UE permite plăți mai rapide și sprijin suplimentar pentru fermierii afectați de scumpirea îngrășămintelor

Comisia Europeană a adoptat trei măsuri prin care statele membre pot acorda mai rapid sprijin fermierilor afectați de creșterea puternică a prețurilor îngrășămintelor. Guvernele vor putea introduce ajutoare de criză prin programele de dezvoltare rurală, vor putea plăti în avans o parte mai mare din subvențiile agricole și vor avea mai multă libertate să modifice distribuirea plăților directe pentru anul 2027.

Prețul îngrășămintelor influențează direct costurile fermelor care cultivă cereale, plante oleaginoase, legume și alte produse agricole. Atunci când îngrășămintele se scumpesc într-un interval scurt, agricultorii trebuie să cheltuiască mai mult înainte de recoltare, cu luni înainte de a încasa veniturile obținute din vânzarea producției.

Comisia leagă actuala creștere a prețurilor de tensiunile geopolitice și de perturbarea aprovizionării. Documentul nu indică procentul cu care s-au scumpit produsele, diferențele dintre state sau tipurile de îngrășăminte cel mai puternic afectate.

Costurile pot varia între îngrășămintele pe bază de azot, fosfați și potasiu și depind de energie, materii prime, producție, transport și accesul la importuri. Noile măsuri nu reglementează prețul la care aceste produse sunt vândute și nu garantează revenirea lui la nivelurile anterioare.

Prima măsură permite statelor membre să creeze o schemă temporară de lichiditate prin componenta de dezvoltare rurală a Politicii agricole comune. Scopul este ca fermierii să primească fonduri pe care le pot folosi pentru achiziția îngrășămintelor și pentru alte cheltuieli necesare continuării activității.

Schema poate fi cofinanțată în proporție de până la 65% din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Restul finanțării trebuie asigurat în conformitate cu structura aleasă de statul membru și cu regulile aplicabile programului.

Comisia precizează că pot fi folosite inclusiv fonduri europene neutilizate care, în lipsa unei realocări, ar putea fi pierdute. În practică, aceasta permite transferarea unor resurse rămase disponibile din alte intervenții către sprijinul fermierilor afectați de criză.

Statele membre pot adăuga și finanțare națională de până la nivelul permis de măsură. Informațiile furnizate menționează posibilitatea unei finanțări naționale de până la 200%, fără să detalieze în comunicare baza exactă la care este aplicat acest procent.

Prin combinarea fondurilor europene disponibile cu resurse naționale, guvernele pot crește valoarea totală a schemelor. Capacitatea efectivă de sprijin va diferi între state în funcție de fondurile neutilizate, deciziile bugetare naționale și forma în care fiecare guvern introduce măsura.

Ajutorul poate fi calculat ca sumă fixă pe hectar. O fermă care îndeplinește condițiile ar primi astfel o valoare stabilită în funcție de suprafața eligibilă, fără să fie necesar ca autoritatea să calculeze separat diferența de preț sau valoarea fiecărei achiziții de îngrășăminte.

Această formulă poate reduce timpul necesar procesării cererilor și volumul documentelor solicitate fermierilor. Ea nu înseamnă însă că toate exploatațiile vor primi automat aceeași sumă, deoarece statul membru poate stabili criterii de eligibilitate și niveluri de sprijin în cadrul planului său strategic.

Plata pe hectar nu urmărește neapărat să acopere integral costurile suplimentare ale fiecărei ferme. Două exploatații cu aceeași suprafață pot cultiva produse diferite și pot folosi cantități diferite de îngrășăminte.

Comisia urmărește prin această opțiune un mecanism mai rapid și mai simplu decât compensarea bazată pe facturi individuale. Guvernele trebuie să stabilească modul în care ajutorul ajunge la fermierii afectați, evitând în același timp plățile nejustificate sau finanțarea repetată a aceleiași cheltuieli.

Schemele vor fi introduse prin planurile strategice naționale ale Politicii agricole comune. Aceste planuri stabilesc modul în care fiecare stat folosește fondurile agricole europene și combină intervențiile finanțate de UE cu prioritățile naționale.

Măsura europeană creează o posibilitate, nu o plată automată administrată direct de Comisie. Fermierii vor putea primi sprijin numai dacă statul lor decide să utilizeze opțiunea, stabilește bugetul, modifică planul strategic unde este necesar și organizează procedura de plată.

A doua măsură privește avansurile din plățile directe. Acestea sunt subvențiile acordate anual fermierilor în principal în funcție de suprafață și de îndeplinirea condițiilor Politicii agricole comune.

În mod obișnuit, plățile urmează un calendar legat de verificarea cererilor și de începerea exercițiului de plată din toamnă. Noua flexibilitate permite transferarea în avans a unei proporții mai mari înainte de 16 octombrie.

Avansul nu reprezintă o subvenție suplimentară peste suma anuală la care fermierul are dreptul. O parte mai mare din plata deja programată este oferită mai devreme, iar diferența urmează să fie achitată ulterior, după verificările și ajustările necesare.

Efectul principal este îmbunătățirea fluxului de numerar. Agricultorul poate folosi mai repede fondurile pentru îngrășăminte, semințe, energie, combustibil, furaje sau alte costuri ale exploatației, fără să aștepte plata integrală din calendarul obișnuit.

