Europa îmbătrânește rapid, iar presiunea se vede în natalitate, migrație și speranța de viață

Uniunea Europeană avea 451 de milioane de locuitori la 1 ianuarie 2025, cu aproximativ un milion mai mult decât în 2024, dar noile date demografice arată o Europă în care populația îmbătrânește, natalitatea rămâne scăzută, iar migrația joacă un rol important în evoluția populației.

Pe scurt

1. Uniunea Europeană avea 451 de milioane de locuitori la începutul anului 2025, față de 435 de milioane în 2005.

2. Persoanele de cel puțin 65 de ani reprezentau 22% din populația UE în 2025, față de 17% în 2005.

3. Vârsta mediană în Uniunea Europeană a crescut de la 39,6 ani în 2005 la 44,9 ani în 2025.

4. Rata fertilității era de 1,34 copii per femeie în 2024, sub nivelul de 2,1 considerat necesar pentru stabilitatea populației pe termen lung.

5. În 2024, aproape 6 milioane de persoane au imigrat în state membre ale UE, iar 3,1 milioane au emigrat dintr-un stat membru.

Datele publicate în ediția 2026 a publicației interactive „Demography of Europe” conturează o schimbare demografică importantă pentru cetățeni, administrații și piețele muncii. Uniunea Europeană nu se confruntă doar cu o populație care crește lent, ci și cu o schimbare a structurii de vârstă, cu implicații pentru pensii, sănătate, îngrijire pe termen lung, educație, locuire și mobilitatea forței de muncă.

Cele mai populate cinci state membre erau Germania, cu 84 de milioane de locuitori, Franța, cu 69 de milioane, Italia, cu 59 de milioane, Spania, cu 49 de milioane, și Polonia, cu 36 de milioane. Împreună, aceste cinci țări reprezentau 66% din populația Uniunii Europene.

La celălalt capăt, cele mai puțin populate state membre erau Malta, cu 574.000 de locuitori, Luxemburg, cu 682.000, și Cipru, cu 983.000. Diferențele arată cât de inegal este distribuită populația în interiorul Uniunii Europene, între state foarte mari și state cu populații sub un milion de locuitori.

În ultimele două decenii, populația UE a crescut de la 435 de milioane la 451 de milioane, o creștere de 4%. Creșterea nu a fost uniformă. Nouăsprezece state membre au înregistrat creșteri ale populației, iar opt au înregistrat scăderi.

Cele mai mari creșteri relative au fost în Luxemburg, cu 48%, Malta, cu 43%, Cipru, cu 34%, și Irlanda, cu 32%. Cele mai mari scăderi relative au fost în Letonia, cu minus 17%, Bulgaria, cu minus 16%, Lituania, cu minus 14%, România, cu minus 11%, și Croația, cu minus 10%.

În termeni absoluți, cele mai mari creșteri ale populației au fost în Franța și Spania, fiecare cu aproximativ 6 milioane de locuitori în plus. Cele mai mari scăderi absolute au fost în România și Polonia, fiecare cu aproximativ 2 milioane de locuitori mai puțin, și în Bulgaria, cu aproximativ 1 milion mai puțin.

Îmbătrânirea populației este una dintre cele mai clare tendințe. În 2025, Uniunea Europeană avea 99 de milioane de persoane cu vârsta de cel puțin 65 de ani, adică 22% din populație. În 2005, ponderea acestei grupe de vârstă era de 17%.

Persoanele de cel puțin 80 de ani reprezentau 6% din populația UE în 2025. Cele mai mari ponderi au fost în Italia, aproape 8%, urmată de Germania, Grecia și Portugalia, fiecare cu 7%. În toate statele membre, numărul persoanelor de cel puțin 80 de ani a crescut în ultimii 20 de ani.

În același timp, copiii și adolescenții sub 15 ani reprezentau 14% din populația UE, adică 65 de milioane de persoane. Irlanda avea cea mai mare pondere a acestei grupe de vârstă, aproape 19%, iar Italia cea mai mică, 12%.

Tinerii sub 19 ani reprezentau 20% din populația UE la începutul anului 2025. Cele mai mari ponderi erau în Irlanda, 25%, urmată de Franța și Suedia, fiecare cu 23%. Cea mai mică pondere era în Malta, 16%. În toate statele membre, ponderea persoanelor sub 19 ani a scăzut în ultimii 20 de ani.

Vârsta mediană oferă o altă imagine a îmbătrânirii. La nivelul Uniunii Europene, aceasta a crescut de la 39,6 ani în 2005 la 44,9 ani în 2025. În 2025, cea mai mare vârstă mediană era în Italia, 49,1 ani, urmată de Bulgaria și Portugalia, fiecare cu 47,3 ani, și Grecia, cu 47,2 ani.

Cele mai mici vârste mediane erau în Irlanda, 39,6 ani, Luxemburg, 39,8 ani, și Malta, 40 de ani. Între 2005 și 2025, vârsta mediană a crescut cel mai mult în România, cu 8,6 ani, urmată de Portugalia, cu 8,1 ani, și Grecia, cu 8 ani.

Diferența dintre femei și bărbați este vizibilă și în structura populației. La 1 ianuarie 2025, în Uniunea Europeană trăiau 230 de milioane de femei și 221 de milioane de bărbați. Raportul era de 104,2 femei la 100 de bărbați, ceea ce înseamnă că erau cu 4,2% mai multe femei decât bărbați.

