ECIPE avertizează că marile puteri transformă comerțul global într-un câmp de luptă economică

Marile puteri riscă să transforme comerțul global într-un câmp de luptă economică, în timp ce încearcă să controleze o economie devenită prea interconectată pentru vechile politici de autosuficiență industrială. Avertismentul apare într-un policy brief al European Centre for International Political Economy, semnat de David Henig, care descrie noua ordine economică mondială ca pe o rețea de lanțuri de aprovizionare, companii, standarde, platforme digitale, servicii și dependențe care funcționează cu viteza comunicării instantanee.

Pe scurt

1. ECIPE spune că globalizarea modernă nu a dispărut, ci s-a transformat într-o economie globală hiperconectată, condusă în primul rând de tehnologie.

2. David Henig avertizează că Statele Unite, Uniunea Europeană și China subminează regulile globale existente în timp ce vorbesc despre întoarcerea la autosuficiență industrială.

3. Policy brief-ul susține că dependențele comerciale sunt inevitabile într-o economie cu produse, servicii și lanțuri de producție globale, dar devin periculoase când sunt transformate în arme politice.

4. Documentul spune că instituțiile adaptive, regulile internaționale modernizate și cooperarea între țări sunt mai eficiente decât încercarea guvernelor de a controla fiecare lanț de aprovizionare.

5. Pentru Europa, ECIPE recomandă păstrarea avantajului dat de statul de drept, instituțiile stabile și reguli echilibrate, nu protejarea tuturor industriilor vechi.

David Henig descrie economia actuală prin imaginea unei lumi de tip WhatsApp, formată din rețele multiple, rapide, interconectate și schimbătoare. Lanțurile de producție, transferurile de date, serviciile digitale, plățile, standardele tehnice, platformele globale și deciziile companiilor se mișcă simultan, peste frontiere, cu o viteză pe care regulile comerciale clasice nu au fost construite să o gestioneze.

Potrivit analizei, schimbarea nu a fost produsă în primul rând de guverne sau de acordurile comerciale din anii 1990, ci de revoluția tehnologică a ultimelor trei decenii. Internetul, sistemele de gestiune a producției, comunicațiile rapide, comerțul electronic, smartphone-ul, platformele digitale și acum inteligența artificială au permis companiilor să își fragmenteze producția și serviciile în rețele globale.

Această transformare a făcut comerțul mai rezilient decât au prezis mulți critici ai globalizării. ECIPE arată că, în ciuda crizelor, pandemiei, războiului din Ucraina și tensiunilor geopolitice, interconectarea economică nu s-a prăbușit. Ea s-a adaptat, s-a diversificat și a rămas globală.

Problema este că politica nu a ținut pasul. Henig scrie că în multe state lipsesc controlul național, stabilitatea, optimismul și încrederea. Cetățenii simt nesiguranță economică, guvernele sunt presate să arate că pot controla schimbările, iar dezbaterea politică recurge tot mai des la țapi ispășitori, protecționism și promisiuni de reindustrializare completă.

În această economie, Statele Unite, Uniunea Europeană și China sunt prinse într-o relație de suspiciune reciprocă. China este văzută ca un competitor industrial și tehnologic tot mai puternic, în timp ce vechile centre de putere economică, Statele Unite și Europa, încearcă să răspundă prin subvenții, restricții, reguli noi și politici de securitate economică.

Policy brief-ul avertizează că toate marile puteri subminează, într-o anumită măsură, regulile globale existente. Statele Unite sub Donald Trump ignoră reguli comerciale și de securitate internațională, China folosește intervenții masive în piață, iar Uniunea Europeană poate acționa coercitiv sau ca regulator global fără mandat democratic internațional direct.

Henig critică ideea unei retrageri în autosuficiență industrială. Într-o economie în care producția unui singur produs poate depinde de componente, servicii, date, materii prime și know-how din mai multe țări, promisiunea că fiecare mare putere își poate produce singură tot ce are nevoie devine nerealistă.

Dependențele economice sunt prezentate ca parte normală a comerțului modern. Ele permit acces la mai multe produse, costuri mai mici, specializare și prosperitate. Riscul apare când statele transformă aceste dependențe în instrumente de presiune politică, de exemplu prin blocarea exporturilor de materii prime critice, amenințări comerciale, tarife punitive sau condiționarea accesului la piață.

Documentul avertizează că pregătirea pentru război economic poate deveni ea însăși un factor de instabilitate. Dacă fiecare stat începe să vadă fiecare dependență ca vulnerabilitate strategică, comerțul devine tot mai defensiv, mai scump și mai fragmentat. Lanțurile de aprovizionare pot fi afectate, încrederea scade, iar creșterea economică se reduce.

