Consumatorii pot cere repararea unor produse și după expirarea garanției legale

Consumatorii din Uniunea Europeană pot solicita producătorilor repararea anumitor produse defecte chiar și după expirarea garanției legale, începând cu 31 iulie 2026. Obligația se aplică bunurilor pentru care există cerințe europene de reparabilitate, iar producătorul poate percepe un preț rezonabil, dar nu poate refuza intervenția decât atunci când repararea este imposibilă.

Noile norme urmăresc să ofere consumatorilor o alternativă mai accesibilă la înlocuirea produselor defecte. În cazul bunurilor acoperite de cerințe europene de reparabilitate, consumatorul poate cere producătorului să efectueze reparația chiar dacă perioada în care vânzătorul răspundea pentru lipsa de conformitate a expirat.

Dreptul nu se aplică automat oricărui produs cumpărat în UE. Obligația privește bunurile pentru care legislația europeană stabilește deja cerințe privind posibilitatea de reparare, proiectarea produsului, accesul la componente sau disponibilitatea pieselor de schimb.

Printre exemplele menționate de Comisia Europeană se numără anumite smartphone-uri, frigidere și mașini de spălat. Lista poate fi extinsă în viitor pe măsură ce UE adoptă cerințe de reparabilitate pentru alte categorii de produse.

Consumatorul trebuie să se adreseze producătorului sau reprezentantului responsabil pentru îndeplinirea obligației. În anumite situații, responsabilitatea poate reveni importatorului sau distribuitorului, în funcție de locul în care este stabilit producătorul și de modul în care produsul este introdus pe piața europeană.

Repararea după expirarea garanției nu trebuie să fie gratuită. Producătorul poate cere plata intervenției, dar prețul trebuie să fie rezonabil și nu poate fi stabilit la un nivel care să descurajeze în mod deliberat consumatorul să aleagă repararea.

Intervenția trebuie realizată și într-un termen rezonabil. Directiva nu stabilește un număr unic de zile pentru toate produsele, deoarece timpul necesar poate depinde de natura defecțiunii, disponibilitatea pieselor și complexitatea operațiunii.

Producătorul poate refuza cererea atunci când repararea este imposibilă. Simpla preferință pentru înlocuirea produsului, costurile administrative sau politica comercială a companiei nu sunt prezentate drept motive suficiente pentru un refuz.

Companiile nu pot folosi clauze contractuale sau tehnici hardware și software care împiedică repararea produselor acoperite, cu excepția situațiilor justificate de factori legitimi și obiectivi. Această regulă vizează practicile care pot bloca utilizarea pieselor, instrumentelor sau procedurilor necesare unei intervenții.

Producătorii care au obligația de a pune la dispoziție piese de schimb trebuie să le ofere la prețuri rezonabile. Norma nu creează aceeași obligație pentru orice componentă a oricărui produs, ci funcționează împreună cu cerințele tehnice aplicabile fiecărei categorii.

Consumatorii trebuie să poată găsi ușor informații despre serviciile de reparații oferite. Producătorii pot furniza aceste informații pe site-urile proprii, în manualele produselor sau prin alte mijloace accesibile.

Pe un site accesibil gratuit trebuie să apară și prețurile orientative pentru reparațiile obișnuite. Aceste valori ajută consumatorul să evalueze costul înainte de a solicita intervenția, dar prețul final poate depinde de defecțiunea concretă și de operațiunile necesare.

Regulile privind reparația după garanție sunt diferite de drepturile existente atunci când un produs este neconform în perioada garanției legale. În această perioadă, răspunderea principală revine vânzătorului, iar repararea sau înlocuirea trebuie efectuate gratuit, în condițiile stabilite de legislația privind vânzarea bunurilor.

O schimbare separată încurajează alegerea reparației în locul înlocuirii în perioada garanției. Atunci când consumatorul alege repararea pentru aducerea produsului în conformitate, perioada de răspundere a vânzătorului se prelungește o singură dată cu 12 luni.

Vânzătorul trebuie să informeze consumatorul despre posibilitatea de a alege între reparare și înlocuire și despre prelungirea asociată reparației. Alegerea concretă rămâne supusă regulilor care stabilesc când fiecare remediu este posibil și proporțional.

Prelungirea cu un an se aplică vânzărilor acoperite de normele introduse de la 31 iulie 2026. Directiva precizează că modificarea privind garanția nu se aplică contractelor de vânzare încheiate înainte de această dată.

Reparatorii pot utiliza un formular european standard pentru a descrie serviciul oferit, prețul, durata estimată și alte condiții. Folosirea formularului este voluntară, dar, atunci când un reparator îl furnizează, condițiile înscrise trebuie să rămână valabile timp de 30 de zile.

Formularul este destinat să faciliteze compararea ofertelor. Acesta nu obligă un consumator să accepte reparația și nu transformă automat oferta într-un contract înainte ca părțile să ajungă la un acord.

Statele membre trebuie să adopte cel puțin o măsură pentru promovarea reparațiilor. Aceasta poate lua forma voucherelor, fondurilor de sprijin, campaniilor de informare sau programelor de pregătire a persoanelor care dobândesc competențe de reparare.

Directiva nu impune tuturor statelor să folosească același instrument și nici să acorde fiecărui consumator un voucher. Guvernele aleg măsura națională, valoarea eventualului sprijin și condițiile de acces.

Comisia Europeană dezvoltă și o platformă online care va permite consumatorilor să găsească mai ușor reparatori. Aceasta va funcționa ca o extensie a portalului „Your Europe” și este prevăzută să devină operațională în ianuarie 2028.

Comisia va construi infrastructura tehnică, iar statele membre vor stabili condițiile și vor administra înregistrarea reparatorilor de pe teritoriul lor. În funcție de opțiunile naționale, platforma poate include și vânzători de produse recondiționate, cumpărători de produse defecte pentru recondiționare sau inițiative comunitare de tip repair café.

Înregistrarea pe platformă nu reprezintă, prin ea însăși, o certificare europeană a calității fiecărei reparații. Condițiile de acces, calificările și verificările aplicabile vor depinde și de regulile stabilite la nivel național.

Directiva a fost adoptată în iunie 2024 și a intrat în vigoare în iulie același an. Statele membre au avut termen până la 31 iulie 2026 pentru a o transpune în legislația națională și pentru a începe aplicarea normelor.

Fiind o directivă, aceasta necesită măsuri naționale de transpunere. Modul concret în care consumatorul depune o cerere, autoritatea căreia îi poate adresa o reclamație și sancțiunile aplicabile producătorilor sunt stabilite prin legislația fiecărui stat membru.

Noile reguli completează cerințele europene de proiectare ecologică, care stabilesc pentru anumite produse obligații privind durabilitatea, accesul la piese și reparabilitatea. Ele completează și normele prin care consumatorii trebuie să primească informații mai clare despre durabilitatea și posibilitatea de reparare a produselor înainte de cumpărare.