Speranța de viață contribuie la această imagine demografică. În 2024, speranța de viață la naștere în Uniunea Europeană era estimată la 81,5 ani. Cele mai mari valori erau în Spania, 84 de ani, Suedia, 83,8 ani, și Italia, 83,7 ani. Cele mai mici valori erau în Bulgaria, 75,8 ani, Letonia, 76,4 ani, și România, 76,5 ani.

Femeile trăiau, în medie, mai mult decât bărbații. În 2024, speranța de viață era de 84,1 ani pentru femei și 78,9 ani pentru bărbați, o diferență de 5,2 ani. Diferența dintre femei și bărbați exista în toate statele membre.

Natalitatea rămâne una dintre cele mai importante date pentru viitorul demografic al Europei. În 2024, rata brută a natalității în Uniunea Europeană era de 7,9 născuți vii la 1.000 de persoane. Cele mai mari rate erau în Cipru, 10,0, Irlanda, 9,9, și Franța, 9,6. Cele mai mici erau în Italia, 6,3, Spania, 6,5, Lituania și Grecia, fiecare cu 6,6.

Rata fertilității era de 1,34 copii per femeie în 2024, în scădere față de 1,46 în 2004 și sub nivelul de 2,1 copii per femeie, considerat nivelul la care o populație este stabilă pe termen lung. Cele mai mari valori erau în Bulgaria, 1,72 copii per femeie, iar cele mai mici în Malta, 1,01.

Vârsta la care femeile devin mame pentru prima dată a crescut. Media în Uniunea Europeană a urcat de la 28,9 ani în 2014 la 29,9 ani în 2024. Cele mai mari vârste medii pentru primul copil erau în Italia, 31,9 ani, Luxemburg, 31,6 ani, și Spania, 31,5 ani. Cele mai mici erau în Bulgaria, 26,9 ani, România, 27,2 ani, și Slovacia, 27,4 ani.

În 2024, în Uniunea Europeană s-au născut aproximativ 3,6 milioane de copii. Ponderea copiilor născuți de mame de cel puțin 40 de ani era de 6%, dublu față de 3% în 2004. Cele mai mari ponderi ale nașterilor la mame de cel puțin 40 de ani erau în Grecia, 11%, Spania, 10%, Italia și Irlanda, fiecare cu 9%.

Datele arată și că, în 2024, în Uniunea Europeană au fost mai multe decese decât nașteri. Rata brută a schimbării naturale a populației, diferența dintre născuții vii și decese, era de minus 2,8. Cele mai mari valori negative erau în Letonia, minus 7,4, Bulgaria, minus 7,3, și Lituania, minus 6,4. Cele mai mari valori pozitive erau în Irlanda, plus 3,4, Cipru, plus 3,1, și Luxemburg, plus 2,9.

Migrația rămâne un element central al schimbării demografice. În 2024, aproape 6 milioane de persoane au imigrat în state membre ale Uniunii Europene. Dintre acestea, 4,2 milioane, adică 74%, proveneau din afara UE, iar 1,5 milioane, adică 26%, se mutaseră anterior dintr-un stat membru în altul.

Cele mai mari numere de imigranți au fost înregistrate în Spania, 1,289 milioane de persoane, Germania, 1,079 milioane, Italia, 452.000, și Franța, 439.000. Împreună, aceste patru țări au primit 57% din persoanele care au imigrat în state membre ale UE în 2024.

În același an, 3,1 milioane de persoane au emigrat din state membre ale UE. Dintre acestea, 1,5 milioane s-au mutat într-un alt stat membru, iar peste 1,5 milioane s-au mutat în afara UE. Pentru aproximativ 0,1 milioane de emigranți, țara următoarei reședințe era necunoscută.

Mobilitatea și cetățenia arată cât de diversă a devenit populația UE. La 1 ianuarie 2025, aproape 10% din populația Uniunii Europene, adică 45 de milioane de persoane, avea cetățenia unei alte țări decât statul în care locuia. Dintre acestea, 14 milioane erau cetățeni ai unui alt stat membru al UE, iar aproximativ 31 de milioane erau cetățeni ai unei țări din afara UE.

Luxemburg avea cea mai mare pondere a cetățenilor din alte state membre ale UE, 36%, urmat de Cipru și Austria, fiecare cu 10%. În cazul cetățenilor din afara UE, cele mai mari ponderi erau în Malta, 21%, Estonia, 16%, și Cipru, 15%.

În 2024, statele membre au acordat cetățenie pentru aproape 1,2 milioane de persoane, cu 12% mai mult decât în 2023. Cele mai mari grupuri care au dobândit cetățenia unui stat membru al UE au fost sirienii, 110.000 de persoane, marocanii, 97.000, și albanezii, 48.000.

Datele demografice nu descriu doar câți oameni trăiesc în Uniunea Europeană. Ele arată cum se schimbă structura societăților europene. O populație mai îmbătrânită poate crește presiunea asupra sistemelor de pensii, sănătate și îngrijire. O natalitate scăzută poate accentua deficitul de forță de muncă. Migrația și mobilitatea intraeuropeană pot compensa unele dezechilibre, dar ridică și întrebări despre integrare, acces la servicii publice, locuire, educație și coeziune socială.