Eurodeputați cer fonduri dedicate pentru insule și regiuni ultraperiferice în viitorul buget al UE

Eurodeputați din mai multe grupuri politice au cerut la Strasbourg ca strategia UE pentru insule și noua strategie pentru regiunile ultraperiferice să fie legate de finanțări dedicate în viitorul buget european, cu bani pentru transport, sănătate, educație, infrastructură și dezvoltarea economiilor locale. În răspuns, Raffaele Fitto, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru coeziune și reforme, a confirmat că viitoarele planuri naționale și regionale de parteneriat trebuie să țină cont de particularitățile insulelor, comunităților costiere și regiunilor ultraperiferice, fără să anunțe însă alocări protejate sau capitole regionale obligatorii.

Presiunea principală din Parlament a vizat diferența dintre existența unei strategii și capacitatea ei de a schimba efectiv viața oamenilor. În intervențiile din plen au revenit costurile ridicate ale transportului, dependența de legături aeriene și maritime, accesul dificil la spitale și educație, lipsa locuințelor accesibile, depopularea și plecarea tinerilor. Eurodeputați au cerut ca aceste probleme să fie reflectate direct în următorul cadru financiar multianual, nu tratate exclusiv prin declarații politice sau prin redistribuirea fondurilor existente.

Una dintre solicitările formulate în dezbatere a fost introducerea unei forme de „island proofing”, prin care impactul viitoarelor politici europene asupra insulelor să fie evaluat înainte de adoptarea lor. Au fost cerute și fonduri protejate pentru conectivitate, sănătate și educație, precum și instrumente teritoriale adaptate insulelor mici, unde costul furnizării serviciilor și al transportului poate fi structural mai ridicat decât pe continent.

Exemplele prezentate în plen au arătat cât de diferite pot fi aceste probleme. În Malta și Gozo, conectivitatea maritimă și aeriană este legată direct de accesul la sănătate, educație și piața unică. În insulele grecești, transportul, costul energiei și disponibilitatea serviciilor publice sunt probleme permanente. Pentru Azore, Madeira și Canare, distanța față de continent influențează transportul, prețurile, competitivitatea întreprinderilor și accesul la infrastructură.

Comisia a adoptat la 10 iunie prima strategie europeană dedicată insulelor. Datele oficiale utilizate de executivul european indică aproximativ 17 milioane de persoane care trăiesc pe peste 4.000 de insule locuite din 16 state membre. Strategia este construită pe patru direcții: dezvoltare economică și conectivitate, energie și reziliență climatică, comunități și demografie, respectiv securitate și pregătire pentru crize.

Documentul invită statele să includă măsuri dedicate insulelor în viitoarele planuri naționale și regionale de parteneriat și să folosească instrumente teritoriale care permit combinarea investițiilor în infrastructură, servicii și economie locală. Este însă o strategie de politică publică, nu o linie bugetară care garantează automat o anumită sumă pentru fiecare insulă.

În aceeași zi, Comisia a adoptat strategia pentru comunitățile costiere. Aceasta acoperă aproximativ 95 de milioane de persoane care trăiesc de-a lungul sau în apropierea celor circa 70.000 km de coastă ai UE și structurează intervenția europeană în jurul prosperității, rezilienței și calității vieții. Documentul urmărește dezvoltarea economiei albastre, adaptarea la schimbările climatice și păstrarea zonelor costiere ca locuri în care oamenii pot continua să locuiască și să muncească.

Pentru regiunile ultraperiferice, situația juridică este diferită. UE are nouă astfel de regiuni: Guyana Franceză, Guadelupa, Martinica, Mayotte, Réunion și Saint-Martin în cazul Franței, Azore și Madeira în cazul Portugaliei și Insulele Canare în cazul Spaniei. Aproximativ cinci milioane de cetățeni ai UE trăiesc în aceste teritorii.

Noua strategie pentru regiunile ultraperiferice, adoptată la 10 septembrie, pornește de la statutul special recunoscut prin articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acesta permite adoptarea unor măsuri specifice și adaptarea anumitor norme europene pentru a ține seama de distanța foarte mare față de continent, insularitate, dimensiunea redusă, relief, climă și dependența economică de un număr limitat de produse.

Comisia a însoțit strategia de un pachet de propuneri pentru adaptarea unor norme în agricultură, pescuit, fiscalitate, mediu și migrație. Fitto a menționat în Parlament și modificările propuse în domeniul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii și al achizițiilor publice, precum și viitoare discuții despre ajutoarele de stat și regulamentul FuelEU Maritime. Aceste elemente se află însă în stadii juridice diferite și nu trebuie tratate ca un singur pachet de norme deja aplicabil.

Articolul 349 este relevant exclusiv pentru regiunile ultraperiferice definite de tratate. Celelalte insule europene beneficiază de recunoașterea constrângerilor teritoriale inclusiv prin articolul 174 privind coeziunea economică, socială și teritorială, dar nu dobândesc automat derogările juridice rezervate regiunilor ultraperiferice. Această diferență explică de ce mai mulți eurodeputați au cerut un mecanism separat prin care impactul politicilor europene asupra insulelor să fie analizat sistematic.

O altă dispută privește cine stabilește prioritățile de investiții. În dezbatere au fost cerute capitole regionale obligatorii în viitoarele planuri de parteneriat, pentru ca autoritățile din regiunile ultraperiferice și insulare să nu depindă exclusiv de deciziile guvernelor naționale. Au fost formulate și solicitări pentru menținerea sau consolidarea unor instrumente existente, inclusiv fondurile de coeziune și programele dedicate agriculturii și pescuitului în regiunile ultraperiferice.

Fitto nu a confirmat această formulă. El a spus că propunerea Comisiei pentru viitorul cadru financiar prevede ca planurile naționale și regionale de parteneriat să țină cont de specificitățile diferitelor teritorii, menționând explicit insulele, comunitățile costiere și regiunile ultraperiferice. Aceasta este obligația politică prezentată de Comisie în dezbatere, dar nu echivalează cu acceptarea cererii eurodeputaților pentru sume rezervate sau capitole regionale obligatorii.

Comisia intenționează să continue și dialogul direct cu aceste teritorii. Pentru insule este prevăzut un forum organizat la fiecare doi ani și dialoguri tehnice, pentru comunitățile costiere cooperare mai intensă la nivelul bazinelor maritime, iar pentru regiunile ultraperiferice un dialog anual, schimburi sectoriale și un portal dedicat prin care acestea să poată interveni asupra viitoarelor inițiative europene.

Miza se mută astfel spre negocierile asupra cadrului financiar multianual pentru perioada de după 2027 și asupra legislației care va stabili modul de programare a fondurilor. Strategiile teritoriale ale Comisiei sunt deja adoptate, dar solicitările eurodeputaților privind finanțarea protejată, cofinanțarea preferențială sau capitolele regionale obligatorii nu reprezintă încă reguli bugetare adoptate.