Uniunea Europeană a publicat un nou raport despre educația digitală, cu 54 de exemple de practici din toate cele 27 de state membre, de la cursuri de inteligență artificială pentru elevi și profesori până la laboratoare de realitate virtuală, aplicații pentru scris, competiții de media literacy și programe de formare pentru adulți. Documentul, realizat în cadrul European Digital Education Hub, selectează câte două inițiative din fiecare țară și le analizează în funcție de trei mari priorități: competențe digitale, clase ale viitorului și bunăstare digitală.
Pe scurt
-
Raportul prezintă 54 de practici digitale din cele 27 de state membre ale UE.
-
Exemplele acoperă școala, educația vocațională, universitățile, formarea adulților și inițiativele pentru grupuri vulnerabile.
-
Trei teme domină raportul: competențele digitale, clasele viitorului și bunăstarea digitală.
-
Inteligența artificială apare în mai multe programe, de la cursuri pentru profesori până la instrumente pentru elevi și simulări profesionale.
-
România este inclusă cu Digitaledu, o platformă de resurse educaționale deschise, și eduApps, un program de formare digitală pentru profesori.
Raportul arată că educația digitală din Europa nu mai înseamnă doar dotarea școlilor cu tablete, laptopuri sau table interactive. Exemplele selectate pun accent pe modul în care tehnologia este folosită efectiv: cum învață elevii să recunoască dezinformarea, cum folosesc profesorii AI fără să piardă controlul pedagogic, cum sunt sprijiniți copiii cu dizabilități, cum sunt formați adulții cu competențe digitale reduse și cum pot fi pregătiți elevii pentru meserii tehnice prin simulări și laboratoare digitale.
Documentul descrie o schimbare de direcție: de la proiecte digitale punctuale la transformări mai sistematice, centrate pe competențe, incluziune și utilizarea responsabilă a tehnologiei. Digital pedagogy, digital inclusion și artificial intelligence apar ca teme transversale în mai multe exemple, iar raportul notează că statele membre încearcă să lege tehnologia de metode de predare, de formarea profesorilor și de nevoile reale ale elevilor.
În Austria, raportul menționează o inițiativă prin care școlile pilotează folosirea inteligenței artificiale generative în clasă, documentează experiențele și contribuie la un set de exemple de bună practică. Profesorii au acces la materiale digitale, seminare și un curs online gratuit despre concepte de bază ale AI, utilizare pedagogică, etică, protecția datelor și instrumente practice.
Belgia apare cu două proiecte diferite. DigiYou, derulat în regiunea Bruxelles-Capitală, lucrează cu tineri între 18 și 29 de ani aflați în risc de excluziune digitală și socială, inclusiv tineri care nu sunt nici în educație, nici în muncă sau formare. Participanții urmează un program gratuit față în față, fac practică într-un spațiu de incluziune digitală și apoi trebuie să transmită mai departe competențele către persoane vulnerabile din comunitatea lor. Al doilea exemplu belgian este un curs online gratuit despre AI generativă, realizat de Artevelde și Odisee, destinat elevilor din ultimul an de liceu și studenților la început de facultate.
Mai multe exemple arată cum inteligența artificială intră în educație nu doar ca temă de curs, ci și ca instrument de lucru. În Croația, proiectul BrAIn dezvoltă programe despre „Artificial Intelligence: from Concept to Application” pentru elevi și testează un sistem inteligent de recomandare pentru personalizarea învățării. În Franța, comunitatea CREIA adună profesori, formatori, inspectori și decidenți pentru a discuta folosirea pedagogică și etică a AI în școli. În Estonia, platforma Cyborgs folosește simulări conversaționale cu personaje generate de AI pentru formarea competențelor profesionale și a abilităților de comunicare în situații de lucru.
Raportul acordă o atenție importantă și siguranței online. În Grecia, aplicația Kids Wallet combină control parental, verificarea vârstei și identitate digitală pentru copii, permițând părinților să limiteze accesul la aplicații și site-uri și să stabilească limite de timp. În Italia, Patti Digitali di Comunità pornește de la presiunea socială resimțită de părinți când copiii primesc smartphone prea devreme și propune acorduri locale între familii, școli și comunități pentru reguli comune privind telefoanele, social media și timpul petrecut online.
