Curtea de Conturi Europeană avertizează că fondul de redresare a plătit prea des proceduri, nu rezultate reale

Recovery and Resilience Facility a fost prezentat ca un instrument european bazat pe performanță, dar a plătit prea des pași administrativi, proceduri și modificări legislative, nu rezultate reale pentru economie și cetățeni, a avertizat Ivana Maletić, membră a Curții de Conturi Europene, în Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European.

Pe scurt

1. Curtea de Conturi Europeană spune că RRF nu este, în practică, un instrument cu adevărat bazat pe performanță.

2. Multe jaloane și ținte au măsurat pași administrativi, acțiuni legislative sau etape de implementare, nu rezultate reale.

3. Curtea avertizează că legalitatea și regularitatea cheltuielilor nu pot fi abandonate doar pentru că plata se face pe jaloane.

4. Lipsa datelor despre costurile reale face dificilă evaluarea eficienței și a valorii pentru bani.

5. Curtea de Conturi spune că propunerile pentru viitoarele instrumente bugetare riscă să repete slăbiciuni similare.

Ivana Maletić a explicat că RRF a schimbat logica tradițională a cheltuirii banilor europeni. În programele clasice, accentul era pus pe eligibilitatea, legalitatea și regularitatea cheltuielilor. În RRF, plata a fost legată de îndeplinirea unor jaloane și ținte. Această schimbare a fost prezentată ca o orientare mai puternică spre performanță.

Curtea de Conturi Europeană avertizează însă că schimbarea criteriului de plată nu elimină obligația de a verifica modul în care sunt folosiți banii publici. Maletić a spus că întrebarea nu este doar dacă reformele și investițiile promise au fost bifate, ci și dacă banii au fost cheltuiți legal, corect și eficient.

Cea mai importantă critică este că jaloanele și țintele nu au însemnat întotdeauna performanță reală. În practică, multe dintre ele au măsurat etape de implementare, acțiuni administrative sau adoptarea unor acte legislative. Acestea pot fi necesare, dar nu arată automat că un proiect a produs rezultate concrete pentru economie, servicii publice, cetățeni sau competitivitate.

Această problemă contează pentru că RRF este folosit ca referință pentru viitorul buget al Uniunii. Dacă viitoarele instrumente europene vor copia modelul de plată pe jaloane și ținte fără să corecteze definirea performanței, există riscul ca Uniunea să finanțeze din nou pași procedurali în loc de efecte verificabile.

Maletić a avertizat că aceeași slăbiciune poate apărea și în viitorul cadru de performanță propus pentru bugetul european. Ea a spus că unii indicatori de output și rezultat nu sunt, în realitate, rezultate sau outputuri clare, ci pot conduce administrațiile spre exerciții birocratice fără impact concret.

O a doua problemă majoră este legată de costuri. RRF a fost construit pe costuri estimate, dar costurile efective pot diferi semnificativ de estimările inițiale. Curtea de Conturi a constatat, într-un exemplu invocat de Maletić, economii importante în mai multe măsuri analizate, cu diferențe între 7% și 25% față de costurile estimate.

Fără date despre costurile reale, nu poate fi evaluată corect eficiența. Nu se poate compara ce a fost planificat cu ce a fost implementat, nu se poate vedea dacă un proiect a costat prea mult sau prea puțin față de rezultat și nu se poate stabili dacă finanțarea europeană a oferit valoare pentru bani.

Maletić a insistat și că legalitatea și regularitatea rămân fundamentul responsabilității publice. Indiferent de tipul de finanțare, banii publici trebuie cheltuiți cu respectarea regulilor. Plata pe jaloane nu poate deveni o scurtătură care reduce verificarea achizițiilor publice, eligibilității cheltuielilor sau respectării legislației europene și naționale.

Curtea de Conturi Europeană a identificat și diferențe mari între sistemele de control ale statelor membre. În unele cazuri există asigurare completă privind controalele, inclusiv pentru achizițiile publice. În alte cazuri, sistemele sunt incomplete sau diferă chiar între domenii din același stat.

Aceste diferențe sunt problematice pentru că este vorba despre aceiași bani europeni. Dacă unele state verifică mai riguros decât altele, riscul de nereguli, fraudă sau cheltuieli ineficiente devine inegal și afectează încrederea în instrumentul european.

Maletić a spus că supravegherea reformelor este deosebit de dificilă, deoarece reformele diferă mult ca ambiție, domeniu și rezultate așteptate. În multe cazuri, plățile au fost legate de adoptarea legislației sau de pași de implementare, nu de efectele reale ale reformei.

Curtea de Conturi a arătat și că aproximativ o treime dintre recomandările specifice de țară nu au fost abordate deloc, iar o altă treime au fost abordate doar parțial, deși cadrul RRF cerea tratarea tuturor recomandărilor sau a unei părți semnificative a acestora. Această observație ridică întrebări privind ambiția reală a reformelor finanțate prin instrument.

În concluzia intervenției, Maletić a spus că viitoarele instrumente bugetare trebuie să combine trei elemente: legalitate și regularitate, informații semnificative despre outputuri, rezultate și costuri reale, plus raportare transparentă. Fără aceste elemente, plata pe jaloane poate crea impresia de performanță, fără să demonstreze că banii au produs rezultate.

Pentru cetățeni, diferența este ușor de înțeles. Dacă Uniunea plătește pentru adoptarea unei legi, angajarea unor oameni sau bifarea unei proceduri, nu este același lucru cu plata pentru spitale mai eficiente, servicii publice mai bune, proiecte energetice funcționale sau digitalizare care reduce timpul pierdut de cetățeni și firme.

Avertismentul Curții de Conturi Europene privește direct viitorul buget al Uniunii. Un buget modern nu înseamnă doar o formulă nouă de plată, ci capacitatea de a arăta ce s-a obținut, cine a primit banii, cât a costat și dacă rezultatele justifică finanțarea. Fără aceste răspunsuri, performanța riscă să devină doar un limbaj nou pentru vechi probleme de control.