EUISS avertizează că Europa intră în ani de pericol maxim și trebuie să poată descuraja Rusia cu mai puțin sprijin american

Europa intră într-o perioadă de „pericol maxim” și trebuie să fie capabilă să descurajeze Rusia cu mult mai puțin sprijin american, avertizează Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate într-un nou Chaillot Paper dedicat apărării europene. Raportul „Defending Europe, Deterring Russia” susține că europenii au resursele economice, industriale și tehnologice pentru a se apăra, dar trebuie să acționeze mai repede, mai coordonat și mai pragmatic.

Pe scurt

1. EUISS spune că Rusia este principala amenințare militară pentru Europa și ar putea reprezenta o provocare semnificativă pentru aliații NATO încă din 2027.

2. Raportul avertizează că Europa nu mai poate presupune că sprijinul american va rămâne la același nivel sau la fel de previzibil.

3. Cheia descurajării europene este rezumată în trei elemente: resurse, pregătire și voință politică.

4. Europenii au crescut cheltuielile militare, iar capacitatea de producție pentru muniție de 155 mm se apropie de 2 milioane de obuze în 2025, dar rămân dependenți de SUA în domenii critice.

5. EUISS cere Europei să își întărească industria de apărare, infrastructura energetică, accesul la materii prime critice, capacitățile digitale și pregătirea societății pentru atacuri hibride.

Raportul pleacă de la o schimbare strategică majoră. Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, își reface capacitățile militare și exercită presiune asupra Europei prin operațiuni hibride, sabotaj, atacuri cibernetice și intimidare militară. În același timp, Statele Unite își reduc disponibilitatea de a rămâne principalul garant al apărării europene, iar tensiunile transatlantice fac mai puțin sigură reacția americană în toate scenariile de criză.

EUISS descrie Rusia drept „amenințarea de ritm” pentru Europa, din cauza dimensiunii forțelor sale armate, proximității geografice și disponibilității demonstrate de a folosi forța, coerciția și tactici hibride. Raportul arată că descurajarea Rusiei este testul central al capacității europenilor de a se apăra cu mai puțin sprijin din partea SUA.

Autorii susțin că Europa nu pornește de la zero. Statele europene au crescut bugetele de apărare, producția industrială militară este în creștere, iar cooperarea pentru acoperirea unor lipsuri urgente s-a intensificat. Producția de muniție de artilerie de 155 mm este prezentată ca un succes, cu o capacitate care se apropie de 2 milioane de obuze în 2025.

Creșterea bugetelor nu se transformă automat în putere militară colectivă. Raportul subliniază că Europa cheltuiește aproximativ jumătate din cât cheltuie Statele Unite pentru apărare, dar fragmentarea împiedică transformarea acestor resurse într-o capacitate de luptă comparabilă. Sistemele de achiziții, standardele diferite, prioritățile naționale și lipsa de coordonare reduc efectul banilor investiți.

În domenii critice, Europa rămâne prea dependentă de SUA. Raportul menționează comandă și control, informații, supraveghere și recunoaștere, capacități spațiale, apărare antiaeriană, lovituri de precizie la distanță și infrastructura digitală care permite operațiunile militare moderne. Europenii operează 29 de sateliți ISR sau ELINT, față de 241 ai Statelor Unite, iar unele proiecte europene, precum IRIS2, nu vor produce efecte complete înainte de sfârșitul deceniului.

Raportul cere europenilor să construiască o descurajare cu „resurse, pregătire și voință”. Resursele înseamnă bugete, capacități militare, industrie de apărare, tehnologii, materii prime critice, energie și infrastructură. Pregătirea înseamnă capacitatea de a transforma aceste resurse în putere utilizabilă, prin planificare, exerciții, comandă, logistică și interoperabilitate. Voința înseamnă capacitatea guvernelor și societăților europene de a suporta costurile și riscurile apărării colective.

Una dintre vulnerabilitățile majore este dependența de materii prime critice controlate de China. Raportul arată că pentru 17 dintre cele 34 de materii prime considerate critice de UE, Beijingul controlează peste 70% din producția globală la nivel de extracție sau rafinare. Galiul, germaniul, litiul, cobaltul și pământurile rare sunt legate de producția de drone, rachete cu rază lungă, avioane de luptă, sateliți, servere AI, motoare, baterii, senzori și sisteme de comunicații.

