Curtea de Conturi Europeană spune că obiectivul UE de 20% din piața globală a cipurilor este departe de realitate

Obiectivul Uniunii Europene de a produce 20% din microcipurile lumii până în 2030 este foarte puțin probabil să fie atins, avertizează Curtea de Conturi Europeană. Într-un articol publicat în ECA Journal, auditorii explică de ce Chips Act a dat un impuls important industriei europene, dar nu schimbă suficient raportul de forțe într-o piață globală în creștere rapidă.

Pe scurt

1. UE și-a stabilit obiectivul de a ajunge la 20% din producția globală de microcipuri de ultimă generație și sustenabile până în 2030.

2. Curtea de Conturi Europeană spune că acest obiectiv este foarte puțin probabil să fie atins.

3. Prognoza Comisiei arată că ponderea UE în lanțul global de valoare al cipurilor ar crește doar de la 9,8% în 2022 la 11,7% în 2030.

4. Chips Act are o anvelopă totală estimată la aproximativ 86 miliarde de euro, dar Comisia gestionează doar o parte mică din finanțarea anunțată.

5. Auditorii indică probleme legate de coordonarea investițiilor naționale, dependența de materii prime, costurile mari ale energiei, lipsa de competențe și concentrarea finanțării în câteva proiecte mari.

Microcipurile au devenit una dintre cele mai importante resurse ale economiei moderne. Sunt folosite în telefoane, mașini, sateliți, sisteme industriale, echipamente medicale, infrastructură digitală, inteligență artificială și tehnologie militară. Fără acces sigur la cipuri, multe dintre planurile europene privind industria, apărarea, digitalizarea și autonomia strategică pot fi blocate.

Articolul din ECA Journal amintește că Uniunea Europeană a ajuns într-o poziție vulnerabilă după decenii de scădere a ponderii sale în piața globală. În anii 1990, Europa avea peste 20% din veniturile globale ale industriei microcipurilor. În 2022, ponderea scăzuse la aproximativ 10%.

Criza COVID-19 a arătat cât de gravă poate fi dependența de furnizori externi. Blocajele din lanțurile de aprovizionare au afectat puternic industria auto, iar producția germană de automobile a coborât la niveluri comparabile cu cele din 1975. Pentru o economie europeană dependentă de industrie, o criză a cipurilor nu este doar o problemă tehnologică, ci una de producție, locuri de muncă și securitate economică.

Comisia Europeană a încercat să răspundă prin Chips Act, adoptat în 2023. Pachetul a venit cu o anvelopă totală estimată la aproximativ 86 miliarde de euro și cu o țintă politică foarte ambițioasă: 20% din producția globală, ca valoare, pentru microcipuri de ultimă generație și sustenabile până în 2030.

Curtea de Conturi Europeană spune însă că această țintă este departe de realitatea pieței. În caseta cu principalele constatări ale raportului special 12/2025, auditorii notează că Chips Act este foarte puțin probabil să crească semnificativ ponderea UE pe piața microcipurilor sau să atingă obiectivul de 20% din producția globală.

Problema este ritmul. Implementarea Chips Act avansează, dar prea lent pentru ținta Digital Decade. Prognoza Comisiei din iulie 2024 arată că, deși capacitatea de producție ar urma să crească puternic, ponderea UE în lanțul global de valoare al cipurilor ar crește doar de la 9,8% în 2022 la 11,7% în 2030.

Diferența dintre creșterea capacității și ponderea globală este importantă. Europa poate produce mai mult decât înainte, dar piața mondială crește și ea rapid, iar alte regiuni investesc masiv. Dacă restul lumii avansează mai repede, UE poate rămâne departe de ținta de 20% chiar și cu proiecte noi.

Auditorii spun că strategia europeană suferă și din cauza coordonării slabe. Comisia nu are mandatul de a coordona investițiile naționale la nivelul UE pentru a se asigura că acestea se aliniază obiectivelor Chips Act. În același timp, Comisia este responsabilă doar pentru o parte mică din finanțarea anunțată.

Această structură creează o problemă practică. O strategie europeană poate avea o țintă comună, dar investițiile sunt fragmentate între state membre, programe naționale, companii și proiecte mari. Fără coordonare suficientă, banii pot sprijini inițiative compatibile cu obiectivele generale, dar nu neapărat suficient de coerente pentru a schimba poziția Europei pe piața globală.

Curtea de Conturi Europeană a constatat că proiectele publice examinate erau aliniate cu obiectivele strategice ale UE. Avertismentul nu este că banii sunt cheltuiți în direcții greșite, ci că amploarea, monitorizarea și coordonarea pot fi insuficiente pentru ținta politică stabilită.

