Comisia refuză amânarea regulilor UE privind metanul și spune că redeschiderea lor ar crea incertitudine

Comisia Europeană nu intenționează în prezent să amâne aplicarea regulilor UE privind emisiile de metan, în pofida solicitărilor de amânare formulate în contextul îngrijorărilor industriei și al securității aprovizionării. Executivul consideră că normele actuale oferă suficientă flexibilitate și avertizează că redeschiderea legislației ar crea incertitudine și ar declanșa negocieri îndelungate, fără să suspende între timp obligațiile existente.

Regulile europene privind metanul au intrat într-o nouă etapă de aplicare, iar companiile din sectorul energetic și partenerii externi ai UE se pregătesc pentru obligațiile care urmează să devină aplicabile. În acest context au apărut solicitări de amânare, inclusiv din partea unor organizații industriale, invocând dificultăți de implementare și posibile efecte asupra securității aprovizionării.

Comisia nu împărtășește în prezent concluzia că regulamentul trebuie amânat. Poziția sa este că normele au fost construite cu suficiente mecanisme de flexibilitate pentru o aplicare pragmatică și că recomandările prezentate în iulie oferă explicațiile suplimentare necesare companiilor, statelor membre și furnizorilor din țările terțe.

Executivul european consideră că redeschiderea legislației ar avea efectul opus celui urmărit de cei care cer mai multă certitudine. O nouă negociere ar putea dura mult timp, în timp ce regulamentul actual ar continua să se aplice, ceea ce ar crea o perioadă suplimentară de incertitudine pentru companii și state.

Comisia păstrează însă deschisă posibilitatea unor intervenții suplimentare dacă apar probleme reale privind securitatea aprovizionării cu energie. Aceasta este limita pe care executivul o indică pentru reevaluarea actualei abordări: dacă aplicarea regulilor ar genera dificultăți demonstrabile pentru furnizarea de gaze, ar putea fi analizate noi măsuri.

Discuția are loc într-un moment în care prețurile gazelor și energiei sunt ridicate. Comisia recunoaște presiunea asupra pieței, dar spune că prețurile nu reprezintă în sine un motiv pentru revizuirea legislației privind emisiile și că cele două probleme trebuie analizate separat.

În explicația Comisiei, evoluțiile geopolitice joacă un rol mai important în actuala scumpire. Criza din Orientul Mijlociu afectează unul dintre furnizorii importanți de gaze, iar reducerea volumelor disponibile pe piață exercită presiune asupra prețurilor. Executivul a respins astfel ideea unei legături directe între regulamentul privind metanul și creșterile actuale ale prețurilor.

Comisia spune că nu dispune de toate datele contractuale necesare pentru a atribui mișcările de preț unei singure cauze și evită să facă evaluări comerciale asupra contractelor dintre furnizori și cumpărători. Monitorizarea se face prin grupurile de coordonare pentru gaze, petrol și electricitate și prin informațiile primite de la state și companii.

În cazul în care prețurile ridicate produc dificultăți economice, Comisia indică alte instrumente de politică drept mai potrivite decât schimbarea regulilor privind metanul. Printre acestea se află posibilitățile oferite statelor prin cadrul temporar privind ajutoarele de stat pentru reducerea efectelor prețurilor ridicate asupra economiei și industriei.

Executivul a respins pentru moment și ideea unei intervenții europene similare celei din 2022 privind profiturile excepționale ale sectorului energetic. Atunci, prețurile gazelor depășiseră 300 de euro/MWh și justificaseră o reacție la nivelul UE, în timp ce situația actuală nu este considerată comparabilă. Eventualele taxe suplimentare asupra profiturilor companiilor energetice rămân astfel o decizie a statelor membre.

Regulile UE privind metanul urmăresc reducerea emisiilor acestui gaz cu efect de seră în sectorul energetic și introduc cerințe care afectează atât producătorii europeni, cât și anumite importuri de combustibili fosili. Aplicarea lor are astfel o dimensiune externă importantă pentru furnizorii de gaze ai Uniunii.

Poziția prezentată acum de Comisie este că dificultățile semnalate pot fi gestionate prin flexibilitățile existente și prin orientări de implementare, fără redeschiderea regulamentului. Securitatea aprovizionării rămâne însă criteriul în funcție de care executivul ar putea reconsidera necesitatea unor măsuri suplimentare.