EUISS avertizează că fără materii prime critice nu există reînarmare credibilă. China a folosit controale la export pentru a limita aprovizionarea cu materiale critice în 2025 și începutul lui 2026, iar raportul susține că industriile europene de apărare riscă să rămână vulnerabile dacă nu sunt create lanțuri alternative de aprovizionare împreună cu parteneri precum Statele Unite, Japonia, Canada, Australia, Ucraina sau alte state bogate în resurse.

Energia este tratată ca infrastructură de apărare, nu doar ca politică economică sau climatică. Raportul arată că industria de apărare, lanțurile logistice militare și viața civilă depind de fluxuri stabile de energie. UE importă peste 90% din petrolul și produsele petroliere pe care le folosește, iar până în 2030, pe traiectoriile actuale, 80% din importurile europene de LNG ar putea veni din Statele Unite.

Atacurile împotriva infrastructurii energetice din Ucraina arată că rețelele europene, conductele, terminalele LNG, rafinăriile, cablurile submarine, stațiile de transformare și centralele electrice pot deveni ținte în scenarii de criză sau război. EUISS cere un sistem energetic mai descentralizat, mai electrificat și mai rezilient, cu mai multe surse locale, capacități de reparare rapidă și un rol mai clar pentru operatorii de sistem, cetățeni și armată.

Războiul din Ucraina schimbă și modul în care Europa trebuie să cumpere și să producă echipamente militare. Raportul spune că europenii trebuie să renunțe la reflexul de a aștepta sisteme perfecte, scumpe și produse în cantități mici. Dronele, software-ul de luptă, sistemele modulare, achizițiile rapide și soluțiile „suficient de bune”, dar actualizabile, devin esențiale pentru o apărare care trebuie să livreze capacitate rapid.

Ucraina este prezentată ca parte a ecosistemului european de apărare. Autorii susțin că experiența ucraineană în drone, rachete, software de câmp de luptă, comandă și control, adaptare operațională și mobilizare socială trebuie integrată în achizițiile, instruirea, exercițiile și dezvoltarea forțelor europene. Cooperarea industrială cu Kyivul este deja în creștere, inclusiv prin finanțare europeană pentru producție în Ucraina și prin linii de producție pentru echipamente ucrainene sau derivate din experiența ucraineană în state europene.

Raportul avertizează că pregătirea nu este doar militară. Rusia atacă infrastructura energetică, sistemele digitale, transporturile, instituțiile publice, spațiul informațional și moralul societăților. Modelul de apărare totală din state nordice și baltice, precum și experiența Ucrainei, arată că reziliența civilă, pregătirea populației, educația pentru crize, apărarea psihologică și mobilizarea comunităților sunt părți ale descurajării.

EUISS cere și clarificarea clauzei de asistență mutuală a Uniunii Europene, articolul 42.7 din Tratatul UE. Autorii susțin că această clauză rămâne subdezvoltată politic și operațional, deși ar putea conta în scenarii în care articolul 5 al NATO nu este activat sau în situații de agresiune hibridă care vizează energie, transport, infrastructură digitală, stabilitate financiară sau funcționarea pieței unice.

Raportul nu cere Europei să înlocuiască complet NATO sau Statele Unite. El susține că NATO rămâne cadrul central al apărării colective cât timp alianța funcționează în forma actuală, dar europenii trebuie să poată acționa cu un „schelet” de descurajare mai european. UE ar trebui să fie un facilitator mai puternic: să coordoneze, să sprijine industria, să reducă fragmentarea, să finanțeze capacități critice și să introducă apărarea în toate politicile relevante.

Autorii insistă că grupurile mai mici de state dispuse să avanseze mai repede vor rămâne esențiale. Cooperarea bilaterală, regională sau minilaterală poate funcționa mai bine decât formulele cu 27 de state în domenii precum achizițiile, integrarea forțelor, mobilitatea militară, protecția infrastructurii critice sau cooperarea cu Regatul Unit, Ucraina și Norvegia.

Concluzia raportului este că Europa are mijloacele de a se apăra, dar trebuie să le folosească altfel. Costul inacțiunii crește pe măsură ce Rusia își reface forțele, sprijinul american devine mai incert, iar infrastructura europeană rămâne vulnerabilă. O apărare europeană credibilă cere mai mulți bani, dar și achiziții mai rapide, cooperare reală, lanțuri de aprovizionare sigure, societăți pregătite și voință politică de a demonstra că un atac asupra unuia poate atrage răspunsul tuturor.