Mai multe riscuri afectează șansele de succes. Auditorii menționează dependența de importuri de materii prime, costurile mari ale energiei, preocupările de mediu, tensiunile geopolitice, controalele la export și lipsa lucrătorilor calificați. Toate aceste elemente pot încetini proiectele sau pot crește costurile.

Industria europeană a microcipurilor este și foarte concentrată. Câteva companii mari sunt implicate în proiecte cu valoare ridicată, iar finanțarea publică se concentrează în jurul lor. Curtea avertizează că anularea, întârzierea sau eșecul unui singur proiect mare poate avea impact important asupra întregului sector.

Articolul explică și tensiunea dintre ambiția politică și realitatea industrială. Chips Act a pus accent puternic pe producția de cipuri de vârf, dar multe dintre punctele forte tradiționale ale Europei sunt în alte segmente: cipuri pentru industria auto, aplicații industriale și cipuri de putere. Pentru Europa, întrebarea nu este doar cât produce, ci ce părți ale lanțului valoric sunt strategice și unde are cele mai bune șanse să devină indispensabilă.

Un exemplu de forță europeană este ASML, compania olandeză ale cărei mașini de litografie sunt esențiale pentru producerea celor mai avansate cipuri din lume. Articolul descrie campusul ASML din Eindhoven ca pe un oraș dedicat tehnologiei avansate și ca pe una dintre puținele zone ale lanțului de aprovizionare unde Europa are o poziție globală dominantă.

Totuși, o poziție puternică într-o parte a lanțului nu înseamnă autonomie completă. Fabricarea cipurilor implică echipamente, proiectare, producție, materii prime, energie, competențe și clienți industriali. Lanțul este global, iar producția nu poate fi relocată sau redirecționată rapid în caz de criză.

Articolul subliniază că producția de microcipuri nu seamănă cu producția de bunuri de consum obișnuite. Un wafer poate trece luni de zile prin sute de etape specializate înainte să devină un cip finalizat și testat. În sectoare precum industria auto, validarea și calificarea unui cip pot dura luni sau chiar ani înainte ca acesta să fie integrat într-un produs final.

Această realitate limitează eficiența unor mecanisme de criză. În cazul unei penurii, producția nu poate fi mutată peste noapte de la un client la altul sau de la o aplicație la alta. Pentru securitatea aprovizionării, Europa are nevoie nu doar de capacitate, ci și de planificare, monitorizare, proiecte realiste și legături stabile între producători și industriile care folosesc cipurile.

După publicarea raportului special 12/2025, dezbaterea politică a avansat rapid. Comisia a acceptat toate recomandările Curții, iar statele membre au susținut constatări importante ale auditului. În septembrie 2025, statele membre au discutat viitorul Chips Act invocând explicit concluziile ECA și au pus sub semnul întrebării realismul țintei de 20%.

În iunie 2026, Comisia a lansat Chips Act 2.0, ca parte a unui pachet mai larg privind suveranitatea tehnologică europeană. Noua inițiativă pune mai mult accent pe reziliență, securitatea lanțurilor de aprovizionare, leadership tehnologic și pregătire pentru crize. Comisia a indicat la lansare dependența UE de țări din afara Uniunii pentru peste 80% din principalele produse, servicii, infrastructuri și drepturi de proprietate intelectuală digitale.

Curtea de Conturi Europeană nu a auditat noul cadru Chips Act 2.0. Articolul notează însă că trecerea de la Chips Act 1.0 la Chips Act 2.0 arată cât de repede se pot schimba ipotezele politice într-un sector strategic. Întrebările despre realismul țintelor, monitorizare și direcția pe termen lung a strategiei europene rămân deschise.

Microcipurile sunt baza industriei digitale, a inteligenței artificiale și a tehnologiilor militare moderne. Pentru Uniunea Europeană, problema nu este doar dacă poate produce mai multe cipuri, ci dacă poate reduce dependențele critice într-o piață dominată de competiție globală, costuri uriașe și lanțuri de aprovizionare fragile.

Raportul Curții de Conturi Europene pune presiune pe o țintă politică centrală a UE. Dacă propria prognoză a Comisiei indică doar 11,7% în 2030, obiectivul de 20% nu mai poate fi tratat ca o traiectorie sigură. Chips Act 2.0 va trebui să arate dacă Europa poate transforma ambiția în capacitate industrială reală, nu doar în noi obiective strategice.