Comisia respinge etichetarea obligatorie a originii pentru toate alimentele și preferă extinderi sectoriale

Comisia Europeană nu susține introducerea unei obligații generale prin care originea să fie indicată pe toate produsele alimentare vândute în Uniune, preferând o extindere treptată și sectorială a regulilor existente. În Comisia pentru petiții a Parlamentului European, un reprezentant al executivului european a spus că etichetarea obligatorie trebuie evaluată separat pentru diferite lanțuri alimentare, în funcție de interesul consumatorilor, costurile pentru operatori și funcționarea pieței interne.

Poziția a fost prezentată în PETI în cadrul examinării petiției 0637/2026, depusă de Siegfried Huber în numele Camerei pentru Agricultură și Silvicultură din Carintia. Petiția cere dezvoltarea regulilor europene privind indicarea originii, în special pentru produsele alimentare procesate, și o prezentare mai clară a provenienței materiilor prime.

Comisia a răspuns că legislația europeană conține deja un cadru extins privind originea. Etichetarea este obligatorie pentru mai multe categorii, inclusiv fructe și legume, produse pescărești, vin, miere, ulei de măsline, ouă, carne de vită, porc, oaie, capră și pasăre.

Există și reguli orizontale aplicabile altor alimente. Originea sau locul de proveniență trebuie indicat atunci când omiterea informației ar putea induce consumatorul în eroare. În plus, atunci când originea produsului este afișată, dar ingredientul său principal provine din alt loc, operatorul trebuie fie să indice originea ingredientului principal, fie să precizeze că aceasta diferă de originea produsului.

Aceste reguli sunt prevăzute de legislația privind informarea consumatorilor și sunt completate de normele de aplicare pentru ingredientul primar. Scopul lor este să împiedice situațiile în care prezentarea sau denumirea unui produs creează impresia unei anumite origini, în timp ce principalul ingredient provine din altă parte.

Comisia a amintit că rapoarte mai vechi, elaborate în 2013 și 2015, au analizat extinderea obligației la alte categorii alimentare. Concluzia de atunci a fost că, deși consumatorii manifestau interes pentru informația privind originea, disponibilitatea lor de a plăti costurile suplimentare era neclară în multe state.

Evaluările au indicat și posibile costuri suplimentare pentru operatorii alimentari. Trasabilitatea mai detaliată poate necesita separarea fluxurilor de producție, sisteme administrative suplimentare și o flexibilitate mai redusă în alegerea materiilor prime. Pe această bază, Comisia considera atunci că combinația dintre etichetarea obligatorie existentă și indicarea voluntară a originii reprezenta soluția cea mai potrivită la nivel european.

Executivul european spune însă acum că situația s-a schimbat. În intervenția din PETI, reprezentantul Comisiei a invocat creșterea interesului consumatorilor pentru originea produselor, producția locală, lanțurile scurte de aprovizionare și competitivitatea producătorilor europeni. Aceste schimbări au determinat Comisia să anunțe extinderi suplimentare ale etichetării obligatorii, fără a trece însă la o regulă unică pentru toate produsele.

Abordarea apare și în reforma propusă pentru politica agricolă de după 2027. Modificările Organizării comune a piețelor ar trebui să ofere o bază juridică mai clară pentru introducerea unor cerințe de origine în sectoare specifice atunci când acestea sunt justificate, proporționale și susținute de interesul consumatorilor.

Această formulă înseamnă că extinderea ar fi decisă de la caz la caz. Pentru unele lanțuri alimentare, beneficiul pentru consumatori poate fi suficient pentru a justifica obligații suplimentare. Pentru altele, costurile de trasabilitate și dificultatea gestionării materiilor prime provenite din mai multe țări pot cântări mai mult.

Comisia lucrează deja pe câteva dosare sectoriale. Un raport privind fezabilitatea introducerii indicației obligatorii de origine pentru anumite ingrediente din sucurile de fructe și gemuri trebuie pregătit până în iunie 2027, iar studiul tehnic aferent este în desfășurare.

Separat, executivul european analizează regulile de informare a consumatorilor pentru produsele pescărești și de acvacultură. Una dintre opțiuni este extinderea informațiilor privind originea și la unele produse procesate, care nu sunt tratate identic cu produsele proaspete în actualul sistem.

Comisia a formulat astfel o distincție clară între extinderea etichetării și generalizarea ei. Bruxelles-ul spune că este dispus să adauge noi sectoare în sistemul obligatoriu, dar nu consideră justificată o obligație unică aplicată fără diferențiere tuturor alimentelor.

Argumentul central este proporționalitatea. Pentru fiecare categorie trebuie evaluat dacă informația aduce o valoare reală consumatorului și dacă beneficiul justifică obligațiile suplimentare pentru producători, procesatori și comercianți.

Dezbaterea din PETI nu schimbă imediat etichetele produselor aflate pe piață. Petiția rămâne în examinare, iar comisia parlamentară a decis să solicite în continuare un răspuns scris din partea Comisiei. Orice extindere obligatorie va necesita o bază juridică și adoptarea actelor europene relevante.

Pentru consumatori, concluzia este că UE se îndreaptă spre mai multe informații privind proveniența alimentelor, dar nu spre o regulă prin care fiecare produs alimentar ar trebui să afișeze obligatoriu aceeași formă de origine. Direcția aleasă de Comisie este una sectorială, cu reguli diferite în funcție de produs și de lanțul de aprovizionare.