EUISS avertizează că Belarus devine o platformă militară rusă la frontiera Uniunii Europene

Belarusul condus de Aleksandr Lukașenka a devenit o amenințare tot mai mare pentru securitatea europeană, pe măsură ce sprijină războiul Rusiei împotriva Ucrainei și se transformă într-o platformă pentru coerciție, escaladare și intimidare la frontiera Uniunii Europene, avertizează Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate.

Pe scurt

1. EUISS avertizează că Belarusul este folosit tot mai mult de Rusia ca platformă militară și de presiune împotriva UE și Ucrainei.

2. Belarus nu trimite trupe terestre în Ucraina, dar sprijină efortul de război al Rusiei prin infrastructură, instruire, industrie de apărare și rețele de evitare a sancțiunilor.

3. Analiza spune că echipamentele furnizate de întreprinderi belaruse Rusiei ar fi putut depăși 1 miliard de euro în primii trei ani ai invaziei la scară largă.

4. Integrarea militară ruso-belarusă reduce suveranitatea Belarusului și poate transforma țara într-o bază pentru un viitor atac rusesc împotriva UE.

5. EUISS recomandă Uniunii Europene să combine presiunea, stimulentele condiționate, sprijinul pentru forțele democratice și includerea Belarusului în discuțiile despre o viitoare arhitectură de securitate europeană.

Analiza EUISS arată că rolul Belarusului în războiul Rusiei împotriva Ucrainei depășește absența unor trupe terestre belaruse pe front. Ucraina este obligată să mențină forțe la granița sa nordică, Belarus găzduiește sisteme de sprijin pentru luptă, inclusiv stații de control pentru drone, iar infrastructura civilă belarusă este folosită pentru cartografierea traiectoriilor dronelor rusești.

Belarus oferă și instruire forțelor ruse, iar industria sa de apărare susține efortul militar al Moscovei prin hardware militar, muniție și componente. Potrivit EUISS, rețelele de evitare a sancțiunilor care implică entități din Rusia, China și Occident permit continuarea unor fluxuri industriale utile pentru armata rusă.

Întreprinderile belaruse sunt prezentate ca furnizori importanți pentru lansatoare ale sistemelor Topol-M, Yars sau Iskander, servicii pentru flota aeriană rusă, sisteme de ochire și ghidare și microcipuri, inclusiv cele produse de compania Integral, aflată sub sancțiuni. Analiza estimează că aceste echipamente ar fi putut valora peste 1 miliard de euro în primii trei ani ai războiului la scară largă.

Lukașenka încearcă să evite imaginea unui beligerant egal cu Rusia, dar dependența sa de Kremlin este tot mai mare. Regimul de la Minsk s-a consolidat după criza postelectorală din 2020 cu sprijinul și protecția Moscovei, iar strategia anterioară de balansare între Rusia și Occident s-a prăbușit.

Integrarea dintre Rusia și Belarus avansează prin 31 de foi de parcurs sectoriale, dar cel mai mult a progresat în domeniul militar. EUISS notează că această integrare este alimentată de dependența economică a Minskului față de Moscova și de rolul Belarusului în cadrul Uniunii Statale ruso-belaruse.

Rusia are în prezent aproximativ 2.100 de militari în Belarus, potrivit analizei, dar acordurile recente au consolidat drepturile sale de staționare. Acordul privind centrele comune de instruire de luptă, ratificat în decembrie 2023, și Tratatul privind garanțiile de securitate oferă o bază legală pentru desfășurarea viitoare a trupelor ruse în Belarus.

Infrastructura militară și logistică este dezvoltată în paralel. Harta inclusă în analiza EUISS indică active rusești și facilități militare relevante în Belarus, inclusiv baze pentru sisteme Iskander-M, posibile facilități pentru focoase nucleare tactice, centre de comunicații navale, infrastructură de război electronic, aerodromuri și posibile locații pentru sistemul Oreshnik.

Geografia amplifică riscul. Belarus are teren plat, care permite deplasări rapide de trupe, și se află aproape de coridorul Suwałki, zona dintre Polonia și Lituania considerată esențială pentru apărarea colectivă a statelor baltice. Din această poziție, Belarus poate deveni un spațiu de presiune asupra flancului estic al NATO și UE.

Riscul privește și Ucraina. La începutul invaziei la scară largă, Kievul a fost atacat dinspre teritoriul belarus. În prezent, Ucraina se confruntă cu posibilitatea unei escaladări la frontiera de nord, în timp ce Rusia încearcă să slăbească postura defensivă ucraineană și continuă ofensiva în Donbas.

EUISS avertizează că integrarea militară și politică amenință și suveranitatea Belarusului. Rusia promovează tot mai mult principiile ideologice ale doctrinei Russkiy mir în societatea și cultura belarusă, ceea ce afectează identitatea națională a țării.

Belarus este prezentat și ca platformă pentru războiul psihologic al Rusiei împotriva UE. Arme nucleare tactice rusești și sisteme cu capacitate duală sunt folosite în strategia Moscovei de intimidare. Analiza notează că amploarea desfășurării rămâne neclară, mai ales în cazul sistemelor Iskander-M, al bombardierelor Su-25 și Su-30 adaptate pentru misiuni nucleare și al sistemului Oreshnik.