O altă direcție este folosirea jocurilor și competițiilor pentru competențe digitale. În Țările de Jos, MediaMasters este un joc național pentru copii de 8-12 ani despre social media, fake news, cyberbullying, privacy, cybercrime, gaming și comportament online. În Slovacia, Critical Thinking Olympiad aduce în școli media literacy, verificarea informațiilor, argumentare și interpretarea datelor printr-o competiție națională și resurse gratuite pentru profesori. În Malta, Code.Sprint testează programarea într-un concurs apropiat de cerințele industriei, evaluat de profesioniști IT, nu doar de profesori.
Raportul include și exemple legate de realitate virtuală, realitate augmentată și laboratoare digitale. În Spania, un program de formare pentru sudură folosește simulatoare cu realitate augmentată înainte de lucrul în atelier, iar studiul prezentat în raport indică reducerea timpului necesar pentru trecerea unei probe, mai multă practică și economii de materiale. În Portugalia, Digital Education Labs pregătește profesorii să folosească spații de tip Future Classroom, cu 3D printing, robotică, micro:bit, multimedia și activități STEM. În Slovacia, bibliotecile publice găzduiesc SmartLab-uri unde cetățenii pot lucra cu imprimante 3D, echipamente creative și activități STEAM.
România este prezentată prin două inițiative. Digitaledu.ro este descrisă ca o platformă de resurse educaționale deschise, creată de Institutul pentru Educație și Social IT cu aprobarea Ministerului Educației, unde profesorii pot găsi și reutiliza activități digitale pentru mai multe discipline, niveluri de educație și formate. Raportul notează că platforma are peste 1.700 de idei de activități și că resursele pot fi căutate după materie, nivel, format sau tip de învățare.
Al doilea exemplu românesc este eduApps – Digitalising Education through Training Programmes, un program de formare pentru profesori de la preșcolar până la liceu. Raportul precizează că inițiativa oferă module online acreditate, master class-uri, workshopuri pedagogice video și sprijin pentru profesorii din mediul rural și din zone dezavantajate. Din 2020, 3.900 de profesori au finalizat cursurile, cu o rată de promovare de 99%, potrivit raportului.
Concluzia raportului este că transformarea digitală a educației a devenit o prioritate structurală pentru sistemele europene de învățare. Exemplele selectate arată că investițiile în tehnologie au efect doar atunci când sunt însoțite de formarea profesorilor, resurse pedagogice ușor de folosit, cooperare între sectoare, finanțare și strategii naționale coerente.
Uniunea Europeană a publicat un nou raport despre educația digitală, cu 54 de exemple de practici din toate cele 27 de state membre, de la cursuri de inteligență artificială pentru elevi și profesori până la laboratoare de realitate virtuală, aplicații pentru scris, competiții de media literacy și programe de formare pentru adulți. Documentul, realizat în cadrul European Digital Education Hub, selectează câte două inițiative din fiecare țară și le analizează în funcție de trei mari priorități: competențe digitale, clase ale viitorului și bunăstare digitală.
Pe scurt
-
Raportul prezintă 54 de practici digitale din cele 27 de state membre ale UE.
-
Exemplele acoperă școala, educația vocațională, universitățile, formarea adulților și inițiativele pentru grupuri vulnerabile.
-
Trei teme domină raportul: competențele digitale, clasele viitorului și bunăstarea digitală.
-
Inteligența artificială apare în mai multe programe, de la cursuri pentru profesori până la instrumente pentru elevi și simulări profesionale.
-
România este inclusă cu Digitaledu, o platformă de resurse educaționale deschise, și eduApps, un program de formare digitală pentru profesori.
Raportul arată că educația digitală din Europa nu mai înseamnă doar dotarea școlilor cu tablete, laptopuri sau table interactive. Exemplele selectate pun accent pe modul în care tehnologia este folosită efectiv: cum învață elevii să recunoască dezinformarea, cum folosesc profesorii AI fără să piardă controlul pedagogic, cum sunt sprijiniți copiii cu dizabilități, cum sunt formați adulții cu competențe digitale reduse și cum pot fi pregătiți elevii pentru meserii tehnice prin simulări și laboratoare digitale.
Documentul descrie o schimbare de direcție: de la proiecte digitale punctuale la transformări mai sistematice, centrate pe competențe, incluziune și utilizarea responsabilă a tehnologiei. Digital pedagogy, digital inclusion și artificial intelligence apar ca teme transversale în mai multe exemple, iar raportul notează că statele membre încearcă să lege tehnologia de metode de predare, de formarea profesorilor și de nevoile reale ale elevilor.
