Europenii aruncă peste 500 de kilograme de deșeuri pe an, iar proiectele LIFE arată cum pot fi reciclate mai bine

Europenii aruncă anual peste 500 de kilograme de deșeuri pe persoană, însă mai puțin de jumătate din această cantitate este reciclată, potrivit Agenției Executive Europene pentru Climă, Infrastructură și Mediu. Reprezentanți ai 17 proiecte LIFE s-au reunit într-o întâlnire online dedicată colectării separate a deșeurilor municipale și sistemelor „plătești cât arunci”, într-un moment în care Uniunea Europeană pregătește noul Act privind economia circulară.

Pe scurt

1. Fiecare european aruncă peste 500 de kilograme de deșeuri pe an, dar mai puțin de jumătate este reciclată.

2. Reprezentanți ai 17 proiecte LIFE au discutat colectarea separată, sistemele „plătești cât arunci”, reciclarea și reutilizarea.

3. Proiectele au arătat că sortarea corectă în gospodării este punctul de plecare pentru reciclare de calitate.

4. Din 2021, programul LIFE a finanțat peste 70 de proiecte pentru reducerea deșeurilor municipale, cu un buget total de 365 de milioane de euro.

Întâlnirea LIFE a pus în centru o problemă practică a economiei circulare: deșeurile nu pot fi transformate în materiale utile dacă sunt amestecate, contaminate sau colectate prea târziu. Pentru ca hârtia, plasticul, textilele, deșeurile biologice sau echipamentele electrice să poată fi reciclate sau reutilizate, ele trebuie separate corect încă de la sursă, în gospodării, magazine, birouri și comunități.

Prima zi a reuniunii a analizat derogările din Directiva-cadru privind deșeurile, stimulentele economice precum sistemele „Pay As You Throw” și dificultățile de aplicare în practică. A doua zi a fost dedicată calității materialelor, contaminării și problemelor specifice de reciclare pentru deșeurile electronice, textile și biodeșeuri.

Sistemele „plătești cât arunci” urmăresc să creeze o legătură directă între cantitatea de deșeuri reziduale produsă de o gospodărie și costul plătit. Ideea este simplă: cine aruncă mai mult deșeu amestecat plătește mai mult, iar cine separă corect și reduce cantitatea de gunoi rezidual plătește mai puțin. Proiectele LIFE au arătat însă că astfel de sisteme nu funcționează automat. Ele au nevoie de guvernanță bună, comunicare clară, acceptare publică, sprijin politic și adaptare la condițiile locale.

LIFE-IP CEI Greece a descris tranziția Greciei către sistemele „plătești cât arunci” ca o trecere de la „zero la erou”, în timp ce proiectul LIFE PAYT a avertizat că nu există un model unic aplicabil peste tot. Alte proiecte au indicat obstacole recurente: lipsa voinței politice, teama de costuri, pierderea unor venituri locale și investițiile mari necesare pentru infrastructură, containere, sisteme de identificare și monitorizare.

Participanții au fost de acord că reciclarea de calitate începe cu colectarea separată. Dacă deșeurile sunt amestecate de la început, materialele reciclabile își pierd valoarea, iar costurile de sortare cresc. Proiectele LIFE ZEROLANDFILLING și LIFE CENTS4PACK au indicat că sistemele de colectare din ușă în ușă sau containerele închise cu coduri de acces pot aduce materiale de calitate mai bună și niveluri mai mici de contaminare.

Stimulentele economice personalizate pot avea efecte puternice, dar depind de încrederea cetățenilor. Oamenii trebuie să înțeleagă de ce se schimbă sistemul, cum se calculează costurile, ce trebuie pus în fiecare container și ce beneficii apar pentru comunitate. Fără comunicare și sprijin public, chiar și un sistem tehnic bun poate fi perceput ca taxă suplimentară, nu ca instrument pentru reducerea deșeurilor.