Există, însă, mai multă certitudine cu privire la prezența sistemelor Iskander-M și la stocarea focoaselor aferente la baza militară Asipovichi. În cazul Oreshnik, EUISS notează că desfășurarea anunțată pare limitată la desemnarea unor zone de patrulare de luptă în jurul facilității Krichev-6 din regiunea Mogilev.

Oreshnik este prezentat ca un instrument cu valoare militară și psihologică. Sistemul nu este încă în producție de serie, iar integrarea sa cu șasiul mobil MZKT-79291 nu este confirmată. Cu toate acestea, ca sistem balistic cu rază intermediară, el creează îngrijorare în Europa, mai ales în absența unui regim de control al armamentelor care să înlocuiască Tratatul INF.

EUISS susține că desfășurarea Oreshnik are mai ales rolul de a întări diplomația coercitivă rusă, de a amplifica amenințările nucleare ale Kremlinului și de a limita opțiunile de răspuns ale UE într-un scenariu de război limitat. Analiza spune că folosirea armelor nucleare de către Rusia nu trebuie exclusă, dar că nivelul ridicat de pregătire al forțelor nucleare desfășurate în Belarus servește în primul rând intimidării.

Pentru Belarus, aceste desfășurări nu aduc mai multă securitate. EUISS afirmă că ele contribuie la „vasalizarea” țării, deoarece regimul de la Minsk nu controlează aceste capabilități și își vede suveranitatea redusă de integrarea militară cu Rusia.

Analiza consideră improbabilă anexarea directă a Belarusului de către Rusia, inclusiv în cazul unei încetări susținute a ostilităților în Ucraina. Kremlinul pare mulțumit de actualul echilibru, în care Belarus rămâne subordonat fără ca Moscova să preia costurile politice și strategice ale unei anexări formale.

Belarus va juca însă un rol tot mai mare ca platformă pentru presiune hibridă împotriva UE. Odată ce războiul din Ucraina ar intra într-un conflict înghețat, Rusia ar putea redistribui parțial în Belarus militari contractuali și capabilități militare. Aceasta ar permite Moscovei să mențină presiunea asupra Ucrainei și să crească presiunea asupra Uniunii Europene.

Infrastructura militară sovietică rămasă în Belarus ar putea reduce costurile unei asemenea redistribuiri. Într-un scenariu de escaladare, Belarus ar putea deveni teren de pregătire pentru un viitor atac rusesc împotriva UE, potrivit analizei.

EUISS notează că nu există dovezi că regimul Lukașenka se pregătește să participe la operațiuni ofensive împotriva Ucrainei. Totuși, folosirea teritoriului belarus pentru activități ostile rusești ar putea provoca lovituri de răspuns din partea Ucrainei. Minsk vrea să evite acest scenariu, deoarece ar putea destabiliza echilibrul intern al regimului.

Pentru Uniunea Europeană, analiza recomandă o politică mai nuanțată decât alegerea între izolare și angajament. EUISS spune că UE nu ar trebui să ofere regimului Lukașenka mai mult spațiu de manevră în schimbul unor concesii umanitare limitate și temporare, deoarece prizonierii politici pot deveni o resursă permanentă de negociere pentru un regim dictatorial.

UE nu ar trebui nici să ceară în prezent o rupere completă a Belarusului de Rusia, un obiectiv pe care regimul nu îl poate livra realist. Minsk poate, în schimb, să limiteze represiunea internă, să se abțină de la acțiuni ostile proprii și să reziste implicării în escaladarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei sau în campanii hibride rusești împotriva UE.

Analiza recomandă combinarea presiunii sancțiunilor cu o cale clar definită pentru relaxarea lor, strict condiționată. Orice eventuală reducere a restricțiilor, inclusiv posibilitatea ca exporturile de potasă ale companiei de stat Belaruskali să tranziteze prin UE, ar trebui să fie verificabilă, reversibilă și coordonată cu Ucraina.

EUISS avertizează că relaxarea sancțiunilor nu trebuie să ajute indirect reconstrucția militară a Rusiei. Mecanismele de verificare și posibilitatea reintroducerii rapide a restricțiilor sunt prezentate ca elemente esențiale ale oricărei eventuale deschideri.

Uniunea Europeană ar trebui să își crească sprijinul pentru forțele democratice și societatea civilă din Belarus. O schimbare politică viitoare, capabilă să scoată Belarusul din dependența Moscovei și să reducă amenințarea pe termen lung pentru UE, depinde de refacerea treptată a spațiului politic și civic din interiorul țării.

Analiza recomandă și includerea Belarusului în discuțiile viitoare despre arhitectura de securitate europeană. Aceste discuții ar putea acoperi limite privind desfășurarea forțelor și măsuri de transparență militară, ca instrumente de gestionare a riscurilor de-a lungul unei frontiere europene extinse cu Rusia.

În același timp, UE trebuie să își întărească apărarea, descurajarea și capacitatea de gestionare a escaladării pe întregul spectru de amenințări care vin dinspre Belarus. Acestea includ coerciția, intimidarea, instrumente de război psihologic precum Oreshnik, folosirea teritoriului belarus pentru agresiuni militare rusești și tactici hibride precum incursiunile cu drone sau migrația instrumentalizată.