi cuantificate. Analiza de sensibilitate arată că modificarea ipotezelor poate conduce și la creșteri de costuri. Cifrele nu sunt, așadar, economii garantate sau deja obținute de administrații și companii.

Reforma ar înlocui cele trei directive din 2014 privind achizițiile clasice, utilitățile și concesiunile cu un singur regulament, direct aplicabil după adoptare și perioada de tranziție. Comisia propune două proceduri principale, una deschisă și una dinamică, cu posibilitatea negocierilor în condițiile stabilite de proiect, plus o procedură pentru soluții inovatoare. Scopul este reducerea fragmentării normelor și creșterea flexibilității autorităților.

Pentru firme, mecanismul digital urmărește reutilizarea informațiilor despre identitate și eligibilitate, astfel încât acestea să nu fie depuse repetat în proceduri diferite. Sistemele naționale ar fi interconectate. Proiectul limitează și cerințele excesive privind cifra de afaceri sau experiența anterioară în contracte publice. Efectele practice vor depinde de interoperabilitatea platformelor și de capacitatea administrațiilor de a le utiliza.

Comisia propune ca raportul preț–calitate să fie regula pentru atribuirea contractelor. Calitatea ar avea, în mod obișnuit, o pondere de cel puțin 30%, respectiv 50% pentru contractele intensive în muncă, cu posibilitatea justificării unor excepții în condițiile proiectului. Prețul ar continua să conteze, alături de performanță, criterii sociale, mediu, inovare și siguranța aprovizionării.

În aceeași dezbatere, Maria Grapini a criticat costurile suportate de întreprinderi și dependența de importuri în utilizarea banilor pentru achiziții publice. Ea a salutat transformarea cadrului din directivă în regulament. Poziția sa privește efectele economice ale achizițiilor și este distinctă de critica lui Terheș asupra documentației; cele două intervenții nu reprezintă un amendament comun.

Proiectul Comisiei permite, în anumite condiții, preferințe pentru furnizori și produse europene, inclusiv criterii de origine sau avantaje la evaluare. Aceste mecanisme nu exclud automat toate companiile din afara UE: sunt păstrate drepturile furnizorilor acoperiți de acordurile internaționale relevante. Sunt prevăzute și garanții pentru situațiile în care lipsesc alternative adecvate, concurența este insuficientă ori costurile ar fi disproporționate.

Dosarul se află în faza pregătitoare în Parlamentul European, iar textul final trebuie convenit cu Consiliul UE. În forma propusă, regulamentul ar intra în vigoare la 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial și s-ar aplica, în general, după doi ani de la intrarea în vigoare. Acest calendar depinde de adoptarea finală. Pentru firme și administrații, rezultatul reformei va fi măsurat prin proceduri, timp și costuri efective, nu doar prin lungimea documentelor legislative.