Transferul în avans poate reduce nevoia unor credite pe termen scurt și costul dobânzilor. Utilitatea sa depinde de momentul achizițiilor, valoarea subvenției și situația financiară a fiecărei ferme.

Comunicarea nu precizează rata exactă până la care pot fi majorate avansurile și nici dacă toate statele vor aplica aceeași proporție. Nivelul plătit efectiv va depinde de opțiunile și procedurile naționale.

Autoritățile trebuie să păstreze controalele necesare pentru evitarea plăților necuvenite. Plata anticipată nu elimină obligația fermierului de a respecta condițiile de eligibilitate și nu împiedică recuperarea sumelor dacă verificările ulterioare arată că acestea nu erau datorate.

A treia măsură permite statelor membre să își ajusteze alocările pentru plățile directe aferente anului calendaristic 2027. Aceasta le oferă posibilitatea de a modifica distribuirea sprijinului pentru a răspunde mai bine efectelor prețurilor ridicate ale îngrășămintelor.

Comunicarea nu precizează ce transferuri concrete vor fi permise între diferitele forme de plată și nici ce sectoare ar putea beneficia. Deciziile vor trebui reflectate în planurile strategice și luate în limitele bugetului disponibil.

Flexibilitatea poate permite direcționarea unei părți mai mari a sprijinului către anumite categorii de fermieri, culturi sau exploatații considerate mai expuse. Ea nu creează automat fonduri europene suplimentare pentru 2027, deoarece privește modul de utilizare a alocărilor existente.

Statele vor trebui să echilibreze sprijinul pentru costurile îngrășămintelor cu celelalte obiective ale Politicii agricole comune. Modificarea unei alocări poate reduce resursele disponibile pentru altă intervenție dacă nu este compensată prin fonduri suplimentare.

Cele trei măsuri urmăresc probleme diferite. Schema de dezvoltare rurală poate furniza un ajutor de criză distinct, avansurile schimbă momentul plății subvențiilor deja prevăzute, iar ajustarea alocărilor pentru 2027 modifică distribuția sprijinului viitor.

Prin combinarea lor, un stat poate oferi lichidități imediate și poate adapta sprijinul pentru anul următor. Aplicarea nu va fi identică în întreaga Uniune, deoarece fiecare guvern va decide ce opțiuni folosește și cum le transpune în planul său agricol.

Măsurile completează pachetul excepțional de 540 de milioane de euro anunțat prin Planul de acțiune pentru îngrășăminte și adoptat la 27 iulie. Comunicarea prezentată nu oferă repartizarea acestei sume între state sau criteriile după care vor fi distribuite fondurile.

Pachetul de 540 de milioane de euro și flexibilitățile adoptate acum sunt instrumente diferite. Primul furnizează un volum determinat de sprijin financiar, în timp ce noile reguli permit statelor să mobilizeze sau să transfere mai repede alte resurse ale Politicii agricole comune.

Comisia prezintă intervențiile drept măsuri pentru protejarea securității alimentare. Creșterea persistentă a costurilor poate determina fermierii să reducă utilizarea îngrășămintelor, să cultive suprafețe mai mici sau să amâne investițiile.

Reducerea cantității de îngrășăminte nu produce automat aceeași scădere a recoltelor în fiecare fermă. Efectul depinde de cultură, calitatea solului, vreme, rotație și eficiența utilizării nutrienților.

În anumite situații, o folosire mai eficientă poate reduce costurile fără pierderi proporționale de producție. În altele, lipsa nutrienților poate diminua randamentul și venitul fermei, mai ales dacă prețul produselor agricole nu compensează creșterea cheltuielilor.

Sprijinul urmărește accesul la îngrășăminte, fără să oblige fermierii să utilizeze o anumită cantitate. Exploatațiile rămân responsabile pentru alegerea produselor și pentru respectarea cerințelor de mediu și a regulilor privind fertilizarea.

Ajutorul financiar nu înlocuiește măsurile pe termen lung din Planul de acțiune pentru îngrășăminte. Comisia spune că va continua să lucreze la reducerea expunerii fermierilor la viitoare crize, la consolidarea autonomiei strategice și la creșterea competitivității agriculturii europene.

Comunicarea nu prezintă măsurile structurale care urmează, calendarul lor sau efectul estimat asupra producției europene de îngrășăminte. Nu oferă nici o prognoză privind evoluția prețurilor după aplicarea sprijinului.

Noile opțiuni pot atenua presiunea financiară asupra fermelor, dar nu elimină cauzele scumpirii. Prețurile vor continua să depindă de oferta globală, energie, transport, producție și evoluțiile geopolitice.

Documentul nu estimează numărul fermierilor care vor primi sprijin, valoarea medie pe hectar sau momentul primelor plăți. Aceste elemente vor depinde de deciziile adoptate de fiecare stat membru.

Politica agricolă comună combină plățile directe către fermieri cu programele de dezvoltare rurală și alte intervenții stabilite prin planurile strategice naționale. În perioade de criză, Comisia poate propune sau adopta flexibilități care permit utilizarea mai rapidă ori redistribuirea fondurilor existente.

Măsurile privind îngrășămintele urmăresc să ofere lichidități înaintea perioadelor obișnuite de plată și să permită statelor să concentreze sprijinul asupra fermelor afectate. Ele se adaugă pachetului excepțional de 540 de milioane de euro și nu reprezintă o reducere administrativă a prețului îngrășămintelor pe piața europeană.