Un exemplu important este domeniul materiilor prime critice. ECIPE notează că accesul la materii prime este una dintre cele mai evidente vulnerabilități, dar și una dintre cele mai greu de rezolvat prin producție internă. Alternativele necesită timp, investiții, tehnologie și cooperare internațională, iar cererea se poate schimba rapid odată cu noile tehnologii.

Aceeași logică se aplică semiconductorilor, produselor farmaceutice, securității informațiilor, energiei, alimentelor și infrastructurilor digitale. Fiecare economie are mii de puncte vulnerabile. Încercarea de a controla integral toate aceste rețele ar consuma resurse uriașe și ar putea reduce capacitatea economiilor de a se adapta.

Henig susține că guvernele ar trebui să protejeze acolo unde este necesar, să prioritizeze unde pot, inclusiv în domenii de securitate națională, și să explice publicului alegerile reale pe baza celor mai bune informații disponibile. Politica economică nu poate elimina toate riscurile, dar poate decide care riscuri trebuie reduse și ce costuri sunt acceptabile.

Pentru Europa, analiza recomandă calm instituțional și încredere în propriile avantaje. Piața europeană rămâne atractivă prin stat de drept, instituții stabile și reguli credibile. ECIPE avertizează că Europa ar trebui să evite schimbări legislative grăbite în numele protecției și cererile venite din partea unor companii dominante pentru salvarea propriului model de afaceri.

Companiile mari au devenit actori centrali ai economiei globale. Policy brief-ul arată că piețele sunt tot mai concentrate, iar firmele dominante pot naviga reguli diferite, pot influența guverne, pot absorbi competitori și pot reduce dinamismul economic. Ele mențin multe lanțuri globale funcționale, dar o fac cu un cost pentru concurență și pentru puterea de negociere a guvernelor.

Henig susține că statele trebuie să permită și eșecul companiilor. Concurența, nu protejarea permanentă a actorilor existenți, a stat la baza succesului economic european și a contribuit la ascensiunea firmelor chineze pe segmente tehnologice avansate. Protejarea tuturor industriilor vechi poate bloca resurse care ar trebui direcționate spre sectoare mai competitive.

Reglementarea este un alt punct sensibil. Documentul arată că firmele mari pot suporta echipe mari de conformitate, în timp ce firmele mici sunt mai afectate de acumularea de reguli. Europa are nevoie de protecții sociale, de mediu și de piață, dar povara cumulată a reglementărilor poate reduce capacitatea firmelor mici de a concura.

La nivel internațional, ECIPE cere modernizarea regulilor Organizației Mondiale a Comerțului pentru o economie bazată pe interdependențe, servicii digitale, comerț electronic, platforme, inteligență artificială și riscuri de weaponizare. Regulile actuale au fost construite în mare parte pentru economia anilor 1990, nu pentru o lume în care datele, serviciile și lanțurile globale se mișcă instantaneu.

Documentul susține o definire mai largă a reciprocității. Pe măsură ce țări mari devin mai bogate și mai puternice, angajamentele lor comerciale ar trebui reechilibrate. În același timp, trebuie evitată concentrarea excesivă a aprovizionării în mâinile unei singure țări sau ale unui număr mic de companii.

Coalițiile între țări prietene pot ajuta, dar nu sunt suficiente. Stabilizarea ordinii economice globale va depinde de Statele Unite, Europa și China, alături de alte puteri precum Brazilia și India. Dacă aceste mari economii cred că pot câștiga acționând singure sau că ceilalți trișează inevitabil, conflictele comerciale vor continua.

Henig scrie că guvernele trebuie să accepte economia globală actuală ca realitate de pornire. Fabricile mari cu angajare masivă, dominația absolută a Statelor Unite și Europei asupra regulilor comerciale și controlul național complet asupra economiei nu mai pot fi recuperate prin voință politică.

Pentru cetățeni, această economie aduce abundență, dar și nesiguranță. Produsele, serviciile, comunicarea, munca și consumul s-au schimbat rapid, iar mulți oameni simt că viața lor este controlată de algoritmi, platforme, companii și piețe globale. Cererea pentru protecție politică este reală, dar răspunsurile simpliste pot amplifica exact instabilitatea pe care pretind că o rezolvă.

ECIPE avertizează că viitoarea stabilitate economică nu va veni dintr-o întoarcere la lumea industrială a secolului trecut. Ea va depinde de reguli modernizate, instituții capabile să se adapteze, cooperare internațională și o politică internă care explică mai onest compromisurile dintre creștere, protecție, securitate, prețuri și concurență.

Pentru Uniunea Europeană, mesajul este direct. Autonomia economică nu înseamnă izolarea de rețelele globale, ci capacitatea de a rămâne competitivă în interiorul lor. Europa poate proteja domeniile critice, dar riscă să piardă dacă transformă securitatea economică într-o justificare pentru protejarea generalizată a industriilor vechi, a companiilor dominante și a regulilor care îi blochează pe competitori.