În Austria, raportul menționează o inițiativă prin care școlile pilotează folosirea inteligenței artificiale generative în clasă, documentează experiențele și contribuie la un set de exemple de bună practică. Profesorii au acces la materiale digitale, seminare și un curs online gratuit despre concepte de bază ale AI, utilizare pedagogică, etică, protecția datelor și instrumente practice.
Belgia apare cu două proiecte diferite. DigiYou, derulat în regiunea Bruxelles-Capitală, lucrează cu tineri între 18 și 29 de ani aflați în risc de excluziune digitală și socială, inclusiv tineri care nu sunt nici în educație, nici în muncă sau formare. Participanții urmează un program gratuit față în față, fac practică într-un spațiu de incluziune digitală și apoi trebuie să transmită mai departe competențele către persoane vulnerabile din comunitatea lor. Al doilea exemplu belgian este un curs online gratuit despre AI generativă, realizat de Artevelde și Odisee, destinat elevilor din ultimul an de liceu și studenților la început de facultate.
Mai multe exemple arată cum inteligența artificială intră în educație nu doar ca temă de curs, ci și ca instrument de lucru. În Croația, proiectul BrAIn dezvoltă programe despre „Artificial Intelligence: from Concept to Application” pentru elevi și testează un sistem inteligent de recomandare pentru personalizarea învățării. În Franța, comunitatea CREIA adună profesori, formatori, inspectori și decidenți pentru a discuta folosirea pedagogică și etică a AI în școli. În Estonia, platforma Cyborgs folosește simulări conversaționale cu personaje generate de AI pentru formarea competențelor profesionale și a abilităților de comunicare în situații de lucru.
Raportul acordă o atenție importantă și siguranței online. În Grecia, aplicația Kids Wallet combină control parental, verificarea vârstei și identitate digitală pentru copii, permițând părinților să limiteze accesul la aplicații și site-uri și să stabilească limite de timp. În Italia, Patti Digitali di Comunità pornește de la presiunea socială resimțită de părinți când copiii primesc smartphone prea devreme și propune acorduri locale între familii, școli și comunități pentru reguli comune privind telefoanele, social media și timpul petrecut online.
O altă direcție este folosirea jocurilor și competițiilor pentru competențe digitale. În Țările de Jos, MediaMasters este un joc național pentru copii de 8-12 ani despre social media, fake news, cyberbullying, privacy, cybercrime, gaming și comportament online. În Slovacia, Critical Thinking Olympiad aduce în școli media literacy, verificarea informațiilor, argumentare și interpretarea datelor printr-o competiție națională și resurse gratuite pentru profesori. În Malta, Code.Sprint testează programarea într-un concurs apropiat de cerințele industriei, evaluat de profesioniști IT, nu doar de profesori.
Raportul include și exemple legate de realitate virtuală, realitate augmentată și laboratoare digitale. În Spania, un program de formare pentru sudură folosește simulatoare cu realitate augmentată înainte de lucrul în atelier, iar studiul prezentat în raport indică reducerea timpului necesar pentru trecerea unei probe, mai multă practică și economii de materiale. În Portugalia, Digital Education Labs pregătește profesorii să folosească spații de tip Future Classroom, cu 3D printing, robotică, micro:bit, multimedia și activități STEM. În Slovacia, bibliotecile publice găzduiesc SmartLab-uri unde cetățenii pot lucra cu imprimante 3D, echipamente creative și activități STEAM.
România este prezentată prin două inițiative. Digitaledu.ro este descrisă ca o platformă de resurse educaționale deschise, creată de Institutul pentru Educație și Social IT cu aprobarea Ministerului Educației, unde profesorii pot găsi și reutiliza activități digitale pentru mai multe discipline, niveluri de educație și formate. Raportul notează că platforma are peste 1.700 de idei de activități și că resursele pot fi căutate după materie, nivel, format sau tip de învățare.
Al doilea exemplu românesc este eduApps – Digitalising Education through Training Programmes, un program de formare pentru profesori de la preșcolar până la liceu. Raportul precizează că inițiativa oferă module online acreditate, master class-uri, workshopuri pedagogice video și sprijin pentru profesorii din mediul rural și din zone dezavantajate. Din 2020, 3.900 de profesori au finalizat cursurile, cu o rată de promovare de 99%, potrivit raportului.
