Consiliul UE adoptă noi limite de expunere la substanțe periculoase pentru milioane de lucrători

Consiliul Uniunii Europene a adoptat la 19 octombrie 2026 noi norme pentru protejarea lucrătorilor expuși la agenți cancerigeni, mutageni sau toxici pentru reproducere. Revizuirea introduce limite obligatorii de expunere pentru cobalt și compușii săi anorganici, anumite amestecuri de hidrocarburi aromatice policiclice, 1,4-dioxan și izopren și include explicit anumite fumuri de sudură în domeniul directivei. Lucrătorii vizați de această legislație care trebuie să poarte echipamente individuale de protecție vor avea dreptul la pauze regulate în zone fără risc de contaminare.

Aprobarea Consiliului încheie adoptarea legislativă a celei de-a șasea revizuiri a Directivei 2004/37/CE, după votul Parlamentului European din 6 octombrie: 499 de voturi pentru, 49 împotrivă și 104 abțineri. Adoptarea nu înseamnă aplicarea imediată a tuturor noilor limite în întreprinderi. Articolul 3 al textului legislativ prevede intrarea în vigoare în a 20-a zi după publicarea în Jurnalul Oficial al UE, iar statele membre au apoi doi ani pentru transpunere.

În evaluarea publicată de Comisia Europeană în 2025, peste 2,6 milioane de lucrători din UE erau estimați ca fiind expuși la cel puțin una dintre substanțele sau categoriile analizate. Sunt vizate activități precum producția de baterii, metalurgia, industria chimică, producția de cauciuc și sudura. Potrivit estimărilor citate de Consiliu, revizuirea ar putea preveni aproximativ 1.700 de cazuri de cancer pulmonar și 19.000 de alte îmbolnăviri în următorii 40 de ani; acestea sunt beneficii proiectate, nu rezultate deja obținute.

Pentru cobalt și compușii săi anorganici, limitele finale raportate la o perioadă de referință de opt ore sunt de 0,01 mg/m³ pentru fracțiunea inhalabilă și de 0,0025 mg/m³ pentru fracțiunea respirabilă, în ambele cazuri măsurate drept conținut de cobalt. Distincția privește dimensiunea particulelor: cele respirabile pot pătrunde mai adânc în plămâni. Până la împlinirea a șase ani de la intrarea în vigoare a directivei sunt prevăzute valori tranzitorii de 0,02 mg/m³, respectiv 0,0042 mg/m³.

Pentru amestecurile de hidrocarburi aromatice policiclice care intră în domeniul directivei, limita pentru opt ore este de 0,00007 mg/m³, măsurată ca benzo[a]piren. O valoare tranzitorie de 0,00014 mg/m³ este prevăzută timp de șapte ani de la intrarea în vigoare, exclusiv pentru sectoarele enumerate în act: turnătorii de fier și oțel, inclusiv producători de feroaliaje; producția de aluminiu, carbon și grafit; cocserii; distilarea gudronului de cărbune; produse refractare; sudura șinelor de cale ferată; alte procese metalurgice neferoase și turnarea metalelor.

Pentru 1,4-dioxan, limita este de 7,3 mg/m³ pentru opt ore și de 73 mg/m³ pentru expunerea de scurtă durată, de 15 minute. Se introduce și o valoare-limită biologică de 45 mg de HEAA în urină la un gram de creatinină, măsurată la sfârșitul expunerii sau al schimbului, conform legislației ori practicii naționale. Monitorizarea biologică completează măsurarea concentrației din aer, iar notația privind pielea atrage atenția asupra posibilității absorbției cutanate.

Izoprenul, utilizat în industria chimică și în producția de cauciuc, primește o limită pentru opt ore de 8,5 mg/m³, echivalentul a trei părți per milion. Valoarea a fost inclusă în cursul negocierilor dintre Parlament și Consiliu; propunerea inițială a Comisiei nu stabilea o limită obligatorie pentru această substanță.

În cazul sudurii, directiva acoperă lucrările care implică expunerea la fumuri ce conțin substanțe sau amestecuri clasificate drept cancerigene, mutagene ori toxice pentru reproducere în categoriile 1A sau 1B. Nu se stabilește o singură limită universală pentru toate fumurile de sudură. Angajatorii trebuie să identifice agenții periculoși, să evalueze expunerea și să respecte limitele aplicabile fiecăruia; Comisia trebuie să evalueze necesitatea unor limite suplimentare, ținând seama de noile dovezi științifice.

Echipamentele individuale de protecție rămân ultima soluție atunci când măsurile tehnice și organizatorice nu pot elimina sau reduce suficient expunerea. Prevenția include înlocuirea substanțelor periculoase, izolarea proceselor și captarea ori ventilarea emisiilor. Echipamentele trebuie alese corect, ajustate purtătorului și întreținute.

Pentru lucrătorii expuși agenților reglementați de directivă care trebuie să utilizeze asemenea echipamente, noile dispoziții prevăd pauze regulate într-o zonă fără risc de contaminare. Durata și frecvența pauzelor se stabilesc în funcție de evaluarea riscurilor pentru sănătate și securitate. Respectarea limitelor nu elimină complet riscurile unor agenți cancerigeni sau mutageni, iar instruirea lucrătorilor trebuie să explice și riscurile reziduale.

Textul atrage atenția și asupra pompierilor și a altor lucrători din serviciile de urgență, care pot fi expuși simultan la mai multe substanțe. Evaluarea și reducerea acestor expuneri, inclusiv a efectelor combinate, sunt relevante pentru prevenirea bolilor profesionale; documentul susține dezvoltarea unor instrumente și orientări adaptate acestor servicii.

Pentru România, transpunerea va trebui să stabilească obligațiile naționale corespunzătoare în sectoarele în care există expuneri la agenții vizați. Termenele de șase și șapte ani se calculează de la intrarea în vigoare a directivei, nu de la votul Consiliului. Întreprinderile vor trebui să își evalueze expunerile și măsurile de protecție, fără ca adoptarea europeană din 19 octombrie să schimbe automat, în acea zi, toate valorile-limită naționale.