Proiectele au discutat și derogările pentru deșeuri mixte. Rezultatele prezentate la întâlnire arată diferențe mari între statele membre și chiar între municipalități din aceeași țară. LIFE IP CE Beyond Waste și LIFE IP C-MARTLIFE au arătat că aceste derogări sunt adesea justificate prin costuri și comoditate. Problema este că excepțiile pot reduce presiunea pentru colectare separată și pot menține sisteme în care materiale reciclabile ajung la gunoi amestecat.

O altă temă a fost rolul responsabilității extinse a producătorului. LIFE IP C-MARTLIFE a arătat că schemele EPR pot contribui la colectarea separată corectă, deoarece producătorii pot fi obligați să finanțeze sau să organizeze gestionarea produselor după ce devin deșeuri. Aceste scheme sunt importante mai ales pentru ambalaje, echipamente electrice, textile și alte fluxuri unde producătorii influențează designul, materialele și reciclabilitatea.

Ultima sesiune a reuniunii s-a concentrat pe trei fluxuri dificile: deșeuri electrice și electronice, biodeșeuri și textile. Pentru echipamentele electrice și electronice, proiectele LIFE ECOSWEE și LIFE RE-WEEE au semnalat rate foarte scăzute de colectare și reutilizare. Ele au arătat că punctele de colectare ușor de folosit și implicarea retailerilor pot crește cantitățile recuperate. A fost menționat și potențialul vânzării pieselor de schimb către alte țări.

Pentru biodeșeuri, analiza LIFE21 BIOBEST arată că o contaminare redusă este esențială pentru compost de calitate. Dacă resturile alimentare sau vegetale sunt amestecate cu plastic, metal, sticlă sau alte impurități, compostul rezultat poate fi mai slab sau inutilizabil. Proiectele au indicat monitorizarea strictă, colectarea din ușă în ușă, controlul timpuriu al calității și comunicarea publică drept condiții pentru succes.

Textilele sunt un alt flux dificil. Reciclarea lor se lovește de impurități, amestecuri de fibre, tratamente chimice și lipsă de cerere pentru materialele reciclate. Proiectul suedez LIFE TREATS a recomandat o abordare pragmatică: sistemele trebuie să înceapă simplu și să se concentreze pe cerere. Fără cumpărători pentru fibrele recuperate sau produsele reciclate, colectarea textilelor poate crește fără ca reutilizarea și reciclarea să avanseze suficient.

Întâlnirea LIFE a fost organizată într-un context legislativ important. Actul european privind economia circulară este așteptat mai târziu în 2026, iar proiectele LIFE oferă exemple practice despre ce funcționează și ce blochează schimbarea la nivel local. Experiența municipalităților și a autorităților de deșeuri poate ajuta UE să construiască reguli care nu rămân doar pe hârtie, ci pot fi aplicate în cartiere, sate, orașe și regiuni.

Aneta Willems, șefa departamentului CINEA care gestionează LIFE, a spus că trecerea spre circularitate este „o provocare care merită efortul” și cere inovație, eforturi coordonate și investiții. Mesajul proiectelor este că reciclarea nu depinde de un singur instrument, ci de combinația dintre reguli, infrastructură, date, stimulente, implicarea cetățenilor și capacitatea autorităților locale de a administra sistemul.

Din 2021, programul LIFE a finanțat peste 70 de proiecte, cu un buget total de 365 de milioane de euro, pentru reducerea deșeurilor municipale, creșterea ratelor de reciclare și reutilizarea obiectelor aruncate. Aceste proiecte susțin Directiva-cadru privind deșeurile, Busola competitivității și viitorul Act privind economia circulară.

Pentru cetățeni, miza este vizibilă în viața de zi cu zi. Felul în care sunt proiectate containerele, cât de des se ridică deșeurile, dacă există puncte de colectare pentru electronice, textile sau biodeșeuri și dacă plata reflectă cantitatea aruncată pot decide cât din gunoi devine material util și cât ajunge la incinerare sau depozitare. Proiectele LIFE arată că reciclarea începe înainte ca deșeul să ajungă la fabrică, în momentul în care fiecare gospodărie decide ce pune și unde pune.