ESMA cere reguli contabile clare pentru tranzacțiile în care acțiunile sunt vândute sub sau peste valoarea lor justă

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe cere clarificări internaționale pentru o problemă contabilă care poate schimba felul în care investitorii citesc profitul unei companii. ESMA a transmis IFRS Interpretations Committee o solicitare privind tratamentul diferenței dintre valoarea justă a unor acțiuni sau participații și prețul efectiv primit atunci când acestea sunt vândute.

Pe scurt

1. ESMA cere IFRS Interpretations Committee să clarifice aplicarea IFRS 9 pentru anumite instrumente de capital evaluate la fair value through other comprehensive income.

2. Problema apare atunci când prețul primit la vânzare nu este egal cu valoarea justă contabilă a instrumentului la data scoaterii din bilanț.

3. Supraveghetorii europeni au observat două interpretări diferite: diferența este trecută în profit sau pierdere, ori este trecută în alte elemente ale rezultatului global.

4. ESMA spune că situațiile nu sunt izolate și pot fi frecvente în tranzacții cu acțiuni listate, precum block trades, plasamente private sau accelerated bookbuilding.

5. Tratamentul contabil poate avea impact semnificativ asupra performanței raportate și asupra deciziilor investitorilor.

Scrisoarea semnată de Verena Ross, președinta ESMA, privește aplicarea standardului IFRS 9 Financial Instruments. Standardele IFRS sunt folosite pentru raportarea financiară a multor companii listate, iar interpretarea lor consecventă contează pentru comparabilitatea situațiilor financiare între companii și piețe.

Problema apare în cazul instrumentelor de capital pentru care compania a ales evaluarea la valoare justă prin alte elemente ale rezultatului global, cunoscută în raportările financiare ca FVOCI. Într-un astfel de tratament, anumite variații ale valorii juste nu sunt reflectate direct în profit sau pierdere, ci în alte elemente ale rezultatului global.

În practică, pot apărea situații în care o companie vinde un astfel de instrument, dar prețul primit nu este identic cu valoarea justă contabilă la data vânzării. Diferența poate apărea din mai multe motive. ESMA menționează cazuri în care părțile stabilesc prețul pe baza mediei cotațiilor dintr-o piață activă sau aplică prime ori discounturi legate de dimensiunea pachetului de acțiuni vândut.

Întrebarea este unde se raportează diferența. Prima interpretare spune că diferența dintre valoarea contabilă la data scoaterii din bilanț și prețul primit trebuie recunoscută în profit sau pierdere. Susținătorii acestei interpretări pornesc de la paragraful 3.2.12 din IFRS 9, care prevede că, la derecunoașterea integrală a unui activ financiar, diferența dintre valoarea contabilă și contraprestația primită se recunoaște în profit sau pierdere.

A doua interpretare spune că diferența trebuie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global. Susținătorii acestei abordări consideră că regulile specifice pentru instrumentele de capital desemnate FVOCI funcționează ca o excepție de la regula generală și că toate câștigurile și pierderile legate de aceste instrumente, cu excepția dividendelor, trebuie să rămână în această zonă a rezultatului global.

Diferența dintre cele două tratamente nu este doar tehnică. Dacă suma este recunoscută în profit sau pierdere, ea afectează direct performanța raportată a companiei pentru perioada respectivă. Dacă este recunoscută în alte elemente ale rezultatului global, efectul asupra profitului net este diferit, chiar dacă tranzacția economică este aceeași.

ESMA spune că a discutat problema și cu grupuri de supraveghetori din afara Uniunii Europene, precum și cu auditori. Concluzia autorității este că situațiile în care valoarea justă diferă material de prețul primit nu sunt izolate și sunt probabil răspândite.

Problema poate apărea mai ales în tranzacții cu acțiuni listate evaluate la Level 1 fair value, adică pe baza prețurilor cotate pe piețe active. ESMA menționează block trades, plasamente private și accelerated bookbuilding, situații în care pachete mari de acțiuni pot fi vândute cu un discount sau o primă față de cotația de piață.

În astfel de tranzacții, prețul primit poate reflecta realități comerciale pe care simpla cotație bursieră nu le surprinde complet. Un pachet mare de acțiuni poate necesita un discount pentru a fi plasat rapid, iar o tranzacție privată poate include condiții care fac prețul diferit de valoarea justă recunoscută în contabilitate.

ESMA nu cere IFRS Interpretations Committee să clarifice modul de măsurare a valorii juste conform IFRS 13. Solicitarea privește doar tratamentul contabil al diferenței dintre valoarea contabilă, adică valoarea justă la data vânzării, și contraprestația primită, indiferent de motivul care a generat diferența.

Autoritatea europeană spune că literatura contabilă nu oferă un răspuns suficient de uniform. Unele surse susțin clar tratamentul prin profit sau pierdere, în timp ce altele indică incertitudini și cer clarificare. Lipsa unei interpretări comune poate duce la practici diferite între emitenți, auditori și piețe.

Pentru investitori, consecința este importantă. Două companii care fac tranzacții economice similare ar putea raporta efecte diferite asupra profitului, dacă aplică interpretări diferite ale IFRS 9. Acest lucru poate afecta comparația între rezultate, indicatori financiari și performanța percepută de piață.

ESMA cere IFRS Interpretations Committee să clarifice cerințele contabile relevante pentru a asigura un tratament clar, robust și aplicat consecvent. Solicitarea face parte din activitatea ESMA de convergență în supravegherea raportării financiare, prin care autoritatea încearcă să reducă diferențele de aplicare a normelor contabile în Uniunea Europeană.

Cazul arată cum o diferență aparent contabilă poate influența imaginea financiară transmisă pieței. În tranzacțiile mari cu acțiuni, câteva puncte procentuale între valoarea justă și prețul primit pot însemna sume importante. Locul în care aceste sume sunt raportate poate modifica profitul, indicatorii urmăriți de investitori și felul în care este interpretată performanța unei companii.

Pentru piețele europene, clarificarea ar reduce riscul ca aceeași situație economică să fie raportată diferit de companii diferite. Investitorii au nevoie de situații financiare comparabile, iar supraveghetorii au nevoie de reguli suficient de clare pentru a aplica standardele în mod consecvent.