Concluzia raportului este că transformarea digitală a educației a devenit o prioritate structurală pentru sistemele europene de învățare. Exemplele selectate arată că investițiile în tehnologie au efect doar atunci când sunt însoțite de formarea profesorilor, resurse pedagogice ușor de folosit, cooperare între sectoare, finanțare și strategii naționale coerente.
Partidul Popular European cere Comisiei Europene să oprească sprijinul UE pentru organizații legate de mișcări islamiste radicalizate, într-o rezoluție adoptată de Adunarea Politică a EPP la Viena, în 29-30 iunie 2026. Documentul cere mai multă transparență în alocarea fondurilor europene, verificarea finanțărilor externe și un cadru comun european pentru identificarea tentativelor de infiltrare în instituții, partide, asociații și administrații.
Pe scurt
-
EPP cere oprirea sprijinului UE pentru organizații legate de mișcări islamiste radicalizate.
-
Rezoluția face diferență între islam ca religie și islamul politic ca ideologie.
-
EPP descrie „entryism” drept infiltrare treptată în instituții, partide, asociații și administrații.
-
Documentul cere verificarea finanțărilor externe și îmbunătățirea mecanismelor de due diligence.
-
EPP propune cooperare între statele membre, inclusiv schimb de informații și un cadru comun de indicatori, posibil prin Europol.
Rezoluția susține că problema vizată nu este practica religioasă a musulmanilor, ci ceea ce EPP numește „islam politic” și „entryism islamist”. Partidul descrie acest fenomen ca o strategie politică prin care religia, viața socială, legea și ordinea politică sunt tratate ca inseparabile și folosite pentru a promova o agendă iliberală.
EPP afirmă că abordarea sa nu urmărește discriminarea comunităților musulmane. Documentul spune că partidul face „o distincție clară între islamul politic ca ideologie și credința islamică” și susține libertatea de conștiință și religie.
În text, EPP compară această formă de interferență cu alte tipuri de ingerință analizate de factorii de decizie europeni, cum ar fi intervențiile Rusiei și Chinei în procese democratice. Partidul vorbește despre o implicare politico-religioasă externă și nejustificată în procesele democratice europene.
Documentul definește „entryism” ca infiltrare graduală în instituții, partide, asociații și administrații pentru a promova o interpretare fundamentalistă a religiei și pentru a influența viața publică și politică. EPP menționează Frăția Musulmană și asociațiile afiliate drept exemplu relevant al acestei strategii.
Rezoluția cere cartografierea rețelelor de organizații islamiste, formarea aleșilor și administrațiilor, protejarea cercetării independente și îmbunătățirea mecanismelor de verificare. EPP spune că aceste mecanisme trebuie să acorde atenție finanțărilor externe nedorite, inclusiv celor care pot veni din țări terțe care promovează aceeași agendă iliberală.
Cea mai directă cerere vizează banii europeni. EPP cere Comisiei Europene să mărească transparența în alocarea fondurilor, să se asigure că resursele nu favorizează organizații extremiste și să excludă actorii legați de mișcări islamiste. Documentul cere și încheierea eventualelor parteneriate pe care Comisia le mai are cu astfel de organizații.
EPP susține cooperarea între statele membre pentru combaterea fenomenului. Rezoluția menționează schimbul de informații, contracararea radicalizării online și offline și stabilirea unui cadru juridic european pentru identificarea și combaterea schemelor de infiltrare.
Partidul propune și dezvoltarea unui cadru comun de indicatori pentru „entryism islamist”, inclusiv prin Europol. Un astfel de cadru ar trebui să se bazeze pe tipare de probe, nu pe apartenență religioasă.
Rezoluția cere mai multă cercetare academică privind islamul politic, radicalizarea și exploatarea credințelor religioase. EPP susține că cercetarea trebuie să fie independentă și protejată de intimidare.
Documentul propune și programe de formare pentru profesori, studenți, lucrători sociali și practicieni care lucrează direct cu comunitățile. Scopul declarat este identificarea proceselor de radicalizare și dezvoltarea unor mecanisme de prevenire.
EPP afirmă că fenomenul trebuie tratat ca un ecosistem care operează simultan în mai multe domenii. Partidul cere coordonare cu partide partenere din Europa și din regiuni precum Orientul Mijlociu și Africa de Nord și Balcanii de Vest.
![](https://clubeconomic.ro/wp-content/uploads/2026/04/970x250px-pack.jpg")
![](https://clubeconomic.ro/wp-content/uploads/2026/04/970x250px-mst.jpg")
