Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S) estimează o probabilitate de peste 99% ca temperatura medie globală din 2026 să depășească cu peste 1,5°C nivelul preindustrial. Prognoza, bazată pe datele disponibile până în octombrie, ar face din 2026 al doilea an calendaristic peste acest nivel în seria ERA5, după 2024. Ea urmează celei mai calde luni octombrie înregistrate la nivel global și nu reprezintă încă un bilanț pentru întregul an.
Pe scurt
-
Copernicus estimează o probabilitate de peste 99% ca media globală din 2026 să depășească cu peste 1,5°C nivelul preindustrial. Intervalul de predicție de 95% este 1,56–1,61°C și include o prognoză pentru noiembrie și decembrie.
-
Octombrie a fost cea mai caldă lună octombrie din seria ERA5 la nivel global: 15,35°C, cu 0,90°C peste media lunii din 1991–2020. Și suprafața oceanelor dintre 60°S și 60°N a înregistrat un record pentru octombrie, de 20,95°C.
-
Europa a avut a doua cea mai caldă lună octombrie, după 2022: media deasupra uscatului a fost de 11,08°C, cu 1,49°C peste reperul 1991–2020. Această abatere regională nu este comparabilă direct cu încălzirea globală față de perioada preindustrială.
-
Debitele au rămas excepțional de scăzute pe tronsoane ale Dunării și Vistulei, iar nivelurile scăzute au limitat navigația pe Rin. În Polonia, 63% dintre stațiile hidrologice raportau niveluri scăzute ale apei la 30 octombrie; administratorii rezervoarelor limitau evacuările pentru conservarea resurselor.
-
2026 ar fi al doilea an calendaristic peste 1,5°C în ERA5, după 2024. O depășire anuală sau chiar o medie pe patru ani peste acest nivel nu echivalează cu atingerea pragului de încălzire pe termen lung din Acordul de la Paris.
Octombrie 2026 a avut o temperatură medie globală de 15,35°C, cu 0,90°C peste media lunii din 1991–2020 și cu 1,75°C peste media estimată pentru 1850–1900, potrivit buletinului C3S. Recordul anterior pentru octombrie fusese stabilit în 2023. A fost a treia lună consecutivă în care abaterea globală față de perioada preindustrială a depășit 1,5°C.
Și oceanele au înregistrat un record lunar: temperatura medie a suprafeței oceanice între 60° latitudine sudică și 60° latitudine nordică a ajuns la 20,95°C, cea mai ridicată pentru octombrie în seria analizată. C3S leagă temperaturile oceanice ridicate atât de intensificarea fenomenului El Niño în Pacificul ecuatorial, cât și de căldura neobișnuită din alte regiuni oceanice. Media suprafeței oceanului este un indicator diferit de temperatura aerului la suprafața întregii planete.
Pentru întregul an 2026, intervalul estimat este de 1,56–1,61°C peste nivelul preindustrial. Acesta este un interval de predicție de 95%, care include o estimare pentru noiembrie și decembrie. Modelul statistic folosește date ERA5 din 1979–2025 și temperaturile recente ale aerului deasupra uscatului și ale suprafeței oceanului. Probabilitatea ca 2026 să fie al doilea cel mai cald an este de aproximativ 80%; cea de a egala sau depăși recordul din 2024 este de circa 20%. Aceste probabilități nu trebuie confundate cu cea de peste 99% pentru depășirea anuală a nivelului de 1,5°C.
ERA5 este reanaliza realizată de Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF), care implementează serviciul C3S. Ea combină observații cu un model fizic al atmosferei pentru a produce o serie coerentă în timp și spațiu, începând din 1940. Metodologia Copernicus folosește și alte seturi de date pentru comparația cu perioada preindustrială, pe care ERA5 nu o acoperă. Reperul 1991–2020 descrie clima recentă, iar 1850–1900 reprezintă perioada preindustrială. Abaterile citate nu sunt creșteri față de anul trecut.
Europa a avut a doua cea mai caldă lună octombrie din seria ERA5, după 2022. Temperatura medie deasupra uscatului a fost de 11,08°C, cu 1,49°C peste media lunilor octombrie din 1991–2020 și cu 0,43°C sub recordul din 2022. Căldura a fost mai pronunțată în nordul Scandinaviei și în estul îndepărtat al Europei, în timp ce unele zone sudice au fost mai reci decât media. Abaterea europeană de 1,49°C nu este direct comparabilă cu cea globală de 1,75°C, deoarece diferă atât aria geografică, cât și perioada de referință.
Buletinul hidrologic C3S indică cele mai mici debite pentru octombrie din seria începută în 1992 pe tronsoane ale Dunării, Vistulei și afluenților lor. Evaluarea folosește simulări ale Sistemului european de avertizare privind inundațiile (EFAS), nu o singură rețea de măsurători directe. În părți ale bazinului Rinului, debitele au fost mult sub medie, iar nivelurile scăzute au continuat să limiteze navigația, potrivit C3S. Debitele s-au refăcut în unele zone vestice, în timp ce deficitele au persistat în mare parte din centrul și estul Europei.
În Polonia, 63% dintre stațiile hidrologice înregistrau niveluri ale apei în zona valorilor scăzute la 30 octombrie, potrivit datelor IMGW-PIB prezentate de Wody Polskie. Administratorii rezervoarelor limitau evacuările pentru a conserva apa, în limitele instrucțiunilor de exploatare. Trebuiau menținute debitele minime pentru ecosisteme, alimentarea captărilor de apă și nevoile celorlalți utilizatori. Datele despre nivelul apei la stații și cele despre debite descriu indicatori diferiți și nu sunt interschimbabile.
Organizația Meteorologică Mondială explică faptul că nivelul de 1,5°C din Acordul de la Paris privește încălzirea susținută, evaluată de regulă pe aproximativ 20 de ani. Depășirea într-un an nu stabilește singură atingerea acelui nivel pe termen lung. Episoadele temporare sunt însă așteptate să devină mai frecvente pe măsură ce încălzirea avansează. Potrivit C3S, o nouă depășire anuală ar menține și media perioadei 2023–2026 peste 1,5°C în seria ERA5, fără ca acești patru ani să echivaleze cu evaluarea climatică